48,792 matches
-
Taine și revoluția franceză), numeroase note polemice (la rubrica „Miscellanea”, îndeobște semnate cu pseudonimul colectiv Nicanor & comp.), la care se adaugă, în 1906, notele de călătorie Patru zile în Ardeal și, în 1912, o amplă proză, În voia valurilor, sub pseudonimul C. Nistrul. Ambele lucrări vor fi tipărite în 1916. Prefect de Iași după izbucnirea răscoalei din 1907, președinte al clubului liberal, cu perspective de a deveni ministru, rector al Universității ieșene (1913-1916), S. cere reforme radicale (largă împroprietărire a țăranilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
dă strălucire istorisirii. Mare greșeală. Stilul, forma, tema, toate în mod egal au un rol în evocarea adevărului, a realității. LV. Faptul că scrii romane polițiste te silește să fii cu ochii pe acțiune înainte de toate. Scrii aceste romane cu pseudonim fiindcă intenționezi să ajungi, în restul operei, mai departe, ori în alt punct decât intriga? JB. Sigur, romanele polițiste sunt mai axate pe intrigă, cu toate că unul dintre reproșurile aduse romanelor mele polițiste a fost că prea au multă atmosferă, creație
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pentru instrumentarul medical și bandaje (Armentarium Chirurgicum); G. Bauhin, J. P. Tournefort, Batavia pentru noile plante medicinale; Charles Patin, fiul lui Guy Patin, pentru fiziologia sexuală, cercetările fiind finalizate în cartea de mare circulație Tableau de l’amour, semnată cu pseudonimul Nicolas Venette și apărută la Veneția în 1685; Louise Bourcier pentru maladiile femeilor: Observations sur la Stérilité, accouchemments et maladies des femmes ca și François Mauriceau (Traité des maladies des Femmes grosses); Friedrich Hofmann pentru Medicina rationalis sistematica: S. G.
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
construite adesea unități lexicale sinonimice, mult mai expresive și profund marcate de subiectivitatea emițătorului; ● există o serie de creații ocazionale, decodabile numai în contextul actual, care trimit în special la viața politică, socială și culturală. 5. ANEXĂ CHESTIONAR Nume (poreclă, pseudonim) Școala Clasa Vârsta Chestionarul pe care ți-l propunem urmărește obținerea unor informații cu privire la modul în care tu îți exprimi acordul sau dezacordul, simpatia sau antipatia față de persoane, mulțumirea sau nemulțumirea față de diverse lucruri. De fiecare dată ți se va
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
rugăm să completezi toate câmpurile și să nu ocolești nicio formulă pe care o folosești. Fii sincer, te asigurăm că ne interesează numai răspunsurile tale, nu vei fi sancționat pentru limbajul utilizat. De aceea îți propunem să semnezi cu un pseudonim. 1. După lectura exemplelor de mai sus, te rugăm să ne spui dacă se întâmplă să utilizezi acest tip de structuri și dacă da, cât de des (aproape în fiecare zi, destul de des, rar sau foarte rar). Le-ai auzit
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
erotice, fără inhibiții. Comportamentul ei ușor masculinizat intriga pe mulți. Relația cu literatul Jules Sandeau a stimulat-o să scrie, a și publicat primul roman, Rose et Blanche ou la Comédienne et la Religieuse pe care l-a semnat cu pseudonimul (masculin) Jules Sand (inspirată de numele prietenului ei literar), pentru a avea mai multe șanse de acceptare a publicării cărților. Cu pseudonimul George Sand va publica romanul Indiana, apreciat de Honoré de Balzac, și celelalte creații. I-a plăcut tinerei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
publicat primul roman, Rose et Blanche ou la Comédienne et la Religieuse pe care l-a semnat cu pseudonimul (masculin) Jules Sand (inspirată de numele prietenului ei literar), pentru a avea mai multe șanse de acceptare a publicării cărților. Cu pseudonimul George Sand va publica romanul Indiana, apreciat de Honoré de Balzac, și celelalte creații. I-a plăcut tinerei și ambițioasei scriitoare să fie în compania bărbaților remarcabili, a avut atracții sentimentale-erotice față de oameni celebri, unele s-au exprimat prin iubiri
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și pieptănături îndrăznețe, moderne. A rămas o celebritate și prin faptul că a fost amanta preferată a scriitorului Soseki Natsume (1867-1916), autorul mai multor romane, printre care și Zbuciumul inimii. Mata Hari (1876-1917) Margareth Gertruide Zelle, căsătorită Mac Leod, cu pseudonimul Mata Hari, în traducere malaysiană, Ochiul Zilei, dansatoare și inițiatoare a stripteasului, supranumită de unii spioana secolului, a fost acuzată de spionaj pentru Germania, în Franța, și executată prin împușcare. Cine era Mata Hari? Margareth Gertruide s-a născut la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
gusturile conformiste, dansuri ce simulau adorarea zeităților hinduse, a lui Shiva, îndeosebi, cu costume extravagante, dansuri în care erau prezente gesturile de renunțare la o parte a costumelor, de aceea este considerată și inițiatoarea stripteasului. Margareth Gertruide și-a luat pseudonimul oriental Mata Hari / Ochiul Zilei. A avut succes pe scenele din Paris, Madrid, Barcelona, Lisabona, Haga, Viena, Berlin, Monte Carlo. Aparițiile ei pe scenă șocau pe unii și încântau pe alții prin noutatea provocatoare. La Scala din Milano, în 1911-1912
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
se exprima liber, fără constrângeri, i-a dezvoltat interesul pentru lectură și aptitudinea de reflecție. A scris de timpuriu, dar nu a avut încredere în condeiul ei, fapt de care a profitat primul ei soț, Gauthier Villars, ce semna sub pseudonimul Willy romane de dragoste siropoase gustate de public și care, umblând în textele ei, a semnat primele romane: Claudine la școală, Claudine la Paris, Claudine căsătorită (1901-1902), devenite bestseller-uri. Criticii au descoperit după un timp impostura lui Willy. Mai
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ei. Dintr-o relație întâmplătoare a născut o fetiță care, în condiții precare, nu a trăit decât un an și jumătate. În 1935 a fost descoperită de patronul unui cabaret, Louis Leplée. El a angajat-o și i-a propus pseudonimul Piaf, în traducere, Vrăbiuța. În scurt timp, a cucerit Parisul cu talentul ei, tot cu talentul ei, cu vocea ei tulburătoare a cucerit și a sedus bărbații. A cucerit publicul francez ca și pe cel din alte țări europene care
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a considerat-o un mare scriitor. Șerban Cioculescu a fost convins că Martha Bibescu a cucerit prin frumusețea, inteligența și talentul numeroase admirații. Amintim principalele lucrări ale Marthei Bibescu: Alexandr Asiatique (Alexandru cel Mare), 1912, Marie Walewska, Katia (semnate cu pseudonimul Lucile Decaux), Isvor, Le Pays des Saules / Isvor, Țara Sălciilor, 1923, Le perroquet vert / Papagalul verde, 1924, Cathérine-Paris, 1927, Le destin du lord Thomson of Cardington / Destinul lordului Thomson de Cardington, 1927, Une victime royale, Ferdinand de Roumanie / O victimă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ziariști, regizori, sportivi, militari. S-a căsătorit de trei ori, cu un tânăr amator de artă, un activist comunist, un literat și cineast. Tânăra care-și schimbase iar numele, Lan Ping / Măr Albastru, devenise între timp actriță la Shanghai cu pseudonimul Jiang Qing / Râul Azuriu și, după unele mărturii, avea o viață personală scandaloasă. Tânăra actriță a fost de două ori căsătorită, cu Yu Qiwei, pe care l-a denunțat ca fiind colaborator al lui Ciang Kaiși (conducătorul naționaliștilor gomindaniști), cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Mei Identitatea autorului primului mare roman inspirat din viața cotidiană, frescă a epocii dinastiei Ming, capodoperă a literaturii clasice chineze Lanling Xiaoxiao Sheng, în traducere metaforică, Cărturarul Mucalit de pe Măgura cu Magnolii, este neclară. Cercetătorii au presusupus că în spatele acestui pseudonim se află mai mulți scriitori, printre care și Wang Shizhen care a trăit în secolul al XVI-lea. Se presupune că romanul a fost scris ori în 1568 ori în 1602. Romanul oferă o radiografiere a vieții sociale de la sfârșitul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în anul 2005 și în limba română în anul 2006, este jurnalul unei call girl privitor la experiențele de viață libertină, înscrise în registrul prostituției de lux. În foileton a apărut anterior pe internet, pe un blog, textul semnat cu pseudonim Belle de Jour. Atât blogul cât și cartea au declanșat aprinse dispute în jurul identificării autoarei și insistente anchete pentru a descoperi cine se ascunde în spatele pseudonimului. S-au creat nemulțumiri legate de numele vehiculate în text și unii cititori s-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
lux. În foileton a apărut anterior pe internet, pe un blog, textul semnat cu pseudonim Belle de Jour. Atât blogul cât și cartea au declanșat aprinse dispute în jurul identificării autoarei și insistente anchete pentru a descoperi cine se ascunde în spatele pseudonimului. S-au creat nemulțumiri legate de numele vehiculate în text și unii cititori s-au scandalizat din cauza vulgarității faptelor relatate. Nu se știe precis ce este real și ce este fictiv în povestirile relatate cu luciditate, ironie, autoironie și umor
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
șah din rusește, alcătuiește el însuși o carte de teorie (La Défense Alekhine, 1983), devine campion al Parisului. Revine însă la literatură: în 1984 îi apare Le Mot sablier. Scrie în franceză două romane - Roman de gare (1985) și, sub pseudonimul Ed Pastenague, Pigeon vole (1989) -, pe care avea să le „traducă” (de fapt, să le rescrie, adaptându-le și modificându-le) în românește după 1989, în vederea tipăririi lor și în țară. Se întoarce în România la 30 decembrie 1989, însoțind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
Viața românească”, „Argeș”, iar din 1990 și la „Contrapunct”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Caiete critice”, „Cuvântul”, „Literatorul” ș.a. În 1991-1992 scoate la Paris revista „Les Nouveaux Cahiers de l’Est” (patru numere). În Franța semnează Dumitru Tsepeneag și continuă să utilizeze pseudonimul Ed Pastenague (folosit în România în varianta Ed. Pastenague, ca traducător, după 1990). Importanța lui Ț. pentru literatura română contemporană o depășește pe cea a operei propriu-zise, datorită caracterului de pionierat al demersurilor lui și, pe de altă parte, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
SĂCEALA, publicație apărută la Iași, lunar, între 29 ianuarie și 25 decembrie 1884. Nu i se cunosc redactorii, articolele fiind neiscălite ori semnate cu pseudonime (Săcelescu, Gh. Cârlig din Sfințeni). Gazeta are un caracter umoristic, întreținându-și verva aproape numai din parodiere. Profesie de credință parodiază limbajul demagogic al partizanilor politici ai diferitelor partide, între care S. nu prea făcea deosebire (par a exista totuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289418_a_290747]
-
lui Jean Radian, licențiat în comerț. Face clasele primare în limba germană, apoi urmează la București Liceul „Matei Basarab” și Liceul „Dimitrie Cantemir”, unde își va susține bacalaureatul. În 1924-1925 face parte din redacția ziarului „Rampa”, unde și debutează, sub pseudonim, continuând să publice, în același mod, poezii, epigrame și proză la „Vremea”, „Ziarul călătoriilor”, „Adevărul literar și artistic”, „Epigrama” ș.a. Își încheie studiile la Academia de Arhitectură (luându-și licența în 1937) și profesează ca arhitect până la pensionare (1969), preocupare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
rubrică de recenzii, „Cronica măruntă”, foarte bogată. Din sumar nu lipsesc studiile tematice: Dan Petrașincu, Femeile în literatura românească, N.I. Herescu, Eminescu și clasicismul ș.a., nici evocările sau restituirile istorico-literare, aparținând fie lui Constantin Virgil Gheorghiu, fie cuiva care folosește pseudonimul Cronicar și dedicate unor personalități din trecutul mai îndepărtat (Dimitrie Cantemir, Șerban Cantacuzino, Gh. Asachi, N. Filimon) ori mai apropiat (Al. Davila, Panait Cerna, Ștefan Petică). Remarcabile sunt cele câteva articole cu caracter teoretic ale lui Ion Biberi (Mesagiul unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
voinicos, puțintichi cam fricos (1891). Dar izbutite cu adevărat rămân însemnările lui S., din care se degajă multă sensibilitate și un elan generos (Crâmpeie. Păreri și impresii. Notițe biografice. Treizeci de zile în Elveția, 1897), multe apărute în „Adevărul” sub pseudonimul Radu Prelea. În presa vremii numele lui S. se întâlnește foarte des, pentru că basmele și snoavele publicate de el au fost mereu reproduse, peste munți, de pildă, fiind consecvent retipărite de „Gazeta Transilvaniei” și „Luminătoriul”. În „Foaia pentru toți” va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
manifestată prin „Poșta redacției” față de corespondenți au atras un număr relativ mare de cititori. În M. a publicat versuri muzicale, dovedind, în egală măsură, sensibilitate poetică și o bună cunoaștere a poeziei eminesciene, sub semnătura Ciopone, un autor al cărui pseudonim rămâne încă nedezlegat. C. Dimitriu dă versuri și nuvele prin nimic memorabile. Ciopone și O. Carp traduc din Heine, se tipăresc și traduceri din Musset (de C. Dimitriu), din Tolstoi și Gogol. Cu poezii populare, culese la Berevoiești, colaborează D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288274_a_289603]
-
În ultimii ani se retrăsese la Aix-en-Provence, unde scria cărți de prețioasă substanță eseistică. Academia Franceză însăși îi recunoaște performanțele, acordându-i în 1988 o înaltă distincție pentru cartea Hamlet ou la Tentation du possible. Versuri, îndeosebi (semnate și cu pseudonimul Oniga), eseuri, piese de teatru a publicat O. în „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „România literară”, „Cronica”, „Teatrul”, „Ateneu”, „Secolul 20”, „Argeș”, „Convorbiri literare”. Un patos secret cutreieră poemele cu o aură de indisipabilă tristețe din primul lui volum, Filtru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
, Boris (pseudonim al lui Boris Mehr; 19.XI.1941, Soldatko Aleksandrovsk, Rusia), poet. Este fiul Mariei Mehr (n. Șerf), corectoare, și al lui Iacob Mehr, ziarist. Urmează la București cursurile Colegiului „Sf. Sava” (1955-1959), apoi Facultatea de Chimie Industrială din cadrul Institutului Politehnic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]