8,047 matches
-
În pădure ca o șerbă de rând? Ți-ai pierdut mințile? Nu, dacă mă gândesc bine, sunt chiar mulțumit că s-a Întâmplat astfel. Mai bine să se căsătorească decât să moară, de ce nu? Să se mărite cu un cavaler viteaz și puternic, așa ca tine. Asta ar fi soluția cea mai elegantă, un cavaler care să intre În familie și să dobândească demnități și domenii, chiar și dreptul de moștenire. Viața e scurtă, spun latinii. Nici prinții nu fac excepție
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
știu că aștepți de multă vreme această clipă. Johannes rânji cu cruzime. — De data asta și nobilul meu frate va trebui să se plece În fața adevărului. Până acum l-a apărat de dragul bărbăției lui, dar Eglord nu e un bărbat viteaz, e o fiară turbată care trebuie Înjunghiată ca orice fiară. Dacă ții la răzbunarea ta, nu trebuie să afle nimeni ce-ți spun acum. Altfel, tot pla nul nostru se duce de râpă. — Stăpâne, Îți sunt cu desăvârșire devotat. știu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ridicat monumentul, în amintirea luptei de acolo a lui Stefan cel Mare. Plecând de la mănăstire, observ că cineva îmi făcea din mână. Era băiatul de mai înainte, bea o bere pe o bancă. O fi fost și el urmașul vreunui viteaz??? Din cei 97 de kilometri parcurși, doar 27 (de la Girov la Hanul Ancuței), nu-i mai făcusem cu bicicleta. Rezultă că anul ăsta (cât am mers cu bicicleta, de la sfârșitul lunii mai până acum), s-au adunat 988, aproape
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
al independenței depline și ca un avertisment intolerabil adresat oricărui agresor, Haiduc ajunsese acum să țopăie în trei picioare, târșâindu-și corpul în salturi dizgrațioase, oribile, ca ultimul handicapat din specia canidelor. Era ca și cum l-am fi văzut pe Pintea Viteazul mutilat de poterile arnăuților, cu piciorul ologit și o sarsana la gât, stând la un colț de stradă și întinzând în fața trecătorilor grăbiți și indiferenți mâna descărnată și tremurătoare, pentru a primi un nenorocit de gologan. În scurt timp, Haiduc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Statul Israel, într-o zonă din păcate ostilă iar Biserica, cel puțin cea catolică și protestantă, păreau să se fi conciliat cu "frații", mai mari, cum spunea Papa. Deși israelienii au dovedit că pot fi și agricultori extraordinari și militari viteji, ca să nu mai spun mari oameni de știință, nu doar evrei prigoniți și speriați, ostilitatea vecinilor și nu doar a lor, nu a slăbit. Dacă ar fi pierdut fie și un război contra arabilor, israelienii ar fi dispărut de acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și zgâriat prin toți târșii uscați de sub munții Ceahlău la cules hribi, fragi și zmeură prin păduri, unde nu o dată rămăsesem fără vacă, Rândunica, mult mai deșteaptă ca mine. O găseam întotdeauna ajunsă, la iesle, lăptoasă și devreme acasă. Așa că, viteaz, la Roman, mă orientam după turnul cu ceas al Episcopiei, vizibil din tot orașul, ca piscul Toaca deasupra Ceahlăului. O găseam pe doamna speriată, pe mătuși la poartă, iar eu, derbedeu, pe străzile cu pavajul spart, abia veneam, nu veneam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mama. Poezia era așa: "pune cursele de șoareci / ne jucăm de-a eu și tu / tu intrai în catedrala / eu eram Marguerite d'Anjou / îmi dădeai o bicicletă / eu vedeam că n-are arc / și-o puneam să pedaleze / pe vitează Ioana d'Arc / e vreun cocoșat pe-aproape / clopotele-s toate-n port / ies în șiruri împăiate / păsări negre la raport / să nu-ncerci să smulgi vreo pană / că să-mi scrii un madrigal / că te-nchide-ntr-o icoană / cuviosul Cristobal"... Peste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Verdun, că nu s-au așteptat la așa ceva, iar În ziarul Lumina de la București, s-a scris că românii au luptat cu o prestanță uimitoare. Soldatul acela Înalt și blond ca un Siegfried, semăna cu fratele meu Oprișan, sublocotenent În viteazul regiment 40 Călugăreni, mort la 28 Iulie 1917, tot la Mărășești. Numele de Oprișan i-a rămas și soldatului german. De el Își aduce aminte și Teichert. Pe fața lui citesc acum amărăciune și durerea unei nații Întregi. Ce frumos
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Taslăuanu „Ardealul” cules din Luceafărul; N.Iorga - texte din Neamul Românesc”; Ionel Teodoreanu - „Bunicul” - din „Însemnări ieșene”; D. Anghel - „Fata din Dafin”; St. Petică - „Poeme în proză”; Ilarie Chendi, la rubrica Critică literară, documentarul „La moartea lui Ștefan Petică”; „Unui viteaz”, „Alarma”, „Tranșeea cântă”, „Doina”, „Pentru țară”; „Grigorescu”, sunt doar câteva din poeziile care poartă semnătura poetului bârlădean George Tutoveanu, dar se publică și recenzii ale revistei „Florile Dalbe” editată de același la Bârlad... Alte nume de autori în Bucovina: St
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cetate a zămislirii noastre. În numele Bucovinei readuse la matca ei de origine, Vă rog să primiți pentru toți frații noștri din întreg cuprinsul Transilvaniei, Maramureșului și Banatului, asigurarea înaltei noastre fericiri pentru ceea ce s-a săvârșit în Cetatea lui Mihai Viteazul și o caldă îmbrățișare de frate ca simbol al prelucrării intime și necontenite ce va trebui să se stabilească fără întârziere între Dumneavoastră și noi pentru progresul statornic al marii noastre patrii comune.” Ziarul din 22 decembrie 1918 publica editorialul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
revista publică câteva date informative din Românul. ...” După închegarea Moldovei în principat de sine stătător sa simțit necesitatea să i se apere hotarele... Drept aceea voievozii români au colonizat de-a lungul acestor hotare pe cei mai buni și mai viteji purtători de arme din Principatul Moldovei. ... Acestora li sau dat ranguri de boierie și moșii întinse dintre care, însă, durere, numai pe cele dintâi le-au păstrat. Așa erau mazilii și răzeșii pe vremurile acelea... În mâna slavismului cotropitor și-
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Persia musulmană, nu au condus la consecințe semnificative nici pentru Țările Române 3, nici pentru istoriografia ulterioară. O scrisoare înpersană, trimisă lui Ștefan cel Mare de șahul de dinastie timuridă Uzun Hasan 4, sau minim documentatele raporturi ale lui Mihai Viteazul cu Persia safavidă condusă de șahul Abbas I (1587-1629)5 nu au constituit probe care să motiveze fondarea unei discipline. Descoperirea de către Cantemir, într-o formă directă, a islamului sunnit și importanta sa sinteză despre diferențele dintre șiismul persan și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Din 1951, almanahul își schimbă titlul, se va numi Iașul Nou, cu o ritmicitate lunară. Din primul număr sînt selectate de Lucian Dumbravă poeme "combative" gen: "Cîntecul Congresului pentru Pace ("Ni-i liberă țara, de aceea/ Vrem liber întregul pămînt./ Viteazul popor din Coreea/ Cu arma-i învață pe-aceea/ Ce năruie viața-n pămînt") de N. Țațomir, Cu primăvara în suflet ("Cu atîția tovarăși de luptă/ Venisem și eu la Congres,/ Cîntarea din suflete ruptă/ Prinsese un cald înțeles") de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fi identificate odată cu deschiderea dosarelor de la Canal. Vom ști probabil numele lor. Dar gropile comune, presărate de la Cernavodă pînă la Marea Neagră, dovezi ale tragediei ce ne-a fost impusă aproape jumătate de veac, vor rămîne o taină. Elisabeta Rizea, supranumită Viteaza din Nucșoara (acesta este și titlul episodului la care facem trimitere), a fost una dintre acele mirabile persoane care, chiar cu riscul condamnării la moarte, au ajutat pe luptătorii din munți. "Rezistența armată din Carpații Făgărașului a fost cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
haine, arme, date prețioase despre mișcarea trupelor de securitate și adesea un loc de mormînt în grădina lor. Cîte merinde de drum au pus, pentru fugarii din munți, femeile din acel colț de țară nu se va ști niciodată" (L.H.L.). Viteaza din Nucșoara nu i-a trădat niciodată pe luptătorii grupului Toma Arnăuțoiu. Condamnarea la moarte a Elisabetei Rizea va fi comutată la douăzeci și cinci de ani de muncă silnică. Cînd era dusă la anchetă se ruga: "Ajută-mă, Doamne, să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să nu vă prind că primește ceva de băut sau de mâncare până mâine, nici pernă, nici plapumă să nu primească, îl lăsați așa cum este, pe viitor domnul Vasile să mediteze de două ori mai bine înainte de a face pe viteazul cu niște militari, din poziția sa ingrată de trădător. Căci dacă dânsul n-a învățat acasă, în cei șapte ani, va recupera aici, la Jilava, lecțiile despre respect. Mi-e frig, mi-e frig - vreau să urlu, să zbier : cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ceva; acel ceva de care noi, azi, În turbionul vieții „moderne, americanizate”, nici nu mai suntem deplin conștienți, lucizi: acea zestre a unui inconștient colectiv care ne ține „legați de pământ”, da, dar altfel decât Îi lega de pământ Mihai Viteazul pe șerbii vremii sale: e vorba aici de un „pământ simbolic”, de rădăcinile afunde ale ființei noastre anistorice, cea pe care o mai Întâlnim, poate, În visele noastre pe care nu mai reușim să le Înțelegem prea bine sau În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
camarilele lor nesătule și cinice, ce-și cumpărau titlurile lor de putere și proprietate mai ales prin străinătăți, reacționari În sensul cel mai odios sens al cuvântului chiar și atunci când erau „izbăvitori de neam”, precum marele Ban al Olteniei, Mihai Viteazul, care i-a unit pentru „o clipă” pe toți Românii, dar pe cei care-i slujeau la moșie - a lui și a păturii sale boierești! - i-a Înjugat unei robii și mai amare! Nu, noi și alți câțiva care am
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu este un argument contra unității „de fond” a națiunii noastre, așa cum ar putea crede orice comentator sau istoric răuvoitor ucrainean sau maghiar; nu, nu numai limba Îi unește pe Românii de pe ambii versanți ai Carpaților, colonizarea romană sau Mihai Viteazul care a „Îndrăznit” această unire pentru câteva luni. Și nu numai procentul majoritar demografic românesc ce a atârnat În 1918 la Trianon când harta Europei de mijloc și răsăritene a fost „re-desenată”, născându-se din franjurile uriașului și despoticului imperiu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
căutând libertatea persoanei și a ideilor În altă parte. Când eram foarte tânăr, abrupt cum eram și lipsit de tact, râdeam de acest tip „de revoltă” pe care o numeam „fuga de pe moșie”, apropo de băjenirea șerbilor sub Mihai Vodă Viteazul care Îi legase Încă o dată de pământ pe bieții țărani. - Iată, spuneam eu, singura noastră revoltă În istorie! E adevărat, o spun și azi, expatrierea, „fuga”, exilarea este o formă de refuz, de negație, de revoltă. La Greci, cum o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aveau pur și simplu sarcina să strângă șurubul. Se face un mult și gălăgios caz de acest verb, a „colabora”, mai ales de către generațiile care pătrund acum În literatură și-și Închipuie că ei, „ În locul nostru” ar fi fost mai viteji, mai intratabili. Sau de unii frustrați care nu au făcut cariera pe care o doreau și pe care, poate pe bună dreptate, o meritau, cum e cazul criticului și eseistului Gh. Grigurcu. Dânsul Îl acuză cu o anume vehemență pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
daco-romană a poporului român. Românilor a Început să nu le mai fie rușine de daci. Le-au descoperit tot felul de calități: noblețea caracterului, curajul, spiritul de sacrificiu... Se citează Îndeosebi aprecierea elogioasă a lui Herodot despre geți: „cei mai viteji și mai drepți dintre traci“ (propoziție scoasă Însă din context; Herodot sublinia, de fapt, alteritatea geților În raport cu grecii, o anume notă de primitivism a acestora și caracterul mai mult pasional decât rațional al reacțiilor lor). Spiritualitatea dacilor și Îndeosebi religia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a operat Între limite rezonabile. Cu timpul Însă, pretendenții s-au Înmulțit. S-au urcat pe tron și fii naturali și, În aceste condiții, evident și persoane care doar pretindeau că sunt fii de domnitori (este și cazul lui Mihai Viteazul, cel mai vestit dintre voievozii români, care s-a declarat fiu postum al domnitorului Pătrașcu cel Bun; istoricii moderni nu par prea convinși de această filiație, oricum imposibil de dovedit). Cu timpul, au apărut rude foarte Îndepărtate, care, de fapt
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Ștefan a trebuit să se supună, plătind tribut, după ce pierduse și sudul Basarabiei. La Călugăreni (Între București și Dunăre), rezultatul bătăliei a fost echivoc (pentru români este o mare victorie românească, turcii o socotesc o victorie turcească). După luptă, Mihai Viteazul s-a retras spre munți, abandonând Bucureștiul; a revenit, cu sprijinul unei armate transilvănene, forțele reunite ale celor două principate reușind să i alunge pe turci peste Dunăre. Dar, peste câțiva ani, tot edificiul construit de Mihai avea să se
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
voie, de nevoie, se afla alături de turci. Ultimele confruntări armate dintre cele două țări s-au petrecut spre mijlocul secolului al XVII-lea, În vremea lui Matei Basarab și Vasile Lupu. 1600 este momentul-vedetă al istoriei românești. La 1599, Mihai Viteazul cucerește Transilvania și, un an mai târziu, Moldova. Pentru scurt timp, stăpânește peste cele trei țări. Triumf urmat repede de dezastru. Nobilimea transilvăneană se răscoală, polonezii invadează Moldova și țara Românească, turcii trec Dunărea. Mihai ia drumul exilului, ajungând la Praga
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]