5,030 matches
-
a satirei și ingeniozitatea paradoxului, verva scânteietoare a dialogului, bogăția ornamentală și rafinamentul cizelării stilistice a frazei au impus creația lui Oscar Wilde în dramaturgia de la finele secolului al XIX-lea. Ultimele lucrări, după proces și după șederea în închisoare, vădesc sensibil depărtarea de principiile sale estetizante. În confesiunea "De profundis" (1897) el nu mai face risipă de paradoxuri strălucitoare, ci povestește cu multă durere în suflet despre zbuciumul său. Ideea că viața este un vârtej de suferințe pe care oamenii
Oscar Wilde () [Corola-website/Science/297971_a_299300]
-
fi încadrate în perioada realist socialistă. Sau cea din 2012, la Bibliotecă Națională a României, Artistul și puterea - pictură românească între 1950-1990, care a reunit 600 de lucrări, printre care și cele ale unor ”artiști postbelici care s-au manifestat vădit împotriva URSS”. 2Preoteasa, I. (2002) ”Intellectuals and the public sphere în post-communist România: a discourse analytical perspective” în Discourse Society <i>13</i>(2), 269-292</p> 3Tănăsoiu, C. (2008) ”Intellectuals and Post-Communist Politics în România: An Analysis of Public Discourse
Realism socialist și gen - Despre dreptul de a privi și interpreta arta trecutului recent dintr-o perspectivă feministă locală () [Corola-website/Science/296130_a_297459]
-
volatilizează și Winfried începe să își chestioneze proiecțiile asupra fiicei sale, pe care acum o găsește destul de schimbată. Ines este atinsă de ispitele succesului și pare a avea un nou sistem de valori care, după cum observă și Winfried, se contrazice vădit cu cel în care fusese crescută, dorindu-și ascensiunea cu orice preț. Acest fapt îl neliniștește pe Conradi, care decide să o urmeze pe Ines la București, pentru a vedea mai îndeaproape ce fel de viață duce ea. Ceea ce descoperă
Drumul dezumanizant al ascensiunii sociale - Toni Erdmann () [Corola-website/Science/296156_a_297485]
-
rolul revoluționar al burgheziei care "„a scufundat fiorii sacri ai extazului religios, entuziasmul cavaleresc al mentalității mic-burgheze în apele înghețate ale calculului egoist”". Iată, ce scria Karl Marx, părintele comunismului, care plasase poporul român printre „popoarele revoluționare” și a fost vădit preocupat și entuziasmat de specificitatea evenimentelor care au avut loc în sud-estul Europei, în secolul al XIX-lea. „Rușii în Moldova și Țara Românească. "Limba română e un fel de italiană orientală. Băștinașii din Moldo - Valahia se numesc ei înșiși
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
obștea schitului Crasna, un centru monahal din . În anul 1991 a fost tuns în monahism, ocazie cu care a primit numele sfântului Ambrozie de Milano. În anul 1992 a fost hirotonit ieromonah. Atrăgând atenția prin comportarea exemplară și prin interesul vădit pentru studiu și cultură, Ambrozie urmează, între anii 1992-1996, cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București. În anul 1996 patriarhul Teoctist i-a încredințat ascultarea de stareț al schitului Darvari, redeschis după o lungă perioadă de nefuncționare. În
Ambrozie Sinaitul () [Corola-website/Science/308633_a_309962]
-
să se libereze de influențele modelelor sale franceze și românești, mai ales Dimitrie Bolintineanu. „Strigoiul” este una din poeziile cu mai multă mișcare, dar de un romantism exagerat. În același ton este și poema „Logodnicii morții”. În satira „Cișmegiul”, Sihleanu vădește notabile aptitudini de polemist. În 1877, trupul său a fost reînhumat la Sihlea.
Alexandru Sihleanu () [Corola-website/Science/308706_a_310035]
-
Chladek. A călătorit intens în țară și străinătate, de unde a adus numeroase imagini pitorești cu caracter de reportaj, dintre care cele executate în acuarelă se disting prin vervă, spontaneitate și poezie. În pictură, limbajul său este migălos și greoi, dar vădind același spirit de observație ascuțit, mai ales în scenele reprezentând bâlciuri sau târguri. Ca litograf, Szathmári a lăsat un "Album cu vederi din Transilvania" (1841), precum și portretele deputaților din Dieta Transilvaniei. În 1860 a realizat o hartă topografică a țării
Carol Popp de Szathmári () [Corola-website/Science/308737_a_310066]
-
Republica Moldova. Plătind o vreme tribut înțelegerii literaturii prin prisma realismului socialist, Bilețchi realizează totuși exegeze serioase, în care predomină analiza psihologică a personajelor și atenția concentrată asupra procedeelor artistice. Efortul de sincronizare cu statutul criticii și istoriei literare moderne se vădește în studiul Romanul și contemporaneitatea (1984), unde Bilețchi apelează la un instrumentar critic complex și la un limbaj estetic înnoit, atunci când se referă la particularitățile formale (Zbor frânt de Vladimir Beșleagă), la substratul dramatic al timpului încremenit (Vămile de Serafim
Nicolae Bilețchi () [Corola-website/Science/307526_a_308855]
-
Pintea, si neastâmpărul ahasveric călător în bărăganurile lumii morale care era Istrati, argonaut al cunoașterii omului că și al faptei sociale, sunt similitudini mai greu de observat la prima vedere. Dar, subiacent, unitatea dintre imaginea literară și cea plastică se vădește a fi reală, la Pintea. Sunt 16 ilustrații cu totul, acvaforte și acvatinta policroma cu efecte de , tirajul (180 de exemplare) foarte restrâns, face din această carte, de înaltă și pură ținută, o operă de bibliofilie rară și costisitoare.” „Dacă
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
făcut următorul comentariu: "„Întâmplări dramatice sau hazlii, după părerea autorilor, prin care trec elevii unei clase a X-a de la corigență, la treaptă. Continuând Declarația de dragoste, filmul îi reia personajele, adăugând combinații și complicații. Cam idilică povestea, dar regizorul vădește „mână bună” în alegerea unei distribuții care, deși formată din necunoscuți, a rezistat patru serii. În Liceenii e lansat și un șlagăr contagios, „Ani de liceu”, de Florin Bogardo (Pr. ACIN), care va deveni emblema muzicală a serialului. 5.500
Liceenii () [Corola-website/Science/308360_a_309689]
-
Sarmizegetusa din apropiere, biserica are o înfățișare ciudată, care nu ascunde însă amprentele stilistice ale romanicului târziu. Valoroasele fragmente de pictură murală, datând din 1443, opera unei echipe de maeștri în frunte cu Ștefan, unul din primii zugravi români cunoscuți, vădesc strânse legături stilistice cu picturile de epocă din Țara Românească. Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” este un lăcaș de cult cu o înfățișare stranie, construit din piese litice, aduse din fosta capitală romană a Daciei, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, compus dintr-un
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
carte este insignifiantă, opiniile mele fiind reinterpretate de autorul numit (Aurelian Titu Dumitrescu)." "Cu mulțumiri" Nichita Stănescu "Directorului editurii Albatros, Mircea Sântimbreanu" "28-I-1983, București" De Aurelian, de Titu și de Dumitrescu Ne-am cunoscut printr-o minciună, care s-a vădit ulterior, prin desfrînarea talentată a versului lui, ca nefiindă. M-am uitat, mărturisesc cu oboseală, pe versurile lui și lăsîndu-mă cuprins de ele m-am regăsit într-o odihnă a spiritului. Din sămînță muncitorească naște vers de fiertură de fier
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
Corot obține o bursă națională, care îi asigură intrarea la liceul din Rouen în aprilie 1807. La 29 iunie 1812 părinții îl retrag de la colegiu pentru a-l înscrie într-un pension din Poissy. Elevul Corot, silitor în cursul primar, vădește uninteres tot mai scăzut pentru învățătură. În anul 1814 revine la Paris și este angajat funcționar în prăvălia negustorului Ratier. În 1815 trece în serviciul domnului Delalain, postăvar în strada St. Honoré. (""Nu vei avea niciodată geniul afacerilor"" , îi va
Jean-Baptiste Camille Corot () [Corola-website/Science/302071_a_303400]
-
a angajat în luptă la Termopile majoritatea armatei sale, cam 200.000 de oameni. Singura sursă antică ce menționează un număr, Ctesias, sugerează că la Termopile au luptat 80.000 de perși, dar mărturia sa este incompletă și pe alocuri vădit neclară (de exemplu, susține că bătălia de la Plateea a avut loc înaintea celei de la Salamina). Armata greacă era alcătuită din cca 7.000 de oșteni trimiși de către cetățile aliate. După Herodot și Diodorus Siculus armata aliată era alcătuită din următoarele
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
prezente și pot fi greu ignorate. Astfel, într-o intervenție recentă a lui Sanford Levinson, profesor de drept la Universitatea din Texas, a legat problema autorității prezidențiale în Statele Unite direct de definiția lui Schmitt a suveraneității. Referința lui Levinson este vădit forțată și reprezintă o extindere a unor idei pe care Schmitt nu le-a sugerat niciodată. Numeroase studii au fost publicate analizând viața și opera lui Carl Schmitt. Dintre acestea trebuie menționat în mod deosebit cel al lui Jan-Werner Müller
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
a unor străini, adică a unor ierarhi greci și încă nu a oricărui fel de greci, ci doar a unor greci din Fanar (cartier Constantinopolitan în care se afla și se mai află încă Patriarhia ecumenică), a produs în mod vădit fricțiuni între domnii Moldovei (administrația seculară) si Patriarhatul ecumenic de la Constantinopol, când la indicațiile domnului Moldovei, au fost hirotoniți la finele secolului al XIV-lea, pentru prima oară, o serie de etnici români (moldoveni). Unul dintre aceștia, Iosif, va deveni
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
de origine armeană, teatrolog și autoare a unui jurnal intim. Este sora scriitorilor Arșavir Acterian și a lui Haig Acterian. Ea a lăsat aproape o mie de pagini de Jurnal. Scrise cu talent, unele întîmplări împletite cu note de lectură vădesc indubitabila înzestrare scriitoricească. Eugenia Maria Acterian s-a născut la Constanța și a fost sora mai mică a fraților Haig și Arșavir Acterian. Jeni (sau Jenny) Acterian a cunoscut încă din tinerețe pe Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Petre
Jeni Acterian () [Corola-website/Science/302735_a_304064]
-
în trecut (o perioadă de milioane de ani) au fost perioade diferite succesive „umede” și „uscate”. Faptul că au fost zone cu o vegetație mai bogată este dovedit și de o serie de „picturi pe stânci” din vadul râului uscat Vădi sudul Egiptului și nordul Sudanului, (Nubia). Deșertul are în general două tipuri de climat: subtropical uscat în nord și tropical uscat în sud. Climatul subtropical uscat din nord este cauzat de temperatură constantă ridicată datorată Tropicului Racului, iernile sunt considerate
Sahara () [Corola-website/Science/302770_a_304099]
-
a suprafețelor colorate, iar anec- doticul sau eventualele elemente literare se ivesc spontan din paste de culoare, fiind aproape accidente ale culorii". Olga Bușneag, 1976 "Val Gheorghiu practică și critica de artă, ceea ce explică, poate, în parte, predispoziția pentru idei, vădită în pictura sa, dar nu într-o măsură atît de mare încît aceasta să piardă din personalitatea specifică. Dimpotrivă, factorul rațional pare să constituie doar resortul constructiv al imaginii, care se definește în cele din urmă în planul unei sensibilități
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
esențializarea emoțiilor și sentimentelor, tinzând către forma poemului total și către abstracta ""poezie pură"". ""pentru poezia lui, care, în limba spaniolă, constituie un exemplu de înaltă spiritualitate și de puritate artistică" " s-a născut în satul andaluz Moguer, în 1881. Vădind o vocație precoce, la paisprezece ani se poate mândri cu poezii publicate în câteva reviste din Andaluzia. La nouăsprezece ani vine la Madrid, unde intră în legătură cu cercurile moderniste. Rubén Dario îl elogiază pentru ""suavitatea melancolică"" a versurilor sale, care trezesc
Juan Ramón Jiménez () [Corola-website/Science/302955_a_304284]
-
de semnalat. Cum pe cronicar îl despărțeau peste 100 de ani de evenimentele pe care le descrie, el privește perioada respectivă cu o oarecare nostalgie, parcă ar vrea să se refere la vremurile bune de odinioară. Cronicarul idealizează în mod vădit personajul lui Ekkehard II, pe care îl prezintă ca pe un bărbat cu un fizic atractiv, carismatic, care în plus mai era cultivat, talentat și înțelept. Totuși, unele elemente ale caracterizării sunt probabil reale. Îmbinând în mod neuzual monahia și
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
simboluri ciocanul și nicovala. Mercur - fiul lui Jupiter și al unei "pleiade" (Pleiadele erau sapte surori, fiicele nimfei Pleione si ale lui Atlas), s-a născut într-o peșteră pe muntele Cyllene, din Arcadia. Încă de timpuriu, Mercur și-a vădit aptitudinile și talentele. Abia născut, copilul a ieșit din scutece și a fugit până în Thessalia, de unde a furat cirezile pe care le păștea acolo fratele său, Apollo. Nimeni nu l-a văzut în afară de un cioban, pe nume "Battus". După ce a
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
nici măcar de faptul că l-a văzut?” Bătrânul îi spune că sufletul nu este nemuritor prin natura sa, ci pentru că primește nemurirea conform voinței lui Dumnezeu, trăind atâta timp cât vrea Creatorul. Eternitatea sufletului este deci rezultatul voinței lui Dumnezeu. Astfel se vădește și bunătatea divină, mai degrabă decât în scenariul platonician. Acesta este momentul în care lui Iustin „i se aprinde o flacără în suflet” și, după propria mărturisire, se simte cuprins de iubire pentru Profeți și pentru prietenii lui Hristos. Întrebat
Iustin Martirul și Filozoful () [Corola-website/Science/303842_a_305171]
-
copleșit de amărăciune, luându-și rămas bun de la acea Țară de robi și de stăpâni sătui. Lira lui Lermontov, cu rezonanțe adânci și bogate, a vibrat pentru tot ce este simțire înaltă și gând înaripat, iar alături de admirabilele simboluri care vădesc resursele nemăsurate ale unui romantism activ de factura revoluționară, poetul și-a închinat multe versuri lirice patriei pe care, fidel și generos a iubit-o cu toată puterea sufletului său furtunos.
Mihail Lermontov () [Corola-website/Science/304263_a_305592]
-
se înlocuiește menuetul cu scherzo (it. „glumă”), mai rapid, pentru prima oară. Alte simfonii la care se face referire mai frecvent: Simfonia a V-a în do minor („a Destinului”, 1808), Simfonia a VI-a în Fa major („Pastorala”, 1808) - vădește elemente de programatism și introduce o a cincea parte, experiment nereluat însă în următoarele creații de gen, Simfonia a VII-a în La major („Apoteoza dansului”, 1811) și Simfonia a IX-a în re minor (1824) - finalul acesteia din urmă
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]