51,306 matches
-
Sibiciu de Sus este o localitate componentă a orașului Pătârlagele din județul Buzău, Muntenia, România. Se află în zona de munte, pe valea Buzăului. Marele Dicționar Geografic al Romîniei consemnează, pe baza inscripțiilor de pe unele morminte, că acest sat ar data de la începutul secolului al XV-lea, când ar fi fost fondat de coloniști veniți din Transilvania, din zona orașului Sibiu, în frunte cu un anume Sibiceanu. La sfârșitul secolului
Sibiciu de Sus, Buzău () [Corola-website/Science/301041_a_302370]
-
județului Buzău și era formată din satul Stâlpu și cătunul Balta Plopului, astăzi inclus în satul principal. În trecut, ea fusese proprietatea familiei Ghica (Alecu Ghica) și apoi a familiei Filitis. În comună funcționau 2 biserici. În 1925, comuna este consemnată în Anuarul Socec în aceeași componență, în plasa Glodeanurile a aceluiași județ, cu o populație de 1966 de locuitori. În 1950, a fost trecută în subordinea raionului Buzău din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968
Stâlpu, Buzău () [Corola-website/Science/301044_a_302373]
-
populație totală de 1540 de locuitori ce trăiau în 360 de case. În comuna Grăjdana funcționau pe atunci o școală cu 63 de elevi (dintre care 3 fete) la Lunceni și 4 biserici. În 1925, comunele Tisău și Grăjdana erau consemnate în Anuarul Socec ca făcând parte din plasa Nișcov a aceluiași județ, în aceeași componență și cu o populație respectivă de 3112 locuitori (Tisău) și 2100 de locuitori (Grăjdana). În 1950, cele două comune au fost incluse în raionul Buzău
Comuna Tisău, Buzău () [Corola-website/Science/301047_a_302376]
-
transferată la plasa Nișcov, iar comuna Clondiru la plasa Tohani. În comuna Clondiru a mai apărut și cătunul Satu-Nou, iar comuna avea o populație totală de 1737 de locuitori. Comuna Dara avea în aceleași două sate 1794 de locuitori, după cum consemnează Anuarul Socec din acel an. Numele de "Dara" nu a mai fost folosit pentru comună din 1931, când ea a luat numele de "Ulmeni", "Dara" rămânând doar un sat al actualei comune Pietroasele. Anul 1950 a adus o nouă organizare
Comuna Ulmeni, Buzău () [Corola-website/Science/301050_a_302379]
-
clădirea-simbol a stațiunii în perioada interbelică, a fost terminat în 1900 și a costat o jumătate de milion de franci. La 1901 dicționarul geografic alcătuit pentru județul Buzău de Basil Iorgulescu și inclus în cel național întocmit de George Lahovari, consemnează că Monteoru era o comună recent înființată în 1885, formată din satele Monteoru, Bugheni (Sărata-Nenciulești), desprinse din comuna Gura Sărății, și satul Ogrăzile, desprins din comuna Merei. Același dicționar arată că în comună funcționau 2 fabrici de petrol, dintre care
Sărata-Monteoru, Buzău () [Corola-website/Science/301039_a_302368]
-
comuna Albești funcționau o moară cu aburi, 4 stâne, o școală cu 35 de elevi și două biserici în satele Albești și Udați. Satul Bălaia (denumit pe atunci "Bălaia-Popești") făcea pe atunci parte din comuna Gherăseni. În 1925, Anuarul Socec consemnează cele două comune în plasa Glodeanurile a aceluiași județ, Smeeni având o populație de 2425 de locuitori, iar Albești 1990. Cătunele comunei Albești erau atunci: Albești, Udați-Luceni, Udați-Mânzu și Călțuna. În 1950, comunele Albești și Smeeni au fost incluse în
Comuna Smeeni, Buzău () [Corola-website/Science/301043_a_302372]
-
Buzău, cuprinzând la un moment dat și satul Vadu Pașii, după înființarea sa în 1880. Podul peste Câlnău, pe atunci un reper al comunei Zilișteanca, este astăzi la limita dintre comunele Mărăcineni și Vadu Pașii. În 1925, compoziția comunei este consemnată în Anuarul Socec cu satele Aliceni-Slobozia, Gârbovi-Găvănele, Haimanalele, Poșta și Zilișteanca. În 1931, din comuna Zilișteanca s-a separat comuna Poșta Câlnău, care a apărut atunci pentru prima oară. Ea cuprindea satele: Călugări, Haimanalele (reședința), Poșta, Potârnichești și Satul-Nou. La
Comuna Poșta Câlnău, Buzău () [Corola-website/Science/301033_a_302362]
-
se stocau mărfuri aduse de la Brașov. Vintileanca a luat ființă după 1830, iar după împroprietărirea din 1864 din timpul lui Alexandru Ioan Cuza toate aceste sate au fost grupate în comuna Găgeni-Vintileanca (denumită mai frecvent Vintileanca). În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna Găgeni-Vintileanca în aceeași plasă, cu satele Găgenii de Jos, Găgenii de Sus, Săhătenii de Jos, Săhătenii de Sus, Vintileanca și Voinești, totalizând 2046 de locuitori. Comuna Săhăteni, având satele Săhătenii de Jos, Săhătenii de Sus și Poșta, s-a
Comuna Săhăteni, Buzău () [Corola-website/Science/301038_a_302367]
-
se stocau mărfuri aduse de la Brașov. Vintileanca a luat ființă după 1830, iar după împroprietărirea din 1864 din timpul lui Alexandru Ioan Cuza toate aceste sate au fost grupate în comuna Găgeni-Vintileanca (denumită mai frecvent Vintileanca). În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna Găgeni-Vintileanca în aceeași plasă, cu satele Găgenii de Jos, Găgenii de Sus, Săhătenii de Jos, Săhătenii de Sus, Vintileanca și Voinești, totalizând 2046 de locuitori. Comuna Săhăteni, având satele Săhătenii de Jos, Săhătenii de Sus și Poșta, s-a
Vintileanca, Buzău () [Corola-website/Science/301054_a_302383]
-
cu aburi, 2 biserici una la Bălțați, ridicată de locuitori în 1865 și alta în Rubla, ridicată în 1867 de locuitori, ambele la inițiativa preotului Ștefan Roșescu și o școală mixtă cu 56 de elevi. În anul 1925, Anuarul Socec consemnează comuna ca fiind formată din 3 sate distincte Bălțați, Rubla Mică și Rubla Mare în plasa Orașul a aceluiași județ, cu 1879 de locuitori. În 1950, comuna a trecut la raionul Râmnicu Sărat din cadrul regiunii Buzău și apoi (după 1952
Comuna Valea Râmnicului, Buzău () [Corola-website/Science/301052_a_302381]
-
români căzuți în Primul Război Mondial, obeliscul este amplasat în fața Bisericii Ortodoxe și a fost realizat în anul 1935. El se înalță, în două trepte, pe un soclu din beton, pe care este gravat numele a 48 de eroi. Inscripția consemnează: ”Acest monument s-a ridicat întru memoria eroilor din comuna Comorâște căzuți în Războiul Mondial 1914-1918“. La stânga se află două fotografii, iar la dreapta doar o fotografie. „Pentru veșnica voastră amintire/ se ridică acest monument recunoscătorii consăteni și foștii/ voluntari
Comorâște, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301077_a_302406]
-
22 iulie 1766 și se chema „Școala Națională”, în urma unei rezoluții din acea dată; Primele date despre un învățător al școlii s-au găsit în cărțile bisericești și de acolo au fost luate de preotul Elisei Dragalina care le-a consemnat pe la 1915;
Borlova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301072_a_302401]
-
La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa în aceeași plasă și comuna Pietroiu, formată numai din satul de reședință, având 1277 de locuitori, o școală mixtă cu 99 de elevi și o biserică. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Fetești a aceluiași județ; comuna Pietroiu, cu satul ei, avea 2320 de locuitori, iar comuna Cocargeaua avea în satele Cocargeaua și Buliga 3364 de locuitori. În 1931, satul Buliga a trecut la comuna Fetești, ambele
Comuna Borcea, Călărași () [Corola-website/Science/301104_a_302433]
-
și 8 bordeie. În comună funcționau trei biserici, două mori cu aburi, două mașini de treierat cu aburi, o școală de băieți cu 128 de elevi și o școală de fete cu 42 de eleve. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, cu o populație de 6187 de locuitori. În 1950, comuna a fost transferată raionului Oltenița din regiunea București, până în 1968, când a revenit la județul Ilfov, reînființat. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea
Comuna Chirnogi, Călărași () [Corola-website/Science/301105_a_302434]
-
în 1880 conform recensămintelor numărul caselor să crească la 51 cu o populație de 476 locuitori. În 1900 au fost 97 de case și 562 locuitori, iar în 1910 erau 124 case cu 636 locuitori. Ultimul recensământ din 2005 se consemnează în localitatea Voislova 198 de case și 622 persoane, respectiv 320 bărbați și 302 femei.
Voislova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301101_a_302430]
-
satele Chiselet și Surlari, cu o populație de 2400 de locuitori, ce trăiau în 363 de case și 4 bordeie. În comună funcționau o școală mixtă, două biserici și o mașină de treierat cu aburi. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 3068 de locuitori în localitățile Chiselet-Fundu și Surlaru. În 1950, comuna a fost transferată raionului Oltenița al regiunii București, iar satul Surlari a luat în 1964 denumirea de "Dunărea". În 1968, comuna a revenit la județul
Comuna Chiselet, Călărași () [Corola-website/Science/301106_a_302435]
-
satele actuale exista doar satul Găunoși (astăzi Gălățui), care, împreună cu teritoriul actual al comunei, făcea parte din comuna Ciocănești-Mărgineni din plasa Borcea a județului Ialomița. Satul avea 542 de locuitori, o școală mixtă și o biserică. Anuarul Socec din 1925 consemnează aici, în plasa Ciocănești a aceluiași județ, comuna Găunoși, cu reședința în satul Găunoși, dar și cu satele Podu Lupii (astăzi, Nicolae Bălcescu), Barza (astăzi, Alexandru Odobescu) și Potcoava. În 1931, comuna Găunoși s-a separat în comuna Carol I
Comuna Alexandru Odobescu, Călărași () [Corola-website/Science/301103_a_302432]
-
sat, lipit de Ciocănești-Mărgineni și aflat imediat la vest de acesta; comuna avea 1437 de locuitori, o biserică și două școli una de băieți, cu 74 de elevi și una de fete cu 57 de eleve. Anuarul Socec din 1925 consemnează apariția comunei actuale Ciocănești prin reorganizarea celor două foste comune; ea era compusă din satele Andolina, Ciocănești și Smârdan, avea 5114 locuitori și era reședința plășii Ciocănești din același județ. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Călărași din
Comuna Ciocănești, Călărași () [Corola-website/Science/301107_a_302436]
-
42% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, teritoriul actual al comunei făcea parte din comuna Albești din plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița, singurul existent dintre satele ei fiind Socoalele. Anuarul Socec din 1925 consemnează apariția comunei Dragoș Vodă, cu 2331 de locuitori în satele Dragoș Vodă și Socoalele, iar până în 1931 a apărut și satul Bogdana. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Călărași din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea
Comuna Dragoș Vodă, Călărași () [Corola-website/Science/301111_a_302440]
-
aceluiași județ, ea fiind formată din satele Canela, Filastache, Orăști, Orasca, Postăvari, Pițigaia, Poșta și Păroaia, având 1190 de locuitori, patru biserici (la Filastache, Orăști, Postăvari și Pițigaia), o școală mixtă și cinci mori de apă. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Budești a aceluiași județ. Comuna Frumușani avea 1724 de locuitori în satele Câlnău, Cuștureni, Frumușani și Pasărea. Comuna Știubeiu-Orăști avea în cpmpunere satele Filastache, Orăști, Pițigaia și Postăvari (satul Poșta fiind transferat comunei Bobești-Bălăceanca) și
Comuna Frumușani, Călărași () [Corola-website/Science/301112_a_302441]
-
și Mereanu și având 809 locuitori, o școală mixtă cu 41 de elevi (dintre care 4 fete) și o biserică. Ambele comune se aflau pe moșia „Deleanca”, ce aparținuse mănăstirii Dealu și fusese secularizată în 1864. În 1925, Anuarul Socec consemna cele două comune în plasa Fetești a aceluiași județ. Comuna Jegălia avea aceeași compoziție și 2329 de locuitori; comuna Gâldău avea doar satul de reședință cu o populație de 1301 locuitori. În 1950, cele două comune au fost transferate la
Comuna Jegălia, Călărași () [Corola-website/Science/301117_a_302446]
-
al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Negoești a județului Ilfov, având o populație de 975 de locuitori. În comună funcționau o biserică și o școală mixtă cu 27 de elevi (dintre care 8 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Budești a aceluiași județ, având 2500 de locuitori și compoziția actuală (satele Luica și Valea Stânei). În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Oltenița din regiunea București. Ea a revenit la județul Ilfov (reînființat) în 1968
Comuna Luica, Călărași () [Corola-website/Science/301118_a_302447]
-
Coslogeni și Satnoeni, și din târlele Mandache și Putineiu, având în total 1181 de locuitori. În comună funcționau trei biserici (una în fiecare sat) și o școală mixtă cu 65 de elevi (din care nouă fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Fetești a aceluiași județ, având în satele Brătieni, Coslogeni, Dichiseni și Satnoeni 2178 de locuitori. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Fetești din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea Constanța și (după 1960) din
Comuna Dichiseni, Călărași () [Corola-website/Science/301110_a_302439]
-
Rasa, Cunești, Bogata, Valdomiru, Glavacioaca și lefterul și în cătunele (târlele) Bechiru, Ovreiu și Malacu. În comuna Rasa existau trei școli mixte (la Rasa, Cunești și Bogata), având în total 230 de elevi; și trei biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Ciocănești a aceluiași județ. Comuna Cacomeanca avea aceeași alcătuire și o populație de 1542 de locuitori, iar comuna Rasa avea în satele Bogata, Cunești, Rasa și Valdomiru 3090 de locuitori. În 1950, cele două comune au fost
Comuna Grădiștea, Călărași () [Corola-website/Science/301114_a_302443]
-
în compunere doar satul de reședință, cu 1695 de locuitori ce trăiau în 322 de case și 7 bordeie. În comună funcționau o biserică și o școală mixtă cu 21 de elevi (dintre care 3 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna cu o populație de 1764 de locuitori și aparținând plășii Budești a aceluiași județ. În 1950, comuna a revenit raionului Oltenița din regiunea București, după care, în 1968, a revenit la județul Ilfov, reînființat, ea fiind atunci desființată, satul
Comuna Crivăț, Călărași () [Corola-website/Science/301109_a_302438]