5,232 matches
-
că nu. Adaptându-se situațiilor noi, exploatând anumite stări de nemulțumire - într-un anumit fel firești - răspunzând unor cerințe expres formulate de propaganda imperialistă, unele elemente dușmănoase acționează pe mai departe, în mod sistematic împotriva cuceririlor noastre socialiste. Viața a pus în evidență că cercurile imperialiste fac eforturi susținute, neprecupețind mijloace materiale, pentru a organiza culegere de informații din țările socialiste, pentru a pune la cale comiterea unor acte de diversiune, atentate, subminarea economiei naționale, instigări, tulburări. Frecvent, în această activitate, se întâlnesc
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
pe deplin. Furios, ca și Wesker sau Osborne, Pip Thomson (eroul din Cartofi prăjiți la orice) sfârșește prin a accepta. [...] Am revăzut succint numai unul din subtextele pe care Alexa Visarion, student regizor în clasa prof. Radu Penciulescu, le-a pus în evidență prin intermediul unei excelente suite de imagini scenice. Sala, în concepția regizorului, este un posibil interlocutor, un participant nemijlocit la experiența grupului de recruți. Scena fără cortină, sala înconjurată de practicabile pe care țintele bocancilor execută infernala partitură a instrucției armate
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unor regizori cuminți... (Dinu Săraru) Actuala reprezentație a Studioului de la Giulești, înseamnă prin concepție și valorificare a operei marelui nostru clasic. Creatorii sectacolului au descoperit în piesă dimensiuni mult mai vaste întrupate și transmise integral cereației scenice. [...] Deși montarea recentă pune în evidență mai ales virtuți regizorale, apte să anunțe de pe acum în persoana tânărului Alexa Visarion, un nume de prin rang în teatrul românesc, nu se poate trece cu vederea creațiile actoricești. [...] Alexa Visarion a intuit în vitalitatea Dorinei Lazăr forța unei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
consolidarea nedreptății sociale. Un alt grup al acestui simbolic "theatrum mundi": cel al comedianților. Unii sunt banalii propovăduitori de bâlci (Jorj Voicu) sau instrumente ale dresajului (vezi scena în care proprietarul de baracă, jucat de Cornel Dumitraș, evocând "cultul naturii", pune în evidență, involuntar, tocmai paradoxul pervertirii acestei naturi "bune", "frumoase" prin practicile sociale curente). Alții sunt, dimpotrivă, factori ai trezirii conștiinței (Woyzeck la "Giulești", care propune o formulă de "distanțare", conține elemente de "teatru în teatru" și este, sub un anume aspect
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu poate să existe. Mulțimea este cea care face regii. Chiar dacă cei mulți sunt victimele disprețuite ale istoriei, tot ei sunt și cei care fac victime. Fără ei nu există istorie. În spectacolul de care este vorba, nimic nu a pus în evidență în chip mai violent înfrângerea inevitabilă a lui Richard, decât faptul că norodul chemat să își dea consimțământul la urcarea pe tron a lui Gloucester fusese redus la o singură persoană, manevrată (și finalmente constrânsă fizic) de Buckingam să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
prevedea că Uniunea respectă funcțiile esențiale ale statului și în special, cele care au ca obiect asigurarea integrității sale teritoriale, menținerea ordinii publice și apărarea suveranității (art. 1-5). Modul nostru de abordare se bazează și pe Tratatul de la Lisabona, fiind pus în evidență în Declarația nr. 13 și Declarația nr. 14 anexate Actului final al Conferinței, cu privire la politica externă și de securitate comună: nu se aduce atingere responsabilității statelor membre cât privește formularea și exercitarea politicii lor externe și modului în care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
prin urîțenie indescriptibilă, dar mai cu seamă prin mitul intelectualei atașate cauzei. De altfel, o nenorocită menajeră a celuilalt monstru, cel al istoriei unui secol bolnav. Seria continuă cu nevestele invizibile ale aparatcik-ilor de la Kremlin, de presupus în rochii înflorate, punînd în evidență burțile fătătoare de descendenți complexați. Invizibile, pentru că, unu: erau de nescos în lume, doi: pentru că exact prin asta trebuiau să desfidă proletar civilizatele cupluri de la Casa Albă. Și ce mai surogat au importat de-acolo curțile comuniste românești! Apogeul atingîndu-l
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tuturor demersurilor diplomatice și al angajamentelor militare românești a fost menținerea granițelor "creștine", cu o anumită marjă de libertate la început față de puterea musulmană, care presa deja asupra întregului areal ortodox. Insistența pe acest fapt, binecunoscut, de altfel, dorește să pună în evidență mai curând necesitatea de a (re)discuta mijloacele prin care s-a putut menține această politică subversivă de neatârnare, devenită un fel de obsesie colectivă (la nivelul imaginarului), dar și efectele diplomației cu care s-a realizat în cele din
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cu rupturi ilogice de nivel, cu o situare indiscutabil inferioară a femeii, socio-cultural și economic, și cu un rol public puțin vizibil, deși atributele și rolul ei în regimul simbolic și antropologic al imaginarului sunt fundamentale. Chiar și ritualul nunții pune în evidență clasarea superioară a bărbatului - această unică instanță cu drept de judecată și de stăpânire în evul de mijloc. Situația este diferită față de statutul femeii din lumea bizantină și față de imaginarul puterii instituționale (cazuri celebre se regăsesc în întreaga istorie a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cu rare tendințe către straniul pur și către mirabil; mai curând, el relevă modele și coduri eroice, figura împăratului creștinat din Alexăndria sau tipologii ale sfinților-martiri. Relațiile de "vasalitate" (credință față de autocrat), practicate în spiritul politicii și al moralei românești, pun în evidență, în același con de lumină unde se află și figura voievodală și tot pe schemele gândirii populare, chipul boierului devotat, modelul monahal (Daniil Sihastrul) și prietenul nobil și credincios din cărțile de aventuri. Scrieri traduse și filtrate de sensibilitatea cărturarului
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
asociere, în baza căreia ar fi avut drept de reprezentare mama domnitorului, acolo unde interesele familiei la putere ar fi putut să o impună. În afară de menționarea excepțională a mamei lui Ștefan III "cel Mare" într-o circumstanță amintită pentru a pune în evidență drama personajului masculin, pe niciun autor nu l-a interesat, măcar sporadic, să descrie un model feminin (fie și matern): Și fiind mumă-sa în cetate, nu l-au lăsat să intre, și i-au dzis că pasirea în cuibul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
însuși este fiecare dintre acestea și, totodată, toate la un loc (el este unitatea tuturor, fiind, totuși, fiecare în parte); și fiecărui nivel de constituire a sa îi corespunde, cum este firesc, un anumit act constitutiv, care nu poate fi pus în evidență întotdeauna cu toată claritatea, dar care nu poate lipsi, fiindcă tocmai el "constituie", ca atare, un anumit "sens" al obiectului intențional "timp"; dar timpul însuși este în act, căci numai astfel el prezentuiește "lucrul însuși", nu pe linia unui prezent
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a judicativului constitutiv. Logicul apare acum ca expresie a unei sinteze între ontic și lingvistic, în cele două ipostaze ale sale, adecvarea și corespondența, adică noțiunea și adevărul. Dincolo de diferențele dintre cele două "logici", pe care am încercat să le pun în evidență, rămâne identitatea lor constitutivă și apartenența lor la dictatura judicativului. Reconstrucția propriu-zis fenomenologică a diferenței dintre cele două "logici", precum și a identității lor constitutive, va fi operată în contextul tematizării fenomenului reformalizării logos-ului, temă aparținând reducției judicative. 1.4
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prezentarea fenomenalității judicative trebuie făcută după un plan, potrivit unei ordini de interpretare care să se prindă de ceea ce urmează, anume de reducția judicativă. Deschiderea problemei aristotelice a căutării mediului face parte din această ordine de interpretare, prin care trebuie pusă în evidență constituirea raționamentului (și a speciei sale, argumentarea) pe baza formulei judicative originare S P și, mai departe, a celor două discipline judicative, analitica și dialectica. De-a lungul timpului, opera logică a lui Aristotel a fost interpretată în chipuri diferite
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
bine luminată. Problema deschisă deja aici este aceea a diferenței dintre analitică și dialectică. Tematizarea acestei probleme face necesară însă reconstrucția propriu-zisă a celor două segmente ale proiectului kantian al criticii rațiunii pure; întâi, prin operații de "reducție", care să pună în evidență sensul fiecăreia, apoi, prin operații de reconstrucție potrivit perspectivei dictaurii judicativului deschisă în această lucrare. Kant nu se mai ocupă, în proiectul său critic, în primul rând de diferența dintre raționamentul corect și cel sofistic, problema aristotelică ce a motivat
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a restabili granițele valabilității cognitive, ale cunoștinței veritabile, granițe dependente de înseși condițiile de posibilitate ale acesteia. Oricum, funcțiile constitutive ale unor reguli logice, ale unor operații etc., pe care logica generală, în alcătuirea sa ca analitică și dialectică, le pune în evidență, legitimându-le, nu se mai regăsesc în această imagine kantiană a logicii generale decât cu sensul lipsei de legitimitate. Unde se află, raportat la această imagine, logica transcendentală pe care o proiectează filosoful german? Ea apare în fapt ca o
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu mult mai semnificative constitutiv decât în logica organon, unde acestea aveau un rol regulativ preeminent; judecata este condiția "logică" necesară a cunoștinței, ca și pentru logica organon, dar, mai mult, ea condiționează forma concept și forma raționament. Pentru a pune în evidență aceste condiționări către categorii, Kant operează deducția transcendentală a acestora, oferind, altfel spus, "explicația modului în care concepte se pot raporta a priori la obiecte."132 Pentru a evidenția condiționările judecății către raționamente, Kant concepe însăși dialectica transcendentală; 2) adevărul-corespondență
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care sunt menite folosirii pure a priori (cu totul independent de orice experiență) și a căror justificare are totdeauna nevoie de o deducție."133 Acestea din urmă se definesc printr-o anumită funcție în judecată, pe care tocmai deducția o pune în evidență. Totuși, nu este vorba nici despre o funcție oarecare, ci despre una determinată prin tipul de judecată, și nici despre orice concept al intelectului, ci doar despre acelea care pot îndeplini funcția în cauză și care sunt supuse, în mod
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
au propria lor autonomie metodologică; sensul și-l capătă, totuși, de la acest principiu al analiticii existențiale: scoaterea la iveală a temeiului prin punerea sa în evidență. De exemplu, în Probleme fundamentale ale fenomenologiei, Heidegger prezintă predicația ca "o explicitare ce pune în evidență".164 E drept, nu este vorba în mod direct despre "scoatere la iveală", cu toate că "punerea în evidență" nu este posibilă decât ca un mijloc pentru o scoatere la iveală; de asemenea, este pusă în evidență, prin predicație, o ființare și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
predicația ca "o explicitare ce pune în evidență".164 E drept, nu este vorba în mod direct despre "scoatere la iveală", cu toate că "punerea în evidență" nu este posibilă decât ca un mijloc pentru o scoatere la iveală; de asemenea, este pusă în evidență, prin predicație, o ființare și determinațiile sale, nu temeiul însuși, însă fără scoaterea în evidență a acestuia nu ar fi cu putință nici evidențierea unei ființări prin determinațiile ei. Ceea ce înseamnă că și aici avem de-a face, pe de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sa de a constitui gânduri și rostiri în registrul non-judicativului, valabile pentru anumite articulații ale proiectului heideggerian de analitică existențială a Dasein-ului. Prin acest din urmă fapt, actul- de-principiu nu-și contrazice propriul sens, acela "logic", ci doar își "pune în evidență" puterea de a lumina însăilări de gând în orizont non-judicativ. Prezența sa activă în analitica existențială nu constituie o probă radicală în favoarea ideii separației dintre această analitică și analitica judicativă; dimpotrivă, tocmai luarea în considerație a acestui act-de-principiu ne îngăduie
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
obiectualitatea lor constituită, este dublu condiționată: ca ființare și ca funcție. Reprezentând o ființare, predicatul este și el timp (timpul ca ființarea proprie). Totuși, în unitatea judecății, el se deosebește funcțional de subiectul logic; mai mult, are o preeminență funcțională, pusă în evidență mai devreme. "Ființial", el poate reprezenta o însușire a unui subiect; și se întâmplă aceasta, pentru că el se predică despre un subiect: de aici însuși numele său: "predicat". Predicarea nu este la voia întâmplării, ci după anumite reguli de constituire
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în discuție era statutul de ființare conștientă și identitatea acesteia cu timpul, în măsura în care ființarea conștientă este disponibilă unei deschideri către altă ființare (a Celuilalt, el însuși ființare conștientă), așa încât, tocmai natura condiționată (prin multiplicare) a ființării a oricărei ființări este pusă în evidență. Timpul "poate" fi ființa însăși numai luat în ipostaza de subiect, gândit la rându-i ca ființare conștientă. Acest fapt nu poate fi trecut cu vederea acum. Termenii pe care trebuie să se sprijine reducția, mai departe, sunt: timpul, ființa
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu au intrat în scena reducției în nume propriu; am spus că, în fapt, universul complet de fapte judicative a fost luat în seamă pentru reducție. Nefiind un scop al meu extinderea tematizării către componentele structurii formale a dictaturii judicativului pusă în evidență prin reducție, faptele din universul judicativ au constituit doar semnele unei căi de lucru la capătul căreia s-a dezvăluit o (re)construcție, anume cea a structurii formale a dictaturii judicativului. Fără îndoială, se poate lucra și altfel pe această
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
doar un loc: orice ființare are loc, ceea ce înseamnă că e vorba despre un act de înființare "locală", datorită unui eveniment, unei răsăriri etc. Va trebui însă, într-o reducție non-judicativă a judicativului, folosind ca îndrumar însăși reducția judicativă, să punem în evidență printr-un act fenomenul petrecerii evenimentului într-un loc. Evenimentul este, în esența sa, timp: se petrece; dar el lasă o ființare să aibă loc, o ființare care de fiecare dată este ea însăși și nu altceva. Din acest joc
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]