48,811 matches
-
sensibilitate rănită, ultragiată. Datorită acestui fond liric, debutul literar se petrece ca poet în 1878. El va fi întotdeauna un poet, chiar dacă versurile nu vor fi mesagerii săi. În perioada 1877-1882 este student la Drept și începe să publice sub pseudonimul de ”Argus” diverse pamflete care se ridică la valorea celor ale lui Caragiale. În 1882 pleacă la Paris pentru a-și da doctoratul. Locuiește în plin Cartier Latin, aproape de Sorbona, grădina Luxemburg și de cafeneaua Cluny, punctul de întâlnire al
Barbu Ștefănescu- Delavrancea- ”Cât fac 25 de măgari și cu 15 boi?” ”8000” - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102124_a_103416]
-
toate’, scrisă cu un an înainte, semnată V. George. Se înscrie la Școala Militară din Iași, de unde se retrage în al doilea semestru, neputând suferi disciplina cazonă. În 1901 se înscrie în cursul superior al Liceului Ferdinand, tot acum asumânduși pseudonimul de Bacovia. Absolvă liceul din Bacău în 1903. Poezia “Liceu” o va scrie ca răspuns la un chestionar adresat de minister absolvenților din acel an, în vederea reformei învățământului inițiată de Spiru Haret. Se înscrie la Facultatea de Drept din București
George Bacovia, esența SIMBOLISMULUI românesc - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102139_a_103431]
-
lângă Dâmbovița, a fost înființat "„Spitalul de nașteri și moșit”", sub conducerea doctorului Josef Sporer, spital clădit de marele ban Mihail Ghica, fratele domnului, care i-a asigurat veniturile din prisosul averilor spitalului Pantelimon. Fiica sa, Elena Ghica, cunoscută sub pseudonimul Dora d'Istria, scriitoare, a fost prima femeie care a escaladat vârful Moench (4105m) din Alpii elvețieni la 11 iunie 1855 și vârful Mont Blanc, la 1 iunie 1860.
Mihail Ghica () [Corola-website/Science/337581_a_338910]
-
de muzicieni indisciplinați. Checker îi imita pe Fats Domino, The Coasters, Elvis Presley, Cozy Cole, Ricky Nelson, Frankie Avalon și Fabian Forte, cântând în stilul fiecăruia cunoscutul cântec pentru copii („Mary avea un mielușel”). Cu această ocazie și-a luat pseudonimul "Chubby Checker". Dick Clark a trimis acest single ca felicitare de Crăciun, popularizându-l astfel. Piesa respectivă a primit reacții favorabile, iar compania de înregistrări "Cameo-Parkway Records" a încheiat un contract cu Chubby Checker. Intitulat "The Class" („Clasa”), single-ul
Chubby Checker () [Corola-website/Science/336046_a_337375]
-
(în ), menționat simplu ca Vaja (în ) (26 iulie 1861 - 10 iulie 1915) este pseudonimul poetului și scriitorului georgian Luka Razikașvili (în ), remarcabil patriot georgian și scriitor de mare calibru al literaturii georgiene. „” înseamnă, literal, „fiu al pșavilor” în georgiană. Vaja Pșavela s-a născut în familia unui clerici din micul sat Chargali, situat în
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
fiind transformat în muzeu. Din 2003, ansamblul muzeal se află sub administrarea Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea. Muzeul actual adăpostește la parter o sală dedicată Comisiunii Europene a Dunării, precum și cabinetul de lucru al scriitorului Eugeniu P. Botez, cunoscut sub pseudonimul literar Jean Bart.
Farul Comisiei Europene a Dunării de la Sulina () [Corola-website/Science/336115_a_337444]
-
a doua lui căsătorie. S-au întâlnit în timp ce jucau în aceeași piesă de teatru. În 1939, Madeleine Lebeau a apărut în primul ei film, melodrama "Jeunes filles en détresse" („Fete în primejdie”). În iunie 1940, Madeleine Lebeau și Marcel Dalio (pseudonimul lui Israel Moshe Blauschild, evreu născut în Franța cu părinți provenind din România) au fugit din Paris înainte de invadazia armatei germane și au ajuns la Lisabona. Se presupune că au primit vize de tranzit de la Aristides de Sousa Mendes, ceea ce
Madeleine Lebeau () [Corola-website/Science/336114_a_337443]
-
Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1984. În aceeași casă au locuit în alte perioade și scriitorii František Halas și Vítězslav Nezval. Într-o altă casă a locuit înainte de al Doilea Război Mondial celebra ghicitoare pragheză Matylda Průšová, care folosea pseudonimul de Madame de Thébes. Ea a murit în cele din urmă a murit din cauza torturii în timpul interogatoriilor Gestapo-ului. Casele au fost locuite până la cel de-al Doilea Război Mondial. După război, Oficiul Președintelui Cehoslovaciei a cumpărat casele de la ultimii
Strada de aur () [Corola-website/Science/336141_a_337470]
-
există și astăzi. El a fost și redactor la revistele "Vlastimil" și "Pražský posel" (Mesagerul Pragăi) și la ziarul "Sedlské noviny" (Ziarul țăranilor), care au fost mai târziu interzise din cauza implicării lor pe plan politic. Tyl a folosit mai multe pseudonime care erau adesea derivate din numele orașului său natal, Kutná Hora, de exemplu Horský, Horník, Kutnohorský și Vítek. În anul revoluționar 1848 Tyl a devenit activ politic și a fost pentru scurt timp membru al Parlamentului Austriac din Viena. Din cauza
Josef Kajetán Tyl () [Corola-website/Science/336155_a_337484]
-
mai multe romane și nuvele, dar este celebru pentru cele aproximativ 20 de piese de teatru, care pot fi împărțite în mai multe grupuri. Soția lui Tyl a fost actrița cehă Magdalena Forchheimová (1803-1870), care a jucat pe scenă sub pseudonimul "Skalná". Tyl a întâlnit-o în 1829 în timpul primului său turneu cu o companie ambulantă de teatru, în care amândoi au jucat. S-au căsătorit pe 28 ianuarie 1839, dar mariajul lor a rămas fără copii, ca după o naștere
Josef Kajetán Tyl () [Corola-website/Science/336155_a_337484]
-
(pseudonimul lui Nicolae Grigorie, n. 20 aprilie 1948, Lăcrița, județul Dolj) este autor a 101 cărți, 31 de lucrări, 160 studii și 2600 articole de economie și fiscalitate. O parte din aceste opere sunt recunoscute și folosite ca subiect de studiu
Nicolae Grigorie-Lăcrița () [Corola-website/Science/336171_a_337500]
-
spre Italia, a petrecut câțiva ani la Veneția, unde a studiat operele lui Veronese, Tintoretto și Tițian, apoi a mers la Roma în 1634. În timp ce se afla acolo, el s-a alăturat grupului Bentvueghels (o asociație a pictorilor olandezi) sub pseudonimul "Slagzwaart" (Paloș). Prin acea perioadă, el s-a specializat deja ca pictor de portrete. După aproximativ un an s-a întors în Saxonia și în cele din urmă a revenit la Praga în 1638, unde s-a convertit la Catolicism
Karel Škréta () [Corola-website/Science/336187_a_337516]
-
unde s-a specializat și a excelat în legea drepturilor de autor. Brzechwa a fost vărul unui alt poet polonez celebru, Bolesław Leśmian. A fost căsătorit de două ori și a avut o fiică, Krystyna, din prima căsătorie. "" a fost pseudonimul scriitorului. Numele Brzechwa se traduce drept "coadă de săgeată". Poeziile sale au fost scrise în mare parte în stilul melodic de versuri din 8 silabe accentuale, cea mai populară structură ritmică printre variațiunile stilistice poloneze. În 1926 a publicat "Oblicza
Jan Brzechwa () [Corola-website/Science/336196_a_337525]
-
a tradus alte două povestiri scrise de Kafka și, de asemenea, texte de Hermann Broch, Franz Werfel, Upton Sinclair și mulți alții. Jaroslav Dohal, numele dat traducătorului ediției cehe a povestirii kafkiene „Reflecții pentru domnii-jockey”, este cel mai probabil un pseudonim pentru Jesenská. În Viena, Jesenská a început, de asemenea, să scrie ea însăși, contribuind cu articole și mai târziu cu editoriale în coloanele pentru femei din unele dintre cele mai cunoscute ziare și reviste din Praga. De exemplu, ea a
Milena Jesenská () [Corola-website/Science/336276_a_337605]
-
1844. Un an mai tarziu, publicația a fost cumpărată de Edgar Allan Poe, devenind singurul periodic pe care acesta l-a deținut vreodată, deși a eșuat după numai câteva luni sub conducerea să. Briggs, cunoscut anterior că romancier satiric sub pseudonimul „Harry Franco”, i-a scris o scrisoare lui James Russell Lowell pe 7 decembrie 1844, anunțându-și intențiile de a incepe publicarea unei reviste. „Numele va fi, de dragul individualității și mai ales al altor persoane, , sau Review, sau Chronicle, sau
Broadway Journal () [Corola-website/Science/336327_a_337656]
-
studiat la școala secundară din Pelhřimov, Tábor, iar din 1881 în 1885 la Písek. El l-a cunoscut la Písek pe poetul Adolf Heyduk care l-a ajutat să-și publice primele sale poezii în reviste literare (el a folosit pseudonimele Ilja Georgov și Walburga Turková, ultimul pentru poeziile publicate în revista Lumír). În timp ce era elev, el a primit o însemnare morală pentru că a ignorat interdicția și a purtat o cravată cu tricolorul ceh într-un parc. El a început să
Antonín Sova () [Corola-website/Science/336334_a_337663]
-
s Book". Textul este mai puțin cunoscut, fiind absent din cele mai multe ediții americane, precum și din prestigioasa traducere franceză a lui Charles Baudelaire. Prima traducere în limba română a fost realizată de scriitorul și criticul literar Ion Hobana și publicată sub pseudonimul Horia Banu în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 250, anul XI, 15 aprilie 1965), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”. Povestirea a fost tradusă apoi de Petre Solomon (publicată în volumul "", tipărit în 1968 de Editura
Mellonta Tauta () [Corola-website/Science/336342_a_337671]
-
în vederea lui Pannekoek este ceea ce a condus la instituirea bolșevicilor ca o nouă clasă conducătoare. El a propus vederile sale în cartea sa din 1938, "Lenin als filosoof : een kritische beschouwing de filosofische grondslagen van het Leninisme", publicată inițial sub pseudonimul J. Harper, și tradusă în limba engleză ca "Lenin ca filosof - o examinare critică a bazei filosofice a Leninismului" (1948). Într-un pamflet, Pannekoek a atacat și a respins cu putere argumentele darwiniștilor sociali precum Herbert Spencer, pe care Pannekoek
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
Review" ce sprijinea Partidul Conservator. Comparativ cu tonul destul de moderat al , cealaltă revistă importantă susținătoare a Partidului Laburist, "Maga" a fost virulentă și combativă. Acest lucru se datorează în primul rând activității editorialistului principal John Wilson, care a scris sub pseudonimul Christopher Nord. Neavând niciodată încredere în activitatea redacției, cel a scris totuși mult pentru revistă, împreună cu alți jurnaliști importanți precum John Gibson Lockhart și William Maginn. Amestecul lor de satiră, comentarii și critici inteligente și înțepătoare a fost extrem de popular
Blackwood's Magazine () [Corola-website/Science/336401_a_337730]
-
împătimiții conspirației privind asasinarea lui Kennedy care ar fi afirmat că ar fi fost unul dintre cei „” care ar fi fost angajați de către o agenție guvernamentală secretă. În această perioadă, a fost gazda unei emisiuni radio de talk show sub pseudonimul "Jon Gold" și a scris o carte, "The Murder of a City, Tacoma (Uciderea unui oraș, Tacoma)", care a fost publicată în 1970 de Transistor Publishing Company. United States House Select Committee on Assassinations a declarat că seamănă cu oricare
Fred Crisman () [Corola-website/Science/336442_a_337771]
-
fi putut servi ca surse de inspirație pentru scrierile sale. Un caz real relatat de un burghez (căruia „războiul i-a rotunjit averea și i-a dăruit două case, cu venituri cât două moșii în mijlocul capitalei”), publicat de autor sub pseudonimul C. Robul în revista "Hiena" la 8 august 1920, conține mai multe asemănări cu povestea lui Radu Comșa din romanul "Întunecare". Bogătașul își exprima nemulțumirea că ginerele pe care-l alesese uneia din fetele sale a fost transformat de război
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
și omul nu face excepție de la această lege universală. Eneas Sweetland Dallas a scris "Kettner's Book of the Table, a Manual of Cookery", un tratat de gastronomie din 1877 inspirat de lucrarea lui Brillat-Savarin. Dallas a publicat cartea sub pseudonimul A. Kettner. A fost înmormântat în Cimitirul Père Lachaise din Paris.
Jean Anthelme Brillat-Savarin () [Corola-website/Science/336596_a_337925]
-
lui Blanche s-a sinucis și că Blanche a ascuns ulterior originea ei evreiască; Oates a folosit apoi unele aspecte din viața bunicii sale în românul "Fiica Groparului" ("The Gravedigger's Daughter", 2007). A scris române de suspans sumbre sub pseudonimul Rosamond Smith și șapte colecții de povestiri de ficțiune macabră. A primit numeroase premii literare, inclusiv Național Book Award (1969), două premii O. Henry și Național Humanities Medal. Românele sale "Black Water" (1992), "What I Lived For" (1994), "Blonde" (2000
Joyce Carol Oates () [Corola-website/Science/336607_a_337936]
-
1970) și "Lovely, Dark, Deep: Stories (2014)" au fost nominalizate fiecare la Premiul Pulitzer. Românul "Zombie" a primit Premiul Bram Stoker. Împreună cu fostul ei soț decedat Raymond J. Smith a condus revista literară "Ontario Review". A mai publicat române sub pseudonimul Lauren Kelly.
Joyce Carol Oates () [Corola-website/Science/336607_a_337936]
-
Besarion Zakarias dze Gabașvili (în ), cunoscut prin pseudonimul Besiki (în ), (1750 - 25 ianuarie 1791) a fost un poet, politician și diplomat georgian, cunoscut ca autor de poezii de dragoste și ode eroice rafinate, precum și pentru aventurile sale politice și amoroase. Besiki s-a născut și a crescut la
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]