49,948 matches
-
mulți câini de tras la sanie. O mare nenorocire s-a întâmplat atunci când "Aurora", desprinsă de țărm din cauza unei rafale puternice de vânt de la începutul iernii polare, a lăsat grupul de pe țărm în voia sorții. În ciuda acestor eșecuri, grupul de la Marea Ross a reușit să facă față certurilor dintre membri, vremii extreme, bolilor și pierderii a trei oameni, ducându-și misiunea la bun sfârșit în timpul celui de-al doilea sezon antarctic. Acest succes a fost însă fără urmări, deoarece grupul principal
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
trei oameni, ducându-și misiunea la bun sfârșit în timpul celui de-al doilea sezon antarctic. Acest succes a fost însă fără urmări, deoarece grupul principal al lui Shackleton a fost incapabil să acosteze după ce "Endurance" a fost sfărâmată între ghețurile Mării Wedell. Ulterior, Shackleton și-a condus oamenii într-un loc sigur, dar astfel marșul transcontinental nu a mai avut loc, iar posturile de aprovizionare a grupului de la Marea Ross au fost inutile. El a rămas blocat până în ianuarie 1917, când
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
Roald Amundsen în decembrie 1911, Shakelton, care-și dorise pentru el această realizare, a fost nevoit să-și regândească ambițiile sale polare. El credea că mai rămăsese „un singur mare obiectiv al expedițiilor antarctice - traversarea continentului polar sudic de la o mare la alta.” Bazându-și strategia sa pe planurile elaborate anterior de exploratorul scoțian William Spiers Bruce, Shackleton a decis să acosteze împreună cu grupul său cât mai aproape de pol, pe coasta Mării Wedell. Echipa destinată traversării continentului urma să mărșăluiască spre
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
al expedițiilor antarctice - traversarea continentului polar sudic de la o mare la alta.” Bazându-și strategia sa pe planurile elaborate anterior de exploratorul scoțian William Spiers Bruce, Shackleton a decis să acosteze împreună cu grupul său cât mai aproape de pol, pe coasta Mării Wedell. Echipa destinată traversării continentului urma să mărșăluiască spre sud către Pol, înainte de a continua pe Podișul Polar, ca apoi să coboare pe Ghețarul Beardmore (pe care Shackleton l-a descoperit în 1909) ajungând la Ghețarul de șelf Ross. Ultima
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
Podișul Polar, ca apoi să coboare pe Ghețarul Beardmore (pe care Shackleton l-a descoperit în 1909) ajungând la Ghețarul de șelf Ross. Ultima porțiune a traseului cuprindea traversarea ghețarului Ross (Marii Bariere de Gheață) până la golful McMurdo de pe coasta Mării Ross. Shackleton a estimat că marșul se va face pe o distanță de 1.800 km, o distanță mult prea mare ca grupul său să care toate proviziile. În sprijinul expediției, un grup separat de la Marea Ross va acosta în
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
golful McMurdo de pe coasta Mării Ross. Shackleton a estimat că marșul se va face pe o distanță de 1.800 km, o distanță mult prea mare ca grupul său să care toate proviziile. În sprijinul expediției, un grup separat de la Marea Ross va acosta în Strâmtoarea McMurdo și va plasa o serie de posturi de aprovizionare pe cursul a 640 km, pe Ghețarul de șelf, pentru a ajuta echipa destinată traversării continentului să ajungă la bază. Deasemenea, va face și cercetări
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
pentru a lua parte în Primul Război Mondial. Victor Hayward, un funcționar de finanțe din Londra cu o dorință de aventură, a fost recrutat pe baza faptului că lucrase într-o fermă din Canada. Deși scopul principal al grupului de la Marea Ross a fost să plaseze posturi de aprovizionare, planul lui Shackleton prevedea ca o echipă de cercetători să facă studii biologice, meteorologice și magnetice în regiune. Șeful echipei era Alexander Stevens, un geolog scoțian și fost student la teologie. John
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
demonstrat că acest sezon, cu toate dificultățile și încercările lui, nu a fost necesar. Shackleton a stabilit, într-o scrisoare trimisă din Georgia de Sud pe 5 decembrie 1914 (data când "Endurance" a părăsit Georgia de Sud îndreptându-se spre Marea Wedell) pentru Ernest Perris de la "Daily Chronicle", că el „nu avea nicio șansă de traversare în acel sezon”. Mackintosh urma să fie anunțat de aceasta, dar „telegrama nu a fost niciodată trmisă”. După ce Mackintosh a plecat cu restul grupurilor pe
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
gheață uriaș. Mai multe încercări de a contacta grupul de pe țărm prin wireless au eșuat. Prinsă bine, și cu motoarele nefuncționale, "Aurora" a intrat într-o derivă înspre nord, îndepărtându-se de Capul Evans, trecând prin Strâmtoarea McMurdo, ajungând în Marea Ross și eventual în Oceanul Antarctic. Zece oameni au fost lăsați abandonați pe țărm, la Capul Evans. "Aurora" a fost în final eliberată din gheață pe 12 februarie 1916, începând să călătorească spre Noua Zeelandă, ajungând acolo pe 2 aprilie. Deoarece
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
au acceptat să sponsorizeze împreună repararea "Aurorei", dar au impus ca un comitet comun al lor să coordoneze misiunile de salvare. Pe 31 mai, Shackleton a ajuns în Insulele Falkland cu relatarea scăpării sale după ce "Endurance" a fost pierdută în Marea Wedell. Principala sa prioritate era să salveze restul grupului, ce era blocat pe Insula Elefantului, ajungând pe la sfârșitul lui decembrie în Noua Zeelandă. Era prea târziu să organizeze o misiune de salvare pentru grupul de la Marea Ross; iar comitetul comun al
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
Endurance" a fost pierdută în Marea Wedell. Principala sa prioritate era să salveze restul grupului, ce era blocat pe Insula Elefantului, ajungând pe la sfârșitul lui decembrie în Noua Zeelandă. Era prea târziu să organizeze o misiune de salvare pentru grupul de la Marea Ross; iar comitetul comun al celor trei state l-au numit pe John King Davis ca și comandant al misiunii, înlăturându-i pe Stenhouse și pe restul ofițerilor de pe "Aurora". Davis era un veteran din recenta Expediție Antarctică Australiană a
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
My Head", EP-ul inițial lansat numai în Polonia, a fost relansat sub eticheta InsideOut, acum restructurat cu includerea a trei piese de înaltă calitate direct de pe albumul "Ouț of Myself". În plus, trupa a avut primul lor spectacol de peste mări la NEARfest în Bethlehem, Pennsylvania, la 24 iunie 2006. La scurt timp după, trupa va începe să scrie cel de-al treilea album de lungime completă în Reality Dream Series. În Octombrie 2007, trupa a lansat albumul "Rapid Eye Movement
Riverside (formație) () [Corola-website/Science/330663_a_331992]
-
î.en., centrele palațiale ale micenienilor sunt abandonate sau distruse, si din 1050 î.en., elementele culturii miceniene dispar. Multe explicații istorice atribuie declinul micenienilor și colapsul epocii bronzului schimbărilor climatice și catastrofelor naturale combinate cu invaziiile dorienilor și "Popoarelor Mării" care utilizau unelte din fier. Revoltele din estul bazinului mediteranean și încercările de a răsturna regatele existente au fost făcute ca urmare a instabilității economice și politice de către populațiile care erau afectate de foamete și greutăți. În 1100 î.en
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
în sânul de mamă al gliei, în cimitirul greco-catolic din Baia de Criș, la numai câteva sute de pași de gorunul lui Horea și de mormântul lui Avram Iancu. Întreaga presă românească i-a dedicat duioase panegirice. Despre Amos Frâncu marele istoric Nicolae Iorga avea să scrie la moartea sa: „"A murit în Ardeal un om cum nu se va mai găsi altul"..” Din păcate, posteritatea i-a fost puțin recunoscătoare. Manualele de istorie aproape că nu pomenesc numele său, uitându
Amos Frâncu () [Corola-website/Science/330665_a_331994]
-
țara ei. Al patrulea fiu a lui Vladislav, Bolko I, a rămas fidel politicii lui Henric. Prima încercare a lui Henric de a prelua Provincia Seniorată la Cracovia a fost în 1280 - 1281, ca un răspuns pentru invazia pe care Marele Duce Leszek al II-lea cel Negru a făcut-o împotriva lui Wrocław. Cu toate acestea, expediția s-a încheiat fără succes. La data de 30 septembrie 1288, Leszek al II-lea cel Negru, Duce de Sieradz și Mare Duce
Henric al IV-lea cel Drept () [Corola-website/Science/330655_a_331984]
-
Relațiile cu Boemia s-au normalizat abia în 1218, după căsătoria fiului lui Henric, Henric al II-lea, cu fiica regelui Pttpkar I, Anna Przemyślidka. De-a lungul următorilor ani, Henric a început participarea activă în afacerile poloneze. În 1202, Marele Duce polonez Mieszko al III-lea cel Bătrân, din ramura Dinastiei Piast, a murit, ceea ce i-a adus o deschidere lui Henric pentru a-și face intrarea pe scena politică. Au apărut două grupuri oponente: pe de o parte, unchiul
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
29 iunie 1440, de către Consiliul Lorzilor, contrar dorințelor lorzilor polonezi - un act susținut și coordonat de nobilul Jonas Goštautas. Când vestea a ajuns în Regatul Poloniei, a fost întâmpinată cu ostilitate, chiar până la punctul de amenințare militară împotriva Lituaniei. În timp ce Marele Duce era minor, consiliul suprem asupra Marelui Ducat al Lituaniei a fost în mâinile Consiliului Lorzilor, prezidat de Jonas Goštautas. Cazimir a învățat limba și obiceiurile din Lituania de la funcționarii judecătorești. În timpul domniei sale, drepturile lituaniene a nobililor - duci, magnați și
Cazimir al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330683_a_332012]
-
loc pe 5, 12 și 19 decembrie, din fiecare semifinală promovând în finală câte 4 concurenți. În finala din 26 decembrie 2014, pe locul 3 s-a clasat grupul de muzică populară „Nistrenii”, pe locul doi speedcuber-ul Roberto Lozovanu, iar marea câștigătoare a devenit Ana Munteanu, o adolescentă de 13 ani, care în finală a interpretat piesa Patriciei Kaas - „"Il parle d'amour"”, iar în etapele precedente - două piese de-ale lui Vladimir Vîsoțki.
Moldova are talent () [Corola-website/Science/330701_a_332030]
-
pelagice. Icrele au 0,8-1,2 mm în diametru. Larvele au spini pe preopercular, interopercular, subopercular, opercular, cleitral, postcleitral, supracleitral și posttemporal. Sparidele se hrănesc în mare parte cu nevertebrate bentonice, mai ales cu polichete, moluște, crustacee și arici de mare (echinide). Importanța acestei familii pentru pescuit este datorită mai mult bogăției sale în specii decât abundenței particulare a unora dintre ele; cele mai bune randamente sunt obținute la adâncimi de 30-100 m. Acești pești sunt obiectul unui pescuit semi-industrial și
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
licențieze în Sperieturi și să ducă o viață socială activă, plină de distracții, prieteni și petreceri ale fraternității. Daca și-ar putea ține deranjantul obicei de a dispărea sub control, el ar fi numai bun, dar cum să devină un mare Sperietor, dacă nimeni nu-l poate vedea? Pentru acesta participanților la casting li s-a cerut interpretarea unei replici credibile: ""Salut, sunt colegul tău - Mă cheamă Randy Boggs!"", printre vocile prezente s-au numărat nume cunoscute precum Andi Moisescu sau
Universitatea monștrilor () [Corola-website/Science/330699_a_332028]
-
Peștele păun ("Coris julis") este un pește marin perciform din familia labridelor, de pe coastele de est a Oceanului Atlantic, regiunea litorală a Mării Mediterane și sudul Mării Negre, destul de rar semnalat pe coastele românești. Are o talia obișnuită de 10-20 cm, cel mult 25 cm. Corpul este alungit și comprimat lateral, acoperit cu solzi cicloizi mărunți. Capul este lipsit de solzi. Botul este alungit
Pește păun () [Corola-website/Science/330714_a_332043]
-
le (i) este un subordin de pești marini și de apă dulce din ordinul perciformelor. Marea majoritate a peștilor din acest subordin sunt pești marini, răspândiți în toate mările calde în apropierea țărmurilor, mai ales în tropice. Aproximativ 380 specii (sau 12% din numărul total de specii) sunt pești de apă dulce (mai mult de jumătate din aceștia sunt din familia percidelor). Au o mare manevrabilitate în spații înguste
Percoide () [Corola-website/Science/330740_a_332069]
-
să spunem că suntem oameni, ca nu avem nimic cu evreii, nici măcar cu israelienii. Lupta noastră e împotriva celor care ne iau libertatea! Eu locuiesc în Jenin, iar de aici până la Haifa se face o oră cu mașina. Acolo e marea. Iar eu n-am văzut niciodată marea în viața mea! Nu pot să ajung acolo pentru că există un zid imens dincolo de care n-am voie să trec, și asta pentru că sunt palestinian.""
Teatrul Libertății (Freedom Theatre) () [Corola-website/Science/330751_a_332080]
-
avem nimic cu evreii, nici măcar cu israelienii. Lupta noastră e împotriva celor care ne iau libertatea! Eu locuiesc în Jenin, iar de aici până la Haifa se face o oră cu mașina. Acolo e marea. Iar eu n-am văzut niciodată marea în viața mea! Nu pot să ajung acolo pentru că există un zid imens dincolo de care n-am voie să trec, și asta pentru că sunt palestinian.""
Teatrul Libertății (Freedom Theatre) () [Corola-website/Science/330751_a_332080]
-
politic. Richelieu în "Mémoires" scrie: "Concini avea ca scop principal mărirea averii sale și obținerea de titluri care să-l facă să devină un gentilom, pe locul doi era grandoarea regelui și a statului, iar pe locul trei coborârea mai marilor regatului". Este cert că îi ura pe parizieni care îi jefuiseră casa în 1616: "dacă ei nu mă iubesc, vor învăța să se teamă de mine", spune în februarie 1617, când a împânzit orașul cu furci. Originile sale, puterea și
Concino Concini () [Corola-website/Science/330761_a_332090]