50,043 matches
-
o simplă dovadă de la credincioșii satului că cel în cauză era vrednic de a-i păstori, sau când ""singhelia"" se obținea cu sume de bani date vlădicului. Frecvente erau și cazurile în care, din cauza numărului mare al preoților din sat, numirea în funcție se făcea în urma unei ""tocmeli"" (înțelegeri), fiind preferat cel cu pretențiile cele mai modeste, indiferent de pregătirea sa. O dată cu înființarea școlilor din Blaj în 1754, pe băncile acestora încep să se formeze preoți cu studii temeinice, fiind de
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
29 septembrie 1857 și al Adunării elective care a ales domn pe Alexandru Ioan Cuza la 24 ianuarie 1859. În timpul păstoririi lui, au avut loc cunoscutele reforme bisericești ale lui Alexandru Ioan Cuza (secularizarea averilor mănăstirești, Legea sinodală, Legea pentru numirea de mitropoliți și episcopi eparhioți). În 1865 este numit primat al României. La 10 mai 1866 întâmpină pe prințul Carol care depune, în aceeași zi, jurământul de credință în fața mitropolitului. În anul 1872 s-a promulgat “Legea organică pentru alegerea
Nifon Rusailă () [Corola-website/Science/310819_a_312148]
-
contează în artă" și că "meșteșugul este condiția și temeiul ei". Deasemenea, el era afectat și din cauză că nu numai tineretul artistic îl contesta ci și unii colegi mai vechi de ai săi. Toate aceste necazuri au fost oarecum compensate de numirea sa în anul 1926 în Secția Artistică a Ateneului Român și de numirea în juriul Salonului Oficial precum și în Comisia Monumentelor Istorice. În același an a primit și comanda pentru realizarea picturilor murale de la Capela Castelului Bran. În 1927 a
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
era afectat și din cauză că nu numai tineretul artistic îl contesta ci și unii colegi mai vechi de ai săi. Toate aceste necazuri au fost oarecum compensate de numirea sa în anul 1926 în Secția Artistică a Ateneului Român și de numirea în juriul Salonului Oficial precum și în Comisia Monumentelor Istorice. În același an a primit și comanda pentru realizarea picturilor murale de la Capela Castelului Bran. În 1927 a pictat fresca „Maica Domnului” pentru biserica de la Preany Kattor din Iugoslavia. A devenit
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
încheia astfel: „În cunoștința împrejurării că sînt cei dintîi români care au întreprins o călătorie științifică în Africa, șefii acestei expediții erau conduși, în toate explorările și releveele lor topografice, de un entuziasm patriotic care i-a îndemnat să dea numiri românești la patru puncte mai marcante, nou descoperite sau explorate de ei. Trecătoarea peste Webi Shebeli („Fluviul leoparzilor"), la est de gura Madesului și la sud de Sonmoretu, descoperită de exploratorii români, ca cea mai bună trecătoare, întrebuințată pînă astăzi
Dimitrie Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/308809_a_310138]
-
de Maramureș, de către mitropolitul Vasile Suciu, iar pe 2 februarie 1931, de "Sărbătoarea Întâmpinării Domnului", a avut loc instalarea lui în Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Baia Mare. Îndată după instalarea sa, episcopul Alexandru Rusu s-a ocupat cu organizarea eparhiei, numirea membrilor capitulului, reorganizarea protopopiatelor, formarea clerului în academiile teologice ale celorlalte episcopii la Cluj și Oradea. A făcut vizitații canonice. A condus eparhia de Maramureș cu o competență deosebită, cu mult curaj și zel apostolic. A asigurat ordinea și demnitatea
Alexandru Rusu () [Corola-website/Science/308819_a_310148]
-
au întors în birourile lor, necrezându-și ochilor că au scăpat. În anul 1947 episcopul Ioan Suciu a fost numit de Sfântul Scaun în funcția de mare răspundere de administrator apostolic al Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș, până la clarificarea numirii, recunoașterii și instalării noului mitropolit, ales în 1946 în persoana episcopului Alexandru Rusu al Maramureșului, pentru care guvernul comunist al lui Petru Groza refuza să-și dea acordul. Recunoașterea ca mitropolit a lui Alexandru Rusu nu a avut loc niciodată
Ioan Suciu (episcop) () [Corola-website/Science/308832_a_310161]
-
dăunează raporturilor de colaborare între partidele politice și între membrii comitetului. Deși propunerea a fost votată de toți participanții cu excepția delegaților național-țărăniști, cooptarea lui Vintilă Brătianu nu a fost transmisă regelui Mihai pentru aprobare, grupul țărănist considerând că o asemenea numire ar constitui o modificare a statului - afirmație incorectă deoarece statutul nu fixa numărul de membri ai comitetului. Ca urmare a acestui refuz, la 16 decembrie 1949, Mihai Fărcășanu informează pe regele Mihai că, după constituirea Comitetului Național Român, Partidul Național
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
de regele Mihai. Totuși în convorbirile sale, regele Mihai precizează: Mi-a părut rău că generalul" [Rădescu] "n-a găsit un limbaj comun cu o bună parte din membrii Comitetului. Criza însă n-ar fi trebuit să capete amploare. Până la numirea unui președinte nou, s-a hotărît ca un grup de trei persoane să exercite funcția de președinte. I-am numit pe Grigore Gafencu, pe Popa și pe Vișoianu."" Formularea impersonală din convorbirile cu regele nu indică cine a luat decizia
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
regele nu indică cine a luat decizia de a-l demite pe Nicolae Rădescu și nici cine a format comitetul director din trei persoane. Totuși, în convorbirile sale, el lasă să se înțeleagă că decizia sa a fost limitată la numirea celor trei co-președinți, hotărîrea de a forma comitetul director fiind luată de altcineva. În plus, regele afirmă că, după aproape 5 luni, era surprins de refuzul lui Rădescu de a convoca comitetul, refuz care fusese determinat de scrisori pe care
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
să alieneze o parte însemnată a specialiștilor din emigrație care nu erau aderenți ai unui partid, noua măsură îndepărta și pe toți cei care nu erau legați de Partidul Național Țărănesc. Măsura de demitere a generalului Nicolae Rădescu și de numire a unui nou comitet de direcție era de aceea o foarte gravă eroare politică, ale cărei efecte s-au văzut imediat. Ca urmare a scrisorii generalului Petre-Lazăr, Alexandru Cretzianu, Augustin Popa și Constantin Vișoianu i-au cerut lui Emil Ghilezan
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
Gr. Gafencu au menținut refuzul de a participa la lucrările Comitetului în cadrul prevederilor scrisorilor regale."" Informațiile privitoare la discuțiile cu cei patru dizidenți nu erau însă singura modificare la care obiecta Ghilezan. În aceeași ședință s-a luat în discuție numirea unui nou membru al comitetului în locul lui Grigore Niculescu-Buzești, care murise de leucemie la 4 octombrie 1949. Astfel, procesul verbal corectat se specifică: ""Dl. A. Popa aduce la cunoștința Comitetului, în numele Consiliului Partidelor, desemnarea D-lui Anton Crihan, profesor universitar
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
este, de asemenea, incorect, din moment ce Partidul Național Liberal se retrăsese din comitet și nici măcar delegații Partidului Țărănesc nu erau de acord cu decizia luată de comitet. La propunerea noului Comitet, la 4 noiembrie 1950, generalul Petre-Lazăr a transmis scrisoarea de numire a lui Constantin Vișoianu ca nou președinte al Comitetului Național de Coordonare Românească "în locul deținut până la 10 august 1950 de dl. general Rădescu N." Nu este clar motivul pentru care generalul Petre-Lazăr considera că mandatul lui Rădescu se terminase la
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
N." Nu este clar motivul pentru care generalul Petre-Lazăr considera că mandatul lui Rădescu se terminase la data indicată. De altfel, întreaga scrisoare arată o totală neînțelegere a implicațiilor schimbărilor produse în comitet. În prima ședință a Comitetului după această numire, la propunerea lui Constantin Vișoianu, Comitetul Național hotărâște să ceară M.S. Regelui să aprobe titulatura de "Comitetul Național Român". Formularea arată că Vișoianu își dădea seama că noul comitet nu putea să fie considerat o continuare a vechiului comitet. De
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
Comitet. De restul activităților se ocupau ceilalți membri au Comitetului. Prin această diviziune a sarcinilor, Vișoianu a reușit să elimine discuțiile din cadrul Comitetului. Imediat după formarea comitetului, au fost cooptați noi membri și în anii următori au fost făcute noi numiri. Dintre persoanele care au fost numite se menționează, pe lângă Anton Crihan, care fusese propus de vechiul comitet, George Assan, Alexandru Bunescu, Dimitrie N. Ciotori, Sabin Manuilă și Mihai Răutu. Dintre noii membri se remarcă Sabin Manuilă un matematician și statistician
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
să fie apoi interpretate matematic. Completarea comitetului a fost până în ultimii ani un motiv de fricțiuni între Constantin Vișoianu și generalul Petre-Lazăr. Dacă pentru majoritatea deciziilor comitetului, Vișoianu nu avea nevoie de o aprobare din partea regelui, competența de aprobare a numirii de noi membri trebuia aprobată de regele Mihai. Vișoianu se plângea că de fiecare dată când era nevoie de o aprobare, Petre-Lazăr ridica pretenții noi, care dovedeau din ce în ce mai puțină înțelegere a situației reale. Această situație este confirmată de regelui Mihai
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
instituții românești din exil"". Aceasta era tocmai acțiunea pe care o susținuse grupul condus de Rădescu și Fărcășanu cu puțin timp înainte și care fusese respinsă de regele Mihai, determinând scindarea primului comitet. Mai târziu, în 1974, Vișoianu a cerut numirea unor noi membri ai comitetului, care ajunsese să nu mai cuprindă decât patru membri. Spre deosebire de situațiile anterioare, în acest caz, regele a cerut să i se prezinte o listă de oameni din care să aleagă, deși era izolat de diaspora
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
comisie comdusă de Mihail Fărcășanu a fost însărcinată cu elaborarea unor propuneri de organizare și realizare, în consultare cu Asociația Profesorilor Universitari de la Paris, al cărei președinte era profesorul Petre Sergescu. La 9 septembrie 1950 noul Comitet Națiomnal a propus numirea unei comisii compuse din profesorii Constantin Marinescu, Petre Sergescu și Virgil Veniamin să pregătească proiectul de statul și regulamentul de funcționare al Fundației. În continuare, la 13-14 noiembrie 1950 Comitetul Național a decis numirea unui Comitet de Direcție al Fundației
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
1950 noul Comitet Națiomnal a propus numirea unei comisii compuse din profesorii Constantin Marinescu, Petre Sergescu și Virgil Veniamin să pregătească proiectul de statul și regulamentul de funcționare al Fundației. În continuare, la 13-14 noiembrie 1950 Comitetul Național a decis numirea unui Comitet de Direcție al Fundației avându-l pe Petre Sergescu director general, iar pe profesorii Constantin Marinescu, Basil Munteanu și Virgil Veniamin ca membri, numirile fiind supuse aprobării regelui Mihai. În continuare, deși se afla în principiu în subordinea
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
de funcționare al Fundației. În continuare, la 13-14 noiembrie 1950 Comitetul Național a decis numirea unui Comitet de Direcție al Fundației avându-l pe Petre Sergescu director general, iar pe profesorii Constantin Marinescu, Basil Munteanu și Virgil Veniamin ca membri, numirile fiind supuse aprobării regelui Mihai. În continuare, deși se afla în principiu în subordinea Comitetului Național, Fundația Universitară Carol I a funcționat practic independent, până în 1975 când și-a încetata activitatea, din lipsă de fonduri. Comitetul a editat două publicații
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
distribuit că premii în cadrul Premiului Wolf (fiecare premiu revine la circa 100 000 $), diferite burse școlare și spezele de activitate ale fundației. Activitatea Fundației Wolf se bizue pe o lege specială votată în Knesset, "Legea Fundației Wolf - 1975", care stipulează numirea Ministrului Educației și Culturii ca Director General al Comitetului de Conducere al fondului, iar activitățile financiare sunt controlate de "Controlorul de Stat al Israelului". Toată conducerea fondului, membrii Comitetului de Conducere, membrii juriului de acordare a premiilor, controlorul intern activează
Premiul Wolf () [Corola-website/Science/309821_a_311150]
-
intim, este numit de Rege "ministru de interne". Noul președinte al consiliului, "ducele de Richelieu", care a fost constrâns să-l numească, ar fi făcut să suspende decizia, dar Vaublanc, deja la curent cu vestea, a ocupat rapid ministerul. Această numire, la propunerea contelui de Artois, arată influența pe care viitorul rege dorea să o exercite în guvernele succesive ale fratelui său. Ținea o curte rivală la "pavilionul Marsan" și căuta să restaureze monarhia absolută, abrogând esențialul aporturilor Revoluției Franceze. "Rudolf
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
ale fratelui său. Ținea o curte rivală la "pavilionul Marsan" și căuta să restaureze monarhia absolută, abrogând esențialul aporturilor Revoluției Franceze. "Rudolf von Thadden", istoric german contemporan, care se sprijină pe discursul lui "Martignac" din 2 aprilie 1829, estimează că numirea sa (a lui Vaublanc) este datorată mai cu seamă trecutului decât talentului său. Istoricii Emmanuel de Waresquiel și Benoît Yvert merg mai departe, recunoscându-i o. Vaublanc desfășoară o activitate contra-revoluționară și ultra-regalistă pasionată în fruntea ministerului său, încât regele
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
noiembrie, semnează o ordonanță care viza înlocuirea statului-major al gărzii naționale printr-un comitet format din trei inspectori generali care constituia consiliul colonelului-general, care nu este altul decât moștenitorul tronului. Această ordonanță ridică dreptul de control al celorlalți miniștri asupra numirilor acestora din urmă. Acest lucru permite celor din partida "Ultra" să se infiltreze în această instituție. Printr-o ordonanță din 13 ianuarie 1816, accelerează reînnoirea primarilor și a adjuncților acestora la doi ani. Vaublanc explică această măsură prefectului: Contrasemnând ordonanța
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
bisericile Chioarului (de care aparținea Răstociul) sub jurisdicția superintendentului calvin. Decizia pare să urmeze lipsei păstoririi arhierești, după încetarea Episcopiei ortodoxe a Vadului și intrării domeniului Chioar în posesia principelui. De altfel, continuându-l pe Gabriel Bethlen, Rákóczieștii au făcut numirile de vlădici ortodocși cu fixarea celor 5 condiții calvine: românizarea slujbei în biserici, predicile și tipăriturile să se facă în limba română (până atunci făcîndu-se în limba slavonă), stârpirea superstițiilor și ascultarea de superintendentul calvin. Dar acceptând aceste condiții, unele
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]