15,959 matches
-
simultan își exprimă caracterul predicativ prin intermediul verbului însoțit, de care apare dependent. „Dependența de verb a dublului subordonat simultan se manifestă prin legătura în timp cu verbul însoțit: dublul subordonat simultan exprimă o caracteristică sau o acțiune simultană cu acțiunea verbului însoțit, fie că există numai atunci, fie că e permanentă, dar atunci devine actuală și remarcabilă, fie că apare în timpul respectiv”. De exemplu: caracteristici limitate la durata verbului însoțit - Prin ce ținuturi rătăcești pribeagă? ; caracteristici permanente actualizate - O pisică trecu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
dublul subordonat simultan exprimă o caracteristică sau o acțiune simultană cu acțiunea verbului însoțit, fie că există numai atunci, fie că e permanentă, dar atunci devine actuală și remarcabilă, fie că apare în timpul respectiv”. De exemplu: caracteristici limitate la durata verbului însoțit - Prin ce ținuturi rătăcești pribeagă? ; caracteristici permanente actualizate - O pisică trecu albă pe linia gardului.; caracteristici apărute în timpul desfășurării acțiunii (care pot continua să existe) - Ploaia asta te face neom. În ceea ce privește gradul de dependență a dublului subordonat simultan față de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
însoțit - Prin ce ținuturi rătăcești pribeagă? ; caracteristici permanente actualizate - O pisică trecu albă pe linia gardului.; caracteristici apărute în timpul desfășurării acțiunii (care pot continua să existe) - Ploaia asta te face neom. În ceea ce privește gradul de dependență a dublului subordonat simultan față de verbul însoțit se disting două situații: * situații în care dependența de verb e foarte slabă, întrucât verbul indică doar acțiunea în cursul căreia se manifestă o anumită caracteristică a subiectului sau a unui complement; în aceste situații dublul subordonat simultan nu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
trecu albă pe linia gardului.; caracteristici apărute în timpul desfășurării acțiunii (care pot continua să existe) - Ploaia asta te face neom. În ceea ce privește gradul de dependență a dublului subordonat simultan față de verbul însoțit se disting două situații: * situații în care dependența de verb e foarte slabă, întrucât verbul indică doar acțiunea în cursul căreia se manifestă o anumită caracteristică a subiectului sau a unui complement; în aceste situații dublul subordonat simultan nu are nuanțe circumstanțiale - Vara trece-așa sfântă și clară. * situații în
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
caracteristici apărute în timpul desfășurării acțiunii (care pot continua să existe) - Ploaia asta te face neom. În ceea ce privește gradul de dependență a dublului subordonat simultan față de verbul însoțit se disting două situații: * situații în care dependența de verb e foarte slabă, întrucât verbul indică doar acțiunea în cursul căreia se manifestă o anumită caracteristică a subiectului sau a unui complement; în aceste situații dublul subordonat simultan nu are nuanțe circumstanțiale - Vara trece-așa sfântă și clară. * situații în care caracterizarea numelui în momentul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
în stare, numai eu o știu.) CONCLUZII Din literatura de specialitate rezultă faptul că în mai puțin de trei decenii s-a încetățenit la noi ideea că partea de propoziție cu dublă subordonare simultană (față de un ,,nume” și față de un ,,verb”) este o realitate de care nu se mai poate face abstracție în gramatica românească. Pentru denumirea acestei părți de propoziție (eventual a unor realități înrudite cu aceasta) s-au propus în funcție de diverse particularități considerate dominante sau sub influența gramaticilor altor
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
al stării, nume predicativ de gradul III, element predicativ necesar, predicativ suplimentar etc. Lucrările de gramatică a limbii române, referindu-se la natura morfologică a regentului verbal al subordonatului cu dublu regent simultan, arată că „acesta poate fi atât un verb predicativ, cât și unul la un mod nepredicativ”. S-a vorbit și despre posibilitatea subordonatului cu dublu regent simultan de a avea, în calitate de regent, un verb impersonal. Regent nominal poate fi substantiv sau construcții echivalente ( sintagme/articol adjectival +adjectiv/ propoziții
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
verbal al subordonatului cu dublu regent simultan, arată că „acesta poate fi atât un verb predicativ, cât și unul la un mod nepredicativ”. S-a vorbit și despre posibilitatea subordonatului cu dublu regent simultan de a avea, în calitate de regent, un verb impersonal. Regent nominal poate fi substantiv sau construcții echivalente ( sintagme/articol adjectival +adjectiv/ propoziții), apoi pronume și numeral. Regentul nominal poate avea orice funcție sintactică. Uneori acesta este implicit. Așadar conținutul subordonatului cu dublu regent simultan privește numele, dar este
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
substantiv sau construcții echivalente ( sintagme/articol adjectival +adjectiv/ propoziții), apoi pronume și numeral. Regentul nominal poate avea orice funcție sintactică. Uneori acesta este implicit. Așadar conținutul subordonatului cu dublu regent simultan privește numele, dar este exprimat în același timp prin intermediul verbului însoțit; în felul acesta el apare drept o parte secundară de propoziție cu dublă subordonare simultană. Aceste aspecte sunt reliefate de către diverșii cercetători ai acestei teme, indiferent de ce denumire are subordonatul cu dublu regent simultan, precum: Mioara Avram, Maria Rădulescu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
selecta și sublinia cele mai interesante teorii legate de unele denumiri atribuite subordonatului cu dublu regent simultan, capitolul având titlul de „Teorii privind funcția sintactică cu dublă subordonare simultană - Propoziția dublu subordonată simultan”. Al patrulea capitol, „Dublul subordonat simultan și verbele impersonale” se află sub semnul unei analize aprofundate privind posibilitatea subordonatului cu dublu regent simultan de a avea, în calitate de regent, un verb impersonal. În ultimul capitol, intitulat „Funcția sintactică cu dublă subordonare simultană”, am încercat a reliefa datele concrete despre
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
privind funcția sintactică cu dublă subordonare simultană - Propoziția dublu subordonată simultan”. Al patrulea capitol, „Dublul subordonat simultan și verbele impersonale” se află sub semnul unei analize aprofundate privind posibilitatea subordonatului cu dublu regent simultan de a avea, în calitate de regent, un verb impersonal. În ultimul capitol, intitulat „Funcția sintactică cu dublă subordonare simultană”, am încercat a reliefa datele concrete despre funcția cu dublă subordonare simultană, și anume, prin ce se exprimă, elemente de relație - la propoziția dublu subordonată simultan -, prepoziții care însoțesc
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
frontierele statale, și aceasta din simplul motiv că și aceștia aparțin societății civile. Este îndoielnic că răspîndirea discuțiilor despre societatea civilă va rămîne doar la nivel de discuție. Simbolul "societății civile" posedă propria sa forță cauzală, în dublul sens al verbului francez causer: a dialoga cu ajutorul semnificanților simbolici și a precipita un efect. Dar despre ce efect este vorba? Există, de fapt, mai multe efecte diferite văzute de cei care vorbesc cu căldură despre societatea civilă, incluzînd accentul pe necesitatea de
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
lipsită de vulgarități, manierele politicoase, stilul de îmbrăcăminte mai feminin (peruci cu bucle lungi, bijuterii, panglici, pantofi cu tocuri înalte), toate acestea servind la a-i îndepărta pe indivizi de deprinderile necivilizate adesea numite rustice, aspre, grosolane. În timpul acestei perioade, verbul francez civiliser a fost folosit pentru a denumi acest proces. Civiliser înseamnă "a aduce în stare de civilitate, a face manierele blînde și politicoase, sub "o administrație bună" și "legi bune"3. Cartea lui Mirabeau L'Ami des hommes ou
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
procesul formării de state, în mod deosebit cu supunerea clasei războinicilor la un control strict, precum și cu aducerea nobililor la curtea regală. Întregul proces a fost exprimat prin termenul lansat de Erasmus din Rotterdam, "civilitate", care apoi a dat naștere verbului "a civiliza", ambele cuvinte fiind curînd folosite în multe alte țări ca un simbol al noii strădanii de a rafina și șlefui manierele. Elias susține că procesul de civilizare, pe care el nu-l consideră sinonim cu Europa sau cu
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Perișorul lui, Pana corbului, Ochișorii lui, Mura câmpului?” Prezența în acest tablou a diminutivelor accentuează afecțiunea maternă. Disperarea căutării feciorului atinge dimensiunea tragicului, după cum sugerează și versurile: „Pe câmpi alergând Pe toți întrebând Și la toți zicând”, în care utilizarea verbelor la gerunziu nu subliniază doar o continuitate dureroasă a acțiunii, ci conferă baladei, în acest episod al ei, o sonoritate gravă, o tonalitate de tânguire a celei care ar face orice numai să-și știe copilul aproape. Eroul popular din
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
strălucitor" modestia intelectuală cu extravaganța verbală. Scrisul ca și vorbitul la diateza pasivă sunt lipsite de vitalitate și sună ca și cum ar fi făcute de niște anonimi. În schimb, cu diateza activă ne putem atinge direct scopul, folosind cuvinte puține și verbe de acțiune. Nu vom spune: Cineva din compartimentul tehnic urmează să facă ..." ci, "Domnul inginer Florescu va face ...". Logica incertă Un document scris clar și cu punctuație corectă sau un discurs realizat într-un limbaj elevat devin un lucru neplăcut
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
copii (acțiune) din pavilionul 2 mâine dimineață de la ora 8 la 10 (detalii). Atunci când folosim diateza pasivă și inversăm procedeul subiect predicat complement, scrisul devine lipsit de viață. Cu diateza activă ne putem atinge direct scopul folosind cuvinte puține și verbe de acțiune. Cu alte cuvinte, să scoatem la lumină diateza activă. Tonul trebuie să fie... Un alt aspect important al comunicării este tonul cu care ea se face. Unul demn, politicos, înțelegător trebuie încurajat și cultivat. Orice manifestare de iritare
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
fi siguri că nu dăm audienței prea mult: 1. trebuie să știe; 2. e bine să știe; 3. nu trebuie să știe. * Folosim limbajului conversațional. Vorbim audienței ca și cum am vorbi unui prieten. Evităm jargonul. Folosim cuvinte și propoziții scurte, precum și verbe active. Nu ne temem să fragmentăm propozițiile în mod obișnuit oamenii discută în acest mod. Folosim propoziții și fraze pe care oamenii și le amintesc din trăirile lor. Surse posibile: episoade comice, reclame de televiziune, situații personale, evenimente din copilărie
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
atunci funcția de termen generic care înglobează diferitele părți enumerate anterior; în egală măsură, el orientează lectura către un NOI generic reprezentînd posibilii cititori. Acest răspuns la întrebarea inițială constituie obiectul unei evaluări realizate prin conectorul DOAR și prin modalitatea verbului A TREBUI la condițional: (3) " Numai că ar trebui să intrăm în acest scurt roman fără să ne dăm seama prea bine de ce o facem, să alunecăm ușor și să ne afundăm în el timp de cîteva ore, uitînd esențialul
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
analizat. Sînt 7 proprietăți: importante, accesibile, ușoare, solide, comode, practice (în format 13,2 x 19,8). "Este mai mult decît o colecție: este o nouă modalitate de a face cărți", adaugă G. Schoeller. Să insistăm pe funcția reformulativă a verbului ESTE. Reformularea este introdusă prin secvența descriptivă: Operația de ancorare (tema-titlu) Enunțul Sursă (ES) Marcatorul reformulării (MR) Enunțul reformulat (ER) Colecția Bouquins" Este (mai mult decît o colecție) O nouă modalitate de a face cărți Enunțul reformulat nu este altceva
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
P10'] valoarea de adevăr, cel puțin una posibilă sau realizabilă. Constrîngerea de legătură este asigurată printr-o reluare (redublată) a cuvîntului DUMNEAVOASTRĂ (prin "voi"; "voi înșivă") și prin pronumele "le". Constrîngerea de distingere apare în folosirea lui MĂCAR și a verbului "să alegeți" la conjunctiv prezent. Subscriem opiniilor lui R. Martin (1983) privind modurile lor de funcționare: conjunctivul permite apariția unei lumi prin "să" și prin funcția sa suspensivă. În cazul [P10'], conjunctivul "lumilor posibile" (R. Martin, 1983) denotă o modalitate
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
enunțător pe care îl lasă să se exprime și pe care îl identifică drept alocutor. Acesta este scopul distanței implicite din NEAPĂRAT ("fiindcă trebuie"); ea implică o necesitate, o cvasi-obligație a realizării fenomenului. Acest aspect este subliniat și de prezența verbului A TREBUI: "Mai devreme sau mai tîrziu, copilul TREBUIE neapărat să descopere". Subiectul ("copilul") este caracterizat la nivelul secvenței dobîndirii "competenței": el dobîndește modalitatea/trebuie să faci/. La nivelul secvenței de realizare a "performanței", depinde de el cum va aplica
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
tema ("ideea de familie") este obiectul unei parafrazări vizuale ironice: Am o problemă cu mama; Tata e un căpcăun; Nimeni nu-și poate schimba familia. Regăsim aceeași valoare de adevăr general în [P2] în care nuanța de aspect realizat a verbului la perfect compus determină o funcție finalizatoare a procesului. În plus, această descriere "științifică" provine dintr-un imperfect* a cărui nuanță de aspect incoativ implică începutul procesului. Prin imperfect, perspectiva enunțătorului asupra procesului părăsește momentul prezent al scriiturii pentru a
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Să vedem cum apare sensul configurațional în povestire, pe baza superstructurii narative și a comparației între început și final. [P1] introduce primul perfect simplu (PS) dintr-o serie de alte șapte în cele cinci propoziții de bază (Pn1 → Pn5). Aceste verbe la PS sînt legate cauzal și cronologic. Fie următoarea serie temporală: [P1] t1 "bătu" [P2] t2 "știu" [P3] t3 "deschise" [P3'] t4 "evită" [P4] t5 "căzu" [P4'] t6 "se rostogoli" [P5] t7 "îl imobiliză" Mai mult ca perfectul (MMCP) din
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
CĂ. După cum scria și R. Martin, "a ști că p presupune adevărul din p în universul locutorului" (1987, p. 51). [P3] dezvoltă în doi timpi povestirea (Pn4): [P3] Deschise larg ușa / [P3'] evită la timp lovitura unui pumn american; primul verb la PS asigură coeziunea tematică cu propozițiile precedente ("deschise" ← "lovi"), al doilea, legat cronologic și cauzal, anunță logica acțiunilor și a evenimentelor ulterioare ("evită" ← "căzu", "se rostogoli", "îl imobiliză"). Acțiunea este posibilă și prin reluarea anaforică a actorului numit (John
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]