5,116 matches
-
strânse în brațe, sărutând-o cu violență. Mâinile lui devenite, brusc, nerăbdătoare începură să-i răscolească sub haine. Ea scoase un strigăt, dar el îi acoperi buzele, mai degrabă cu o mușcătură decât cu un sărut. Fata începu să se zbată, dar trupul ei, lăsat, cu câteva clipe în urmă, fără apărare, nu se dezmetici sub mâinile lui care o prinseră cu putere, răsucind-o pe canapea și trăgând-o în jos. Țintuită cu o mână pe ceafă, cu fața lipită
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trase aer în piept și se porni : — Afurisit să fii, pe dinăuntru și pe dinafară ! Dădu drumul aerului, cu un șuierat : Na, c-am zis-o ! — Și nici nu-i destul ! Uite ce umflat ești la tâmple... cum ți se zbat vinele... Popa căută din priviri și începu iarăși, fără prea multă convingere : — Să se topească pe tine carnea ca lumânarea... Să deschizi cu tălpile ușa la biserică... Brusc, se posomorî. — Nu pot, suspină, dacă beau singur... Nu-mi vine... Dacă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
niște lostrițe. Jenică își aminti cum răsturna maică-sa castronul cu hamsii și, apoi, dintr-o mișcare îndemânatică, le smulgea capul cu mațe cu tot. „Așa-i, mămică...“, șopti și luă un loz, pe care îl simți răcoros și viu, zbătându-i-se ca un oblete între degete. Pesemne că unde sunt capsele trebuie să fie capul. Jenică îl rupse cu un gest hotărât. Scoase la iveală tâlcul ascuns dedesubt. Când lucrurile deveniră limpezi, se strâmbă cu dezgust, rupse hârtia fărâme
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acoperită cu o bucată de mătase udă. Procedeul e similar cu cel al realizării unei măști. Sub privirile tuturor, călăii adaugă cârpe ude, strat după strat, în timp ce victima se luptă să respire. Membrele eunucului sunt ținute până încetează să se zbată. La începutul vieții mele în Orașul Interzis am blestemat asemenea pedepse. Eram întrozită de cruzimea lor. Peste ani, perspectiva mea s-a modificat treptat. Mi s-a părut că disciplina e o necesitate. Eunucii erau capabili de crime abominabile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Porc! Porc! Patru eunuci aduc un porc legat fedeleș, care guiță de mama focului. Dansatoarele sar încoace și încolo peste el, după care porcul e luat. Apoi este adus un platou de aur având pe el un pește care se zbate. Călugărul îmi spune că peștele a fost prins în heleșteul din apropiere. Călugărul tânăr revine și leagă cu îndemânare peștele cu o panglică roșie. — În picioare! Călugărul bătrân mă trage în sus și mă apucă de mâna dreaptă. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
meu. Atingerea pielii sale e incitantă. Este încă adâncit în somn. Mai rămân trează o oră înainte de a adormi și eu. În vis sunt înghițită de un dragon cu gură de rechin. Norii se rostogolesc în jurul meu, iar eu mă zbat să scap de monstru. Mi-a prins umerii și îmi apasă cu putere pe piept. Dragonul mă ține în ghearele sale și îmi șoptește: „Sunt potent“. Mă trezesc și împăratul Hsien Feng mă atinge. Am aceeași senzație pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la micul dejun. — Ea nu a facut la fel cu tatăl meu? — Nu, Majestatea Voastră, eu nu am de gând să o fac cu Domnia Voastră. — O să te oblig. — Așteptați până ajungem la palat, vă rog! Mă trage spre el. Mă zbat și încerc să scap. Nu mă vrei, Orhideea? Ia gandește-te. Îți ofer sămânța mea. Vorbiți despre cea sămânța stricată? Sămânța despre care mi-ați spus că nu va încolți? Palanchinul începe să se clatine și să se legene. Încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aproape de copilul meu. Zvonurile despre obsesia Majestății Sale pentru femeile lui chineze au ajuns în toate colțurile Orașului Interzis. Am început să am vise groaznice. Se facă că dorm și că cineva încearcă să mă tragă jos din pat. Mă zbat, însă fără succes, și sunt târâtă afară din cameră. Între timp, pot vedea clar că trupul meu e încă în pat, nemișcat. De asemenea, văd în vise fructe roșii căzând prematur din copaci. Le pot auzi chiar cum cad - poc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
joc cinstit, doamnă Yehonala, nimic mai mult, zice Nuharoo aproape cu delicatețe. Pot să te asigur că nu e nimic personal. — Pe cadru! strigă eunucul-șef Shim. Gărzile mă iau pe sus ca pe o găină. — Majestatea Voastră, țip eu, zbătându-mă să mă eliberez. Ca sclavă a Domniei Voastre, îmi cunosc crima. Deși nu merit, vă implor milă. Am început să-i spun copilului pe care-l port că sunteți adevărata lui mamă. Sunteți destinul lui. Motivul pentru care acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
înspăimântat. Imploră să fie trimis înapoi la jocul său de șah, însă îi spun că trebuie să vorbească cu tatăl său, că este singura modalitate prin care își poate salva viitorul. Tung Chuh nu poate să înțeleagă - țipă și se zbate. În încercarea de a-l opri, mi se rupe colierul și perlele se împrăștie pe hol. Gărzile ne blochează intrarea în sală, deși par aibă un aer de venerație față de Tung Chih. Trebuie să o văd pe Majestatea Sa, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spre patul lui Hsien Feng, trăgându-l pe Tung Chih cu mine. Nimeni nu are voie să tulbure spiritele! îmi blochează eunucul-șef Shim calea. La semnalul său, gărzile ne apucă pe Tung Chih și pe mine de brațe. Mă zbat ca să mă eliberez. Lovind și mușcând, Tung Chih se luptă și el. Gărzile îi răsucesc brațele la spate și îl pun cu fața la pământ. — Te rog! îl implor pe eunucul-șef Shim. — Majestatea Sa este în toiul reflecției, refuză Shim să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mă apucă de brațe și încep să mă târască afară. Cerule mare, zice Su Shun, implorând în stilul operei din Peking, ajută-ne să scăpăm de diabolica vulpe care a confirmat cele mai întunecate previziuni ale strămoșilor noștri. — Nuharoo! mă zbat să împing gărzile la o parte. Spune-le că aveam permisiunea ta să vorbesc. Spune-le că eu sunt împărăteasa și că nu pot să mă trateze așa. Te rog, Nuharoo! Su Shun se duce la Nuharoo, care a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vor. Se reped la noi și ne leagă cu sfori. Ne îndeasă cocoloașe de cârpă în gură și ne leagă la ochi. Sunt într-un sac de iută legat de un par și purtat pe umerii bărbaților. Cât m-am zbătut, mi-a alunecat de pe ochi cârpa cu care eram legată, deși în gură încă mai am călușul. Prin țesătura aspră a sacului văd lumina. Oamenii coboară smucit printre dealuri și bănuiesc că nu sunt bandiți, căci aceia ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în jurul lui Su Shun și a oamenilor săi. Su Shun a urlat: — O să vă spânzur, pe toți o să vă spânzur! La semnalul prințului Kung, Sheng Pao și Yung Lu l-au apucat de brațe pe Su Shun. El s-a zbătut și l-a chemat în ajutor pe prințul Yee. Acesta a venit în fugă cu gărzile sale, dar oamenii lui Yung Lu le-au blocat calea. Prințul Kung a scos din mânecă un decret galben: — Oricine îndrăznește să conteste ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ar fi dărâmat, se oprește: Abia aștept să lucrez cu dumneavoastră, Majestatea Voastră, pentru tot restul vieții mele. Însă dacă veți stărui să rămâneți, voi rămâne aici cu dumneavoastră. Îngenunchind ca să-i întâlnesc ochii plini de lacrimi, încetez să mă zbat. Vom fi iubiți? îl întreb. — Nu. Vocea lui e sfioasă, dar nu hotărâtă. Dar mă iubești? — Da, doamnă! Nu respir decât ca să vă iubesc. Pășesc afară în lumină și aud trei bubuituri care vin din spatele nostru. Este zgomotul bilelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care era, se pare, unicul loc unde aveai parte de „acțiune adevărată“. Jagger și Bowie petrecuseră În legendarele saloane private din Studio 54. Astăzi, Leo, Colin și Lindsay au preluat ștafeta, feriți de priviri lacome. Și tot restul lumii se zbate să intre. Mă obișnuisem cu ideea că sunt un non-VIP cu ceva timp În urmă - nici nu-mi trecuse prin cap că noțiunea de VIP era posibilă pentru mine. Fusese nevoie să se deschidă o sală VIP În afara cadrului unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Nu era deloc nevoie să știe toată lumea de unde vii și unde te duci, să Încerce tot timpul să decidă dacă intrai În categoriile lor personale cu „oameni care merită cunoscuți“ sau „mai bine Îi ignori“. Nu era nevoie să se zbată toți pentru o poziție, Încercând să manipuleze situația În interes propriu sau să-ți sfărâme Încet, dar sigur, Încrederea În tine, pentru că astfel se simt mai bine În propria piele. Unchiul Will glumea când spunea mereu: „Dacă nu poți avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
vrea eșalonul de sub noi. Ierarhia socială era menținută strict: copiii branșați monopolizau separeul fumătorilor, cei cu handicap social grav jucau jocuri video În cele două separeuri din spate și grupul meu (o amestecătură de hippioți, punkeri și cei ce se zbăteau să urce pe scara socială, dar Încă nu reușiseră să ajungă În primele rânduri) ocupa cele șase mese și Întregul spațiu al tejghelei dintre ele. Băieții stăteau Într-un separeu, fumând și discutând - destul de suav și etalându-și clar competența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
casă și i-am aplaudat În tăcere pe oamenii ăia de treabă pentru echipa lor redacțională. Totuși, până când m-am Întors, Philip părea să-și fi pierdut cunoștința. —Philip. Hei, uite, ți-am adus o bere. —Hrr. Mormăia, cu ochii zbătându-i-se sub pleoape, semn clar că se prefăcea. —Hai, scoală-te odată. Poate că ești beat, dar nu dormi. Ce-ar fi să te pun Într-un taxi? —Mmm. O să dorm puțin, iubire. Hrr. Își ridică picioarele Încălțate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am dat apoi cuțitul lui Raja Nedeljković, un funcționar de stat pe care-l cunoșteam dinaintea războiului și al cărui sat fusese masacrat de nemți în 1941. Nedeljković l-a înjunghiat pe cel de al doilea neamț, care s-a zbătut, dar curînd a rămas nemișcat. Acest lucru a dat naștere mai tîrziu poveștii că ucisesem un neamț într-o luptă cu mîinile goale. De fapt, asemeni majorității prizonierilor, nemții erau ca paralizați și nici nu se apărau, nici nu încercau
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Galați. Din informațiile expuse mai sus reiese că fabrica a regresat. În 1857, ea se afla într-o „stare amerințătoare de ruină” - cum spune Asachi. Cauzele decăderii fabricii rezidă în greutățile, amintite adeseori în cursul acestui capitol, în care se zbăteau începuturile industriei noastre mecanice: greutăți interne, provenite din însăși structura regimului feudal și greutăți externe provocate de concurența străină. Pentru a putea face față acestei concurențe, Asachi a făcut mai multe tentative, încercări de perfecționare și mărire a întreprinderii sale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
-și mai amintește nimic, căci "își pierduse capul". "I se păru doar că el îi strivise buzele cu o grindină de mici sărutări recunoscătoare". Apoi el mai încercă de câteva ori să se apropie, dar ea se împotrivi îngrozită. Se zbătu, iar când "întâlni pe pieptul lui același păr des pe care-l simțise mai înainte pe picior, se trase înapoi scârbită. În sfârșit, obosit de a o tot ruga zadarnic, el rămase întins pe spate, nemișcat". Jeanne își dădu curând
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
uși, ce mai știam! Iar ea, din vreme-n vreme, ca jocul să-l prefacă, Mă tot chema, mă izgonea, fugea așa, în joacă Și de se mai ferea așa, 'ntr-o doară, se lăsa iară prinsă Când pentru a se zbate, când dându-se învinsă! Tânărului, acest joc amoros i se pare "inedit, tineresc și încântător", până în seara în care, atras de fățarnica noastră într-un salon scăldat de razele lunii, își pierde cu totul stăpânirea. Pe neașteptate, se ivește fratele
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
povestește gânditoarea, dar degeaba. Pe strada Cassette, când dădeam colțul pe strada Rennes, flăcăul cu cicatrice m-a prins de talie: Când ne mai vedem? Când vrei", am răspuns eu, ca o lașă. A încercat să mă sărute, m-am zbătut să scap". La vederea a patru polițiști pe biciclete care-și făceau rondul, băiatul îi dă drumul, dar când aceștia dispar, o apucă și-o strânge cu brutalitate. "N-ai de gând să vii la întâlnire, vrei numai să mă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a fost doar un flirt, care s-a dovedit curând a fi marea dragoste. Cei doi tineri se logodesc și apoi se căsătoresc, iar Bab acceptă în sfârșit! să se dăruiască fără rezerve. Erotica violului Până atunci totuși, Bab se zbate, ca atâtea alte tinere, între propriile contradicții. Toate flirturile o trezesc, o dezvăluie sieși. La 18 ani, fata vibrează de o senzualitate explozivă. Se simte "apăsată de greutatea cărnii"152, ar "vrea să se debaraseze de sânii săi în mâinile
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]