37,159 matches
-
respectate mereu cu sfințenie. Sub pretextul emancipării de sub tutela Celorlalți, Zoran intenționează să transforme veghea În control și să extindă la orice situație dreptul Centrului de a interveni. Aleluia evoluție naturală a omenirii: drumul ei va să fie prestabilit conform voinței marelui vizionar Charles Redford, reîntrupat În Zoran Întâiul, și orientat către un pretins sens eliberator. Care libertate, să fim sănătoși!... E destul de clar? Era. Rostite de altcineva, gândurile care Îmi umblau de câtva timp prin minte căpătaseră limpezimea certitudinii. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca unor nerecunoscători ce se aflau, Atotputernicul a pierdut din vedere să le preschimbe, lor și urmașilor lor, actul divin de proprietate, de, cu adevărat, sacră proprietate, În contract de cesionare a bunurilor pământești, așa cum reclama noua rânduială instituită prin voința Lui: la viață limitată, drepturi limitate și, de aici, toată Încurcătura și toată nenorocirea ce s-au abătut asupra sărmanilor nevinovați de amnezia Tatălui, amplificându-se cu timpul și accentuându-se progresiv și Încurcătura, și nenorocirea, căci fiii și fiicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am dus cu o jumătate de psaltire până la Târnovo, unde era o tiparniță. Da’ a merge la Târnavo era ca și cum te-ai fi dus la Stambul; plin de turci peste tot. Episodul 213 LA O DUNĂRE TURCITĂ Motive independente de voința noastră, dar bazându-se totuși pe ea și avându-i în cele din urmă încuviințarea, ne fac să strămutăm iar locul acțiunii poveștii de față, cu toate că mult ar fi plăcut sufletului nostru, mărite Cetitoriule, să zăbovească încă la Roma. însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe omul pentru care își riscase viața de atâtea ori și care devenise cel mai bun prieten al său. — Insh’ Allah, obișnuiau să spună. Dar pentru marea majoritate a celor care își aminteau de acea întâmplare nu fusese vorba de voința lui Allah, ci de un absurd capriciu al destinului sau de o farsă cumplită a neastâmpăratelor duhuri ale nisipurilor, care deveniseră invidioase că un simplu muritor devenise protagonistul sutelor de istorii ce se povesteau la lumina focului. Peripețiile lui Gacel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
munte, să lingă roua ce se depune în zori pe pietre, răspunse Gacel, prea puțin convins. Cu puțin noroc, cămilele și caprele vor rezista. Și oile? Bănuiesc că vom pierde o mare parte din ele, dar asta depinde doar de voința lui Allah și de când se vor întoarce cei care se duc după apă. Și cine ai vrea să se ducă? — Doi dintre cei mai buni călăreți cu șase dintre cele mai bune cămile, căci nu se vor putea odihni nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mintea sa se agita ca ramurile unui salcâm bătut de vântul puternic. Își dădea seama că drumul pe care-l alesese nu va duce la nimic. Își dădea seama că nu putea înfrunta, fără alte arme în afară de vechea pușcă și voința sa, uluitoarele mașini pe care erau în stare să le fabrice temuții europeni, dar înțelegea că, dacă nu s-ar fi comportat așa cum se comportase, tatăl său s-ar fi răsucit în mormânt și generații întregi de străbuni l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
își ascunse câteva clipe fața în mâini, își aranjă cu degetele părul murdar și, în cele din urmă, încuviință dând din cap: — De acord! - spuse. Mă ofer prizonier. — Nu tu te oferi! - i-o trânti rănitul. Noi te predăm împotriva voinței tale, și pot să jur că n-o să plâng dacă o să-ți taie beregata. — Nici eu dacă o să mori într-o baltă de sânge. — Să nu continuăm povestea asta cu atacuri personale...! - interveni încă o dată Sam Muller, care făcuse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
porțile raiului. — Chiar dacă este un dușman? — Legea ospitalității nu face distincție între prieteni și dușmani. — Dar eu nu ți-am cerut ospitalitatea. — În starea în care te aflai nu era nevoie. Tradiția mă obligă să-ți ofer ospitalitatea chiar împotriva voinței mele. — Sunteți niște oameni foarte ciudați. — În deșert, nu. În deșert, singura persoană ciudată este aceea care nu respectă aceste principii mai presus de orice altă rațiune. — În cazul ăsta, cum trebuie să mă consider - prizonier sau oaspete? — Deocamdată, oaspete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
timpul să se mulțumească să fie un om liniștit și pașnic, cum, la drept vorbind, ar fi trebuit să fie, dacă în acea blestemată zi n-ar fi fost nevoit să facă față unor împrejurări foarte concrete și independente de voința lui. Cel mai rău lucru care i se poate întâmpla cuiva este să nu ajungă să fie ceea ce în mod just ar fi trebuit să fie, ci să devină o creație a destinului, care se distrează schimbând totul cu inconștiența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și al celor dragi mie. De suflet nu mă prea sinchisesc, de parcă el s-ar afla doar În puterea mea și e de ajuns dacă Îi port singură de grijă. Trupul Însă, fiind asemenea tuturor celorlalte corpuri materiale, se sustrage voinței mele și rămîne fără apărare la voia Întîmplării, de aceea mă tem pentru el. În dormitor nu intrăm decît tîrziu, după miezul nopții. Patul alb cu plapuma ridicată Într-o parte mă respinge rece la atingere ca o zăpadă nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
această clipă ea nu mai are nevoie decît de niște obiecte care să fie minim Încadrabile, care să-i ofere minime elemente ce pot fi prelucrate. Fiind un dat al nostru, ea este repetabilă și de neînlăturat decît prin propria voință. țCÎt de greu mi-a fost să exprim toate acestea se vede și după multele ștersături!) Sigur că această „teorie“ nu este decît expresia unui orgoliu fără măsură pentru, că mărturisesc, cred teribil În unicitatea gîndirii mele și Îmi respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cînd minți ilustre s-au pierdut pentru că trupul care le găzduia a capotat. Am curajul să afirm că orice rătăcire a minții pleacă de la o dereglare fizică, de la o „insatisfacție“ fizică. Eu foarte rar, și atunci din motive independente de voința mea, mi-am neglijat masa. Or, Dumneavoastră sper că nu din lipsă de bani ați procedat așa cum mărturisiți. Stimată Doamnă, dacă mă gîndesc bine, exilul Dumneavoastră voluntar seamănă cu o fugă lașă sau, ca să fiu mai dulce, cu acordarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
după ani Îi copt, da la minte ba. 3. Îi cam slăbănog, are burtă și Îi chel. 4. Aici scrie că-i Însurat cu doi fișiori. 5. Ceva funcționar la editură sau la ziar. 6. Îi om slab, n-are voință și mîndrie În el. Îl trage toți pă sfoară. Să mă iertați, da, cum Îl văz eu, Îi și fraier. Și mai Îi și muieratec și nici nu duce la băutură că nu ajungea el om așezat și cu familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a observat asta vreodată. Și iată că, după săptămâni de zile, nu pot chema un urs pe numele de Gedeon. Pentru că asta ar însemna să scot din el o mulțime de paie, ceea ce ar influența negativ mersul afacerii. Așadar, din voința profesorul Angelo, trăiam în mijlocul unei colecții remarcabile. Dar ar fi nedrept să spun că și-a adunat laurii numai de pe urma grădinii sale zoologice. Știa pe de rost Brehm-ul cel mare, iar pe deasupra încă trei specii de insecte. În zadar susțineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ei. Disputa lor, despre cât și cui îi datorez, a ținut până dincolo de mormânt. În ziua următoare s-au lovit de o rezistență care a umplut toată casa de bucurie. Se părea că voi mai trăi o vreme. Mă supuneam voinței doctorului, dar pe al optulea pui de mâță l-am scos de sub pernă. Nu din milă, ci pentru că mă apăsa. Mai aveam câteva hopuri de trecut până să ajung la sentimente. Aveam doar senzații, uneori greșite. De pildă, cu Adél
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
voiai să vorbim despre Lee. La prima vedere, Shelley Jacobson nu-ți atrăgea atenția cu nimic. Oricum, când ajungeai să-ți dai seama de asta, nu mai conta. Proiectase atâta încredere în tine încât devenise atractivă prin pura forță a voinței. Și scotea în evidență tot ce era mai bun din ea. Avea un costum Chanel roz, decorat cu lanțuri aurite și o grămadă de bijuterii din aur masiv, inclusiv o verighetă lată. Părul ei șaten închis fusese tuns scurt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fi împietrit dacă treceam prin raza lor, fără să știu pe ce parte să sar. Dădusem ochii cu moartea și tot ce puteam să fac era să stau nemișcată. Apoi, ca o forță care s-a strâns în capul pieptului, voința mea a preluat controlul. Nu voiam să mor. îi puteam simți respirația fierbinte dogorind lângă mine, ca și cum ar fi fost un animal cu ochi arzători. Nu știu dacă singură aș fi reușit sau nu. Uneori mă gândesc că da. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ceva de sperat în viață. „Ponciful meu“ era desenul care mă făcea umană. În mod liber îl iubeam pe Nunu, cu toate că eram foarte tânără și el avea cu zece ani mai mult decât mine. Toate astea le făceam din liberă voință și toate faptele mele își găseau justificare chiar în caracterul meu pasionat. Tata mă învățase să fiu singură și să-mi placă de mine însămi, iar Nunu mă învățase să fiu cu tot felul de oameni ca și cum aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în sufragerie de la masa de scris până la fereastră și înapoi, fără să găsesc vreun sens vieții mele. Totul se năruise brusc de la faptul banal că Sucki refuza să intre în noua lui colivie. Era mândru ca un om, avea o voință proprie, nu mai mânca și nu mai bea, prefera să moară de sete și de foame decât să locuiască acolo unde decisese frica mea de a-l pierde. Fixa cu o privire lungă vechea lui colivie, cu melancolia păsărilor după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nu-i mai venea, și pe bună dreptate. Nu mai avea de ce. Cariera lui de scriitor fusese subminată din clipa în care explodase steaua lui Măceș, simțise asta de-atunci, dar evenimentul de la liceu pusese pur și simplu capac oricărei voințe literare pe care ar mai fi putut-o avea. Despre alte voințe oricum nici nu putuse fi vorba vreodată. Și atunci la ce bun să mai scrie? Și de ce în spital? În mod normal, în condițiile date, ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Cariera lui de scriitor fusese subminată din clipa în care explodase steaua lui Măceș, simțise asta de-atunci, dar evenimentul de la liceu pusese pur și simplu capac oricărei voințe literare pe care ar mai fi putut-o avea. Despre alte voințe oricum nici nu putuse fi vorba vreodată. Și atunci la ce bun să mai scrie? Și de ce în spital? În mod normal, în condițiile date, ar fi trebuit s-o ia de la zero, Mircea simțea asta, dar nu știa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
merita într-adevăr trăită. PAGINĂ NOUĂ IONESCU Hei, voi, meandre întortocheate ale vieții pe care o formăm de bunăvoie, cărări și căi criptice neștiute ale unor construcții abisale formate pe cale naturală, noi ne plimbăm oasele de colo-colo, albii necontrolate ale voinței unei instanțe al cărei nume ne scapă, suflu dement al unor clipe de slăbiciune când ni se topesc hotarele inimii de dragoste pentru o ființă albă ca laptele, clipe de singurătate fremătânde de nedorința de a ne întâlni cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și déjà-vu-uri deja banale, care îi făcură pe toți să pufnească în râs, dar care totuși miroseau pestilențial. Văzând asta, norii vărsară pe loc o substanță vindecătoare, albă, nimicind zumzăitul miilor de greieri mecanici ce formau lichidul personalității și elixirul voinței. Calmul se restabili imediat, iar buteliile norilor vărsau acum fuioare fine și lungi de zăpadă pură care începură să prindă forță și să se răspândească necontenit. Deodată se auzi un singur strigăt prelung, reverberat, ciudat, astfel că toți norii întoarseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cea mai aprinsă imaginație a mea să-mi întorc privirea. Răsuflu greu, încovoiat de genunchi și plecat într-un colț mizerabil și împuțit, covârșit de prezența străină care încearcă să mă strivească. Sunt singur cu demonul, la bunul plac al voinței sale, iar răsuflarea hidoasă pe care o emană măruntaiele sale nevăzute n-aș putea-o descrie decât ca imposibil de urmărit nici de cel mai îndrăzneț atribut al omenirii. Dintr-un motiv necunoscut mie, însă, iată că încă nu mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a comportat de așa manieră, încât și prin comportare, și prin fapte s-a obligat să mă ia? De ce totuși n-a făcut-o? De ce? Răspunsul era unul singur: evident, pentru că el voia să mă vrea, dar trupul său, împotriva voinței lui, m-a refuzat categoric. Gândind aceasta, am simțit cam ce ar trebui să simtă un lepros pe care fratele creștin îl sărută pe gură și care vede că pe același frate creștin îl prinde greața din cauza acestui sărut. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]