5,522 matches
-
ale unui supus și deghizat, a reușit să fugă, scăpând cu viață, pe când ostașul deghizat a fost ucis. Drumul de întoarcere al armatei maghiare a fost foarte probabil prin Culoarul Rucăr-Bran, cel mai important drum de comunicare între cele două versante ale Carpaților în momentul respectiv. Drumul de-a lungul văii Oltului a fost intens practicat abia în perioadele următoare. De aceea, Posada, locul unde Basarab a învins armata regelui maghiar, trebuie plasată undeva pe acest traseu, de la cetatea Argeșului către
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfățișarea unei flori. Planta este acoperită cu peri catifelați, argintii, ce îi conferă o eleganță deosebită. Perioada de înflorire este iulie - august. Crește în munți calcaroși, în pajiști de pe versanți abrupți și însoriți sau pe stânci. La noi crește în Munții Carpați, fiind declarată monument al naturii din 1933 și ocrotită. Floarea reginei poate fi întâlnită în Munții Maramureșului și Munții Rodnei, Obcinele Bucovinei, Rarău, Ceahlău, Ciucaș, Munții Bucegi, Făgăraș
Floarea-reginei () [Corola-website/Science/306428_a_307757]
-
botezat în acest fel. În anul 1921, pe vremea când excaladarea vârfurilor de peste 8.000 de metri înălțime era încă un vis, unul dintre alpiniștii cunoscuți ai epocii a pronunțat următoarele cuvinte: În acea perioadă, alpiniștii se familiarizaseră numai cu versanții nordici ai unor giganți, precum Makalu sau Everest. Excaladarea pe versanții sudici, care se aflau pe teritoriul Nepalului, nu era posibilă din motive politice. O carte publicată în 1930 ilustrează respectul cu care era privit Makalu de alpiniști. În paginile
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
vârfurilor de peste 8.000 de metri înălțime era încă un vis, unul dintre alpiniștii cunoscuți ai epocii a pronunțat următoarele cuvinte: În acea perioadă, alpiniștii se familiarizaseră numai cu versanții nordici ai unor giganți, precum Makalu sau Everest. Excaladarea pe versanții sudici, care se aflau pe teritoriul Nepalului, nu era posibilă din motive politice. O carte publicată în 1930 ilustrează respectul cu care era privit Makalu de alpiniști. În paginile ei, englezul Frank Smythe a prorocit: Cu toate acestea, încă din
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
influențată de prezență munților marginali, cu rol de barieră în calea maselor de aer, si de poziția în zona subtropicala, de unde rezultă continentalismul accentuat specific acestui podiș. Precipitațiile cad mai ales iarnă și primăvară. Zona cea mai umedă o constituie versanții nordici ai Munților Elbrus (1000-2000mm/an), datorită aerului umed adus de deasupra Mării Caspice. Hidrografia: râurile sunt rare, au un regim torențial în cursul superior și seaca în cel inferior, unde debușează în mlaștini și sărături. Lacurile sărate mari punctează
Geografia Iranului () [Corola-website/Science/305979_a_307308]
-
unde debușează în mlaștini și sărături. Lacurile sărate mari punctează zone joase ale unora în depresiunile interne, cum sunt: Lacul Namek, Nahtegan, Task. Vegetația este dominată de stepe uscate, formațiuni deșertice și xerofile montane. Pădurile sunt prezente doar pe unii versanți exteriori ai munților (Elbrus, Kopet Dag, Suleiman). În deserturile argiloase, cele mai frecvente sunt pelicanul și saxul. Fauna este adaptată condițiilor locale de mediu. Elemente tropicale: tigrul, leopardul, antilopa, șacalul, gazela, mangusta, reptile.
Geografia Iranului () [Corola-website/Science/305979_a_307308]
-
de cvercete cu următoarele tipuri de stațiuni: - Deluros de cvercete cu gorunete, goruneto - șleauri sau goruneto -stejăreto -șleauri Ps/Pm; - Deluros de cvercete cu stejar de Pi, litic, litic rendzinic, - Deluros de cvercete cu stejărete de stejar pedunculat de platouri, versanți cu plante și expoziții diferite, cu soluri cenușii și cernoziomuri argiloiluviale Pm/s. Tipuri de pădure: - Gorunet normal cu floră de mull, Ps; - Gomnet cu floră de mull, Pm; - Goruneto-șleau; Ps; - Goruneto-șleau cu productivitate mijlocie, Pm; - Goruneto-stejăret, Pm; - Stejăreto goruneto-șleau
Rudi, Soroca () [Corola-website/Science/305246_a_306575]
-
circa 4 km). Pe dreapta se pot remarca izbucurile Brătcuței (care adună pâraiele din Depresiunea Ponoraș) și Dămișenilor, pentru ca la circa 500 m amonte de ultimul, „La Mori”, se trece un podeț din beton peste Valea Brătcuței și se urcă versantul abrupt de circa 300 m. După ce se depășește Peștera Chivadarului (în dreapta) se ajunge la pârâul Știopul, al cărui fir duce, prin cătunul Stalimade, spre drumul din centrul satului Damiș. Distanța de parcurs: circa 7 km. III. Circuitul Damiș-Toaia-Peșteruța-Damiș. Traseul începe
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
(local cunoscut și sub numele de Lacul Ghilcoș) este un lac de baraj natural format în urma prăbușirii unui versant din cauza cutremurului din 23 ianuarie 1838, ora 18,45. 6,9 magnitudine, VIII intensitate, la poalele Muntelui Hășmașul Mare, în apropierea Cheilor Bicazului, la distanța de 26 km de Gheorgheni, în județul Harghita. La ultimele măsurători, efectuate în anul 1987
Lacul Roșu () [Corola-website/Science/303482_a_304811]
-
să fie argumentat de furtuni foarte violente și ploi puternice. Despre această perioadă scrie Ditrói Puskás Ferenc în lucrarea lui, "Istoria Borsecului". Esențial este că lacul s-a format prin deplasarea masei argiloase depuse cu ocazia ultimei ere glaciare pe versantul nord-vestic al muntelui Ghilcoș. Curând după obturarea văii, pădurea de brazi a fost inundată și arborii s-au pietrificat, oferind o particularitate rară întregului peisaj. În primii ani de la formare, lacul s-a extins mai mult - cam un kilometru mai
Lacul Roșu () [Corola-website/Science/303482_a_304811]
-
național al României. A fost supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” în poemul Epigonii. s-a născut în preajma anilor 1796-1798 în localitatea Sliven din Bulgaria, pe atunci raia turcească, un târg însemnat așezat la poalele versantului sudic al munților Balcani, pe malul stâng al râului Tundza. Tatăl se numea Pantoleon sau Pantaleon Petrov („vreun Pandele sau Pantelimon”, cum sugerează într-un studiu Tudor Vianu) și era de meserie căldărar. George Călinescu afirma că prin tatăl său
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
episcop de Chișinău, PS Petru Gherghel și PS Aurel Percă. De asemenea, un interes deosebit prezintă și „Grota Lourdes” de lângă biserică, aceasta fiind o reprezentare a celei din Franța. Ca urmare a faptului că zidurile bisericii erau amenințate de apăsarea versantului care alunecase în partea din spate a lăcașului de cult, a fost necesară efectuarea de lucrări de consolidare a zidurilor. La începutul anului 1908, în mijlocul zidurilor de consolidare construite în spatele bisericii a fost construită o grotă din bucăți de stâncă
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a V-a IUCN (parc natural), situată în nord-estul României în nordul județului Neamț spre limita cu județul Suceava. Este localizat atât pe versantul estic al Munților Stânișoarei în zona subdiviziunii acestora intitulată „Munții Neamțului” cât și în zona Subcarpaților Neamțului (parte a Subcarpaților Moldovei), în raza comunelor Crăcăoani, Agapia, Vânători Neamț, a orașului Tg. Neamț, și a stațiunilor Bălțătești și Oglinzi. Parcul natural
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
familii de diferite naționalități și credință. In urma relocării locuitorilor s-a alcătuit localitatea <nowiki>"</nowiki>Bezidul-Nou<nowiki>"</nowiki>, unde s-a mutat mai mult din jumătate din locuitorii satului scufundat. Lacul de acumulare este situat în zona colinară de pe versantul stâng a râului Târnava Mică, la aproximativ 2 km de localitatea Sângeorgiu de Pădure și aproximativ 42 km de municipiul Târgu-Mureș. A luat ființă prin construirea unui baraj în valea pârâului Cușmed, la 1,5 km amonte de confluența acestuia
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
lunca pârâului Cușmed și prezintă o stratificare în cadrul căreia la suprafață, pe grosimi de 2,5 - 4,0 m, se află un strat continuu de argilă, argilă nisipoasă și argilă prăfoasă, de culoare gălbuie-cafenie. Depozitele deluviale se întâlnesc pe ambii versanți și pe văi și sunt constituite din argilă, argilă-prăfoasă și argilă nisipoasă, gălbui roșcate. Grosimea deluviului variază între 1,0 - 4,0 m. Depozitele proluviale se găsesc numai în versantul drept sub formațiunile argiloase deluviale și sunt alcătuite din nisip
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
prăfoasă, de culoare gălbuie-cafenie. Depozitele deluviale se întâlnesc pe ambii versanți și pe văi și sunt constituite din argilă, argilă-prăfoasă și argilă nisipoasă, gălbui roșcate. Grosimea deluviului variază între 1,0 - 4,0 m. Depozitele proluviale se găsesc numai în versantul drept sub formațiunile argiloase deluviale și sunt alcătuite din nisip fin și nisip prăfos cu fragmente colțuroase de gresie dură, cuarțitică, până la adâncimi de 4,5 - 7,0 m. Pliocenul formează roca de bază și este constituită dintr-o succesiune
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
de confluența pârâului Cușmed cu Tîrnava Mică. Lungimea barajului la coronament, este de 670 m, cu o lățime a coronamentului de 5 m. Ansamblul golire de fund - priză este amplasat în corpul barajului sub cota tălpii fundației (346 mMB), spre versantul drept. Pentru siguranța și protecția barajului, s-a prevăzut un descărcător de ape mari, amplasat pe versantul drept, parțial în umărul drept al barajului. Descărcătorul este deschis și a fost dimensionat pentru evacuarea debitelor maxime atenuate la asigurarea de 1
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
lățime a coronamentului de 5 m. Ansamblul golire de fund - priză este amplasat în corpul barajului sub cota tălpii fundației (346 mMB), spre versantul drept. Pentru siguranța și protecția barajului, s-a prevăzut un descărcător de ape mari, amplasat pe versantul drept, parțial în umărul drept al barajului. Descărcătorul este deschis și a fost dimensionat pentru evacuarea debitelor maxime atenuate la asigurarea de 1% (18 m/s) și asigurarea de 0,1% (182 m/s). Aval de barajul Bezid, albia pârâului
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
o lungime de 670 m și este executat cu o secțiune neomogenă (prismele de rezistență din aluviuni grosiere și nucleu impermeabil din argilă). Materialele de construcție au fost obținute în principal din „cariera luncă” și secundar pentru argilă, din „cariera versant drept”. /4.p.1/ - lungimea lacului: s-a determinat pe hărțile existente, valorile variind în funcție de gradul de umplere al acumulării, între 4,57 km și 6,54 km. - lățimea lacului: funcție de gradul de umplere, lățimea maximă (bmax) a lacului Bezid
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
timp și simbol al întregii regiuni, la fel ca și stânca numită Barbarine. este singurul munte de tip „munte retezat” ("Tafelberg") de pe malul drept al râului Elba; este caracterizat prin platoul de pe vârf constituit din roci sedimentare stratificate (gresie), cu versanți abrupți. Munți asemănători se mai pot întâlni în Schwäbische Alb, Africa de Sud și Surinam, ca de pildă: Ben Bulben, Tepui, Szczeliniec Wielki și Amba. Numele muntelui provine probabil de la Sf. Gilgen respectiv Sf. Ilgen care a devenit Ilgenstein; o altă variantă
Lilienstein () [Corola-website/Science/313173_a_314502]
-
Elbei, se află Fortăreața Königstein. În regiune s-au făcut descoperiri arheologice din epoca bronzului. Muntele este amintit pentru prima oară în anul 1379 sub numele de „Ylgenstein“; probabil din acest timp provine și inscripția unei cruci în stâncă pe versantul sudic. În evul mediu, prin anul 1200, pe munte exista o cetate ce aparținea de Boemia. În anul 1402 cetatea Lilienstein precum și Königstein sunt ocupate de ducele de Meißen (Comes terminalis), iar ulterior intră în posesia prinților saxoni. Între 1406
Lilienstein () [Corola-website/Science/313173_a_314502]
-
saxoni. Între 1406 - 1550 cetatea devine treptat o ruină, fiind în cele din urmă abandonată; prin săpături ulterioare s-au descoperit poarta principală și vase de ceramică. În anul 1708 August der Starke urcă pe treptele construite în timpul său pe versantul sudic al muntelui; el devine rege al Poloniei, și acest eveniment este marcat de un fost obelisc de pe munte. În anul 1756 în războiul de șapte ani armata saxonă capitulează la Liliental, fără să opună rezistență, în fața trupelor prusace sub
Lilienstein () [Corola-website/Science/313173_a_314502]
-
Ulterior mulți alți cercetători și-au dedicat studiile florei muntelui, concluzionindu-se că inventarul vegetal al Vâlcanului numără 435 de specii. Muntele are izvoare cu apă rece și cristalina (în trecut existau și mori de apă în jurul Vâlcanului), peșteri interesante în versanții sudici și nordici, puțin cunoscute și cercetate. Accesul spre Muntele Vâlcan se face pe DN74 Brad-Abrud, sau de pe teritoriul localităților Blăjeni și Ciuruleasa. Poate fi străbătut cu piciorul în toate anotimpurile anului, cu multă ușurință. Muntele Vâlcan oferă excelente condiții
Muntele Vulcan (arie protejată) () [Corola-website/Science/314550_a_315879]
-
recifal. Calcarele de aici păstrează numeroase urme de fosile, caracteristice pentru fauna de corali, care a generat straturi uriașe în marile calde ale erei mezozoice (Marea Tetis). Masă de calcar a muntelui se înalță de la bază cu aproximativ 300 m, versantul dinspre Pasul Buceș fiind extrem de abrupt. Pe platoul de pe vârf s-au format câteva doline, care se evidențiază prin formă caracteristică de pâlnie. Platoul muntelui este acoperit parțial cu soluri de pădure, în timp ce versantul sudic, abrupt, are la bază o
Muntele Vulcan () [Corola-website/Science/314569_a_315898]
-
de la bază cu aproximativ 300 m, versantul dinspre Pasul Buceș fiind extrem de abrupt. Pe platoul de pe vârf s-au format câteva doline, care se evidențiază prin formă caracteristică de pâlnie. Platoul muntelui este acoperit parțial cu soluri de pădure, în timp ce versantul sudic, abrupt, are la bază o trena de grohotișuri. Versantul nord-vestic are o pantă domoala, care coboară spre izvoarele Crișului Alb. Pe râul Dragobald se dezvoltă două cascade (de 8, respectiv 30 m) și izbucul Fântânuța. Rezervație naturală de tip
Muntele Vulcan () [Corola-website/Science/314569_a_315898]