KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...1952 1953 1954 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

origami, ar fi insistat să vină cu mine. Eu îl însoțeam mereu în călătoriile de afaceri. —Bine, am spus eu instinctiv, fără să am habar cum sau chiar dacă urma să fac acest lucru. Aveam timp să mă gândesc la asta acasă. Ed mă privi fix. —Chiar? O, Jenny, nu o să-ți pară rău. Îmi părea deja rău. — Atunci de ce ai acceptat? mă întrebă Maria. Venisem să mă întâlnesc cu ea la o recepție pentru un spectacol de modă unde alegea costumele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
cum era înainte, așa cum făcusem și cu Lisa. Așa că am invitat-o la prânz. Nu părea prea încântată să-mi audă vocea. Nu prea pot la prânz. Bănuiesc că nu ai uitat cum arată zilele mele. — Dar atunci erau copiii acasă. Sunt sigură că ai mai mult timp liber când sunt ei la școală. „La urma urmelor, ți-ai găsit timp să te unduiești până la biroul soțului meu imediat ce ai aflat că e disponibil“, m-am gândit eu. Dar o iertasem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
școală? Da, uitasem. —Ei bine, atunci poți să bei un pahar mic. Atât timp cât e foarte mic, da. Apoi, de fiecare dată când se apropia un chelner, avea grijă să-și pună mâna teatral pe gura paharului. —Cum mai merg lucrurile acasă? am întrebat eu. —Phil s-a mutat înapoi și copiii sunt bucuroși. Tonul ei mă deconcertă. — Dar tu nu ești? Am crezut că-l voiai înapoi. Tally își plimbă degetul pe paharul neatins de șampanie. Îl voiam, dar am crezut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
mă deconcertă. — Dar tu nu ești? Am crezut că-l voiai înapoi. Tally își plimbă degetul pe paharul neatins de șampanie. Îl voiam, dar am crezut că totul va fi din nou ca înainte. Phil mă înnebunește. Ieri a venit acasă după-amiaza devreme, cu un buchet de flori și a insistat să stăm amândoi de vorbă. Și-mi aduce în fiecare dimineață ceaiul în pat. Se străduiește prea tare. — Dar exact asta ți-ai dorit! Eram încântată că intervenția mea fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
de ore despre lungimea fustelor vei fi fericită să te întorci la normalitate. Și eu voi fi fericit. Mă sărută și mă strânse în brațe, puțin mai tare ca înainte. Alfie fu surprins să mă vadă. — Urma să mă trimită acasă cu o ambulanță, îmi explică. Nu trebuia să te deranjezi să vii. Nu spune prostii, i-am zis. De câte ori m-ai salvat tu când aveam nevoie de o mașină, măcar atât pot să fac și eu, să te duc azi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
cu o ambulanță, îmi explică. Nu trebuia să te deranjezi să vii. Nu spune prostii, i-am zis. De câte ori m-ai salvat tu când aveam nevoie de o mașină, măcar atât pot să fac și eu, să te duc azi acasă. A, dar eu te puneam să-mi plătești pentru curse. Făceam bani din asta. — Ce te face să crezi că nu-ți voi cere să mă plătești? l-am tachinat eu. A refuzat să se sprijine de mine, hotărât să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
nici un risc de a fi lovită cu o bâtă și să-ți fie smulse plombele, am vreo șansă să fiu invitat înăuntru? —Scuză-mă, intră te rog. Timp de o secundă m-am panicat la gândul că-l voi găsi acasă pe Mark, care se va întreba ce caută încă un bărbat în casa noastră. Dar providența era cu mine în mod neobișnuit și aceasta a fost prima dată în ultimele săptămâni când am intrat în apartament și acolo nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
vrea să meargă la baie, eu i-am arătat cu degetul drept înainte pe hol în timp ce ridicam receptorul. —Bună, Jen, Maria sunt. —Maria! —De ce vorbești în șoaptă? Te-am prins într-un moment nepotrivit? — Nu, doar ce m-am întors acasă după ce l-am luat pe Alfie de la spital. Am crezut că Mark doarme, dar se pare că nu e acasă. Aveam mâinile lipicioase de la atâtea minciuni. Te-am sunat să văd dacă ești hotărâtă să mergi până la capăt cu planul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Maria sunt. —Maria! —De ce vorbești în șoaptă? Te-am prins într-un moment nepotrivit? — Nu, doar ce m-am întors acasă după ce l-am luat pe Alfie de la spital. Am crezut că Mark doarme, dar se pare că nu e acasă. Aveam mâinile lipicioase de la atâtea minciuni. Te-am sunat să văd dacă ești hotărâtă să mergi până la capăt cu planul de weekend. Pentru că va trebui să-ți ții mobilul deschis tot timpul, în caz că trebuie să dau de tine repede. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
în sus. Se tăiase la degetul mare în raftul spart de Ed, când trântise sticla de șampon pentru lindini. Mark nu apucase să-l repare. Tonul vocii Mariei crescu treptat. Îl aud pe Gary pe fundal. Gary e la tine acasă. Prietenul meu. Ce dracu’ joc e ăsta, Jen? Suferi de vreo boală care te transformă într-un animal de pradă și te face să dorești orice bărbat care-ți iese în cale? —Maria, a venit până la mine doar ca să... Trânti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
făcea atunci că habar n-aveam unde să încep s-o caut într-o joi după-amiaza din octombrie? „Gândește!“ mi-am zis. Unde îi plăcea să meargă atunci când viața îi juca o festă urâtă și nu putea să stea nici acasă și nici la birou? Nu mi-a pomenit niciodată despre un astfel de moment, dar trebuie că i se întâmplase. I se întâmplă oricui. Și la câți iubiți avusese. Unde se ducea în astfel de momente? Îmi vorbise de baruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
mine o serie de generalități, nici un detaliu. Ea ar ști să mă găsească dacă aș fugi de ceva? Cu ușurință. Ar merge la cafeneaua din Battersea Park sau pe treptele din fața Tate Gallery sau Streathma Odeon sau la mătușa Lynn acasă. M-am lăsat să cad pe canapea, disperată. Fusesem o prietenă groaznică și asta înainte de a începe să-i încalc teritoriul în mod neintenționat, dar regulat. Am mers până la ea acasă, am sunat la toți vecinii ei până m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Tate Gallery sau Streathma Odeon sau la mătușa Lynn acasă. M-am lăsat să cad pe canapea, disperată. Fusesem o prietenă groaznică și asta înainte de a începe să-i încalc teritoriul în mod neintenționat, dar regulat. Am mers până la ea acasă, am sunat la toți vecinii ei până m-a lăsat cineva să intru. După ce am urmărit-o cum și-a pus cu grijă lanțul de la ușă, am întrebat-o pe vecina în vârstă de dedesubt dacă știe unde-i place

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
găsească Gary. Va ști cum să dea de ea și îi va explica de ce era la mine. Îi va explica cât se poate de clar că nu i-am încălcat teritoriul. Mersesem pe jos aproape trei ore când am ajuns acasă. Eram epuizată, mă durea peste tot și mi-era foarte foame. Așa că nu-mi doream decât să comand ceva de mâncare, să mă prăbușesc pe canapea și să mă uit la un film fără să fiu nevoită să vorbesc cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
mănânc niciodată. A sunat Gary, spuse el. Așa, o luăm de la capăt. —Mark, eu... Nu mă lăsă să-l întrerup. —E-n regulă, știu că e prietenul Mariei. Mi-a spus doar să-ți zic că Maria e la el acasă și că e bine. Ceva cum că erai îngrijorată pentru că plecase de la serviciu și nu se simțea bine. Mulțumesc, Gary. Asta e bine. E totul în regulă cu tine? mă întrebă el pe un ton ciudat. —De ce? Mark se uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
ca să nu ia răceala. Nu a spus nimic care să marcheze momentul și nici eu nu am făcut-o, doar schimbul obișnuit de „pa“-uri și „te iubesc“-uri indistincte. Apoi am rămas singură. Stabilisem să mă duc la Ed acasă și să pornim spre Sussex de acolo. Își reorganizase ce avea de lucru ca să-și poată lua ziua liberă pentru că voia să evite traficul blocat de navetiști, de vinerea. Am oprit un taxi după ce m-am asigurat că Alfie se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Poate că am vrut să zic da. Ne țineam de mână de când ieșiserăm din cameră. Simțeam că așa trebuie să fie în luna de miere. Deși Ed și cu mine petrecuserăm acea după-amiază minunată, a se citi stânjenitoare, la el acasă, după Chessington, de data asta era diferit, special, real. Când am fost cu Mark în luna noastră de miere, a fost pentru noi doar o vacanță ca toate celelalte. În noaptea nunții nici măcar nu am făcut dragoste pentru că eu aveam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
de fapt m-a deranjat din moment ce nu pot să nu mă gândesc la asta acum. M-a deranjat faptul că nu l-a deranjat pe Mark. Mark. Sentimentul că-l trădez m-a copleșit instantaneu ca o ceață impenetrabilă. Era acasă, Mark, soțul meu, făcându-și griji pentru sănătatea mea, fiindu-i dor de mine, făcând probabil curat prin apartament pentru când mă întorc. Și iată-mă pe mine, comparând cu dispreț luna noastră de miere cu câteva ore petrecute cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
soție. Să fugim! Mi-a venit să strig. O să ne ascundem în camera noastră, o să facem dragoste timp de 48 de ore, o să ni se aducă mâncarea în cameră, iar duminică noaptea ne vom strecura afară din hotel, vom merge acasă și totul va fi bine. Dar era prea târziu. Ne văzuse deja sau mai degrabă copiii o făcuseră. —Eddie, au strigat ei alergând spre el. El și-a desfăcut brațele și i-a prins pe amândoi, ridicându-i în aer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
care știa că sunt aici și din ce cauză, dar nu îi puteam cere ei să mă salveze, nu puteam din moment ce era deja nemulțumită că fusese implicată în această înșelătorie, și mai ales pentru că din cauza asta Gary ajunsese la mine acasă. Nu, asta ar însemna să merg prea departe. Mătușa Lynn, Lisa, Kieran, chiar Tally sau Phil? Nu aș fi putut spune nimănui ce s-a întâmplat. Probabil că m-ar judeca toți, și pe bună dreptate, dar nu aș putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
din viața mea, asta în plus față de fericirea personală care era deja distrusă. Exista o singură persoană pe care aș fi putut să o sun. Alfie. El îmi va spune ce să fac. —Alo? Am recunoscut vocea. —Lisa? Ce faci acasă la Alfie? —Of, Jen, a avut un atac de cord! Un medic este acum cu el și așteptăm ambulanța. A încercat să te sune, dar aveai telefonul închis. Așa că a găsit cartea mea de vizită în portofel. Nu e groaznic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
de situație. —OK. Stai să mă gândesc. Firma mea folosește o firmă de servicii de transport și cred că au filiale peste tot în țară. Am să îi sun și aranjez să te ia de acolo și să te aducă acasă. Te pot duce direct la spital, dacă preferi așa. Mi-aș dori să vin direct acolo, dar nu cred că ar trebui. Sunt tare bolnavă și probabil că e și contagios, așa că ar trebui să stau departe de spitale. Ultimul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
e și contagios, așa că ar trebui să stau departe de spitale. Ultimul lucru pe care mi-l doresc e să-i dau gripă și lui Alfie. Sau ție, în starea în care ești. —Asta așa e. Bine, atunci du-te acasă și te țin eu la curent. Poate îl poți trimite pe Mark la spital. — Nu știu cum să-ți mulțumesc pentru asta, Lisa. Lasă, o vei face. Te voi târî după mine la un alt seminar imediat ce te vei simți mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
atunci am știut sigur unde se duc ei într-o seară de marți - seara anilor ’80 de la Kittenz. Le-am urat în sinea mea să aibă parte de o seară mai plăcută acolo decât am avut eu. Când am ajuns acasă, am găsit un mesaj de la Maria pe robot. — Sper că te simți mai bine. Dacă te simți în stare să ieși la un pahar, la fel și eu. Dă-ne un telefon. M-am uitat la Mark, iar el m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
mi se ascuțise din cauza kilogramelor pierdute. Probabil că acum eram la fel de slabă ca și Rachel. Iar o iau de la capăt! Oprește-te! —Du-te să te întâlnești cu ea, mi-a spus el. Să vă lămuriți. Apoi, când te întorci acasă, poți să te lămurești și cu mine. Cred că mai degrabă aș fi preferat să agăț necunoscuți în Kittenz în noaptea asta. —Ai făcut pomeți, mi-a strigat Maria, cu invidie. Acum clar te-ai transformat în femeia care le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]