65,481 matches
-
de copil, în aer, înainte de a fi scoasă în curte, unde convoiul familiar nu a mai urmat-o de rușinea vecinilor. A doua zi, moșul Isidor, pe când juca domino la cafenea, a fost lovit de boala somnului. L-au dus acasă mut și adormit. După două săptămâni de la această întâmplare, el fu internat la balamuc. Cerea mereu struguri și scormonea cu degetele însângerate molozul de pe cărămizi. „Strugăr, - ați adus strugăr?” își cânta el pe nas singura lui întrebare, și nefericit, cerceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și începu să vorbească răstit, întunecat de o cumplită supărare: ...Și mai cu seamă dintr-o râie a obiceiului și de teama mizeriei care mă poate duce la mormânt, sau la ospiciu, stărui încă afundat cu tălpile în cleiul de acasă. Nu sunt bine pregătit să mor, și nu posed nici energia necesară ca să trăiesc altfel. Vreau totuși să plec departe ca să-mi odihnesc trupul și să-mi fâlfâi sufletul ca pe un drapel alb de pe puntea unui transpacific cu destinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
capabilă să tacă toată viața, ascunzând cu cinism fapta odioasă. O singură dată și-a dat poalele peste cap, întrebuințând volubil, vocabularul de bordel. Nici un agent de moravuri nu a găsit-o, însă, până astăzi, nicăieri, ca să mi-o aducă acasă cu capul tuns chilug și cu cărțulia în regulă. Aș fi ucis-o din bătaie, cu cravașa câinilor, pentru tăcerea ei, și pentru cele câteva considerațiuni despre suflet și morală, ce mi le predică în fiecare zi, zguduită de sughițuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
amfora trupului său vătămat de sânge rău, de clapa care îi zbârnâie în creier muzica frazelor scrise cu sânge, și mai cu seamă despre balamucul din sufletul său, în care voi trânti ușile prin întuneric, înjurând birjărește, ca la mine acasă, în zilele când voi avea chef de „hâc” și de „scârț!”. Ferdinand Sinidis părea foarte supărat. Observai această bruscă schimbare, după întunecarea chipului, și mai cu seamă după felul cum îi tremurau genunchii. Făcu eforturi să se calmeze și vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
gospodărie, și primind răspunsuri scurte și pline de recunoștință, În care Însă nu era nici urmă a unui sentiment mai tandru. Îi scrise că, desigur, are să o amuze să afle că restul băieților din pluton credeau că are o drăguță acasă, de primește atâtea scrisori cu o caligrafie atât de frumoasă și de rotundă. Când sosi știrea, În mai, că fusese rănit, Minnie mai că leșină, dar când se vădi că nu era nimic foarte grav și că primise Învoire să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nimic foarte grav și că primise Învoire să se Îngrijească de dl James, o copleși bucuria și Începu să Își repete În gând clipa când el avea să intre pe ușă și ea avea să Îl Îmbrățișeze pe eroul Întors acasă. Dar când clipa aceea sosi, dl James era de față, la fel ca și Joan Anderson, iar Minnie trebui să se mulțumească cu o strângere de mână și cu un sărut pe obraz. Grija față de dl James i-a apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să-i ducă la plimbare, și apoi rătăcind după cum Îi purta voia, sau coada fluturând a câinelui, poate spre Spaniards Road, unde Du Maurier, conform unui ritual superstițios privat, trebuia să atingă cu bastonul ultimul copac Înainte de a se Întoarce acasă, sau poate spre Parliament Hill, de unde priveau În jos la Întinderea Londrei, căutând clădirile importante din Westminster și din City, care străpungeau negura fumului de cărbune. După aceea, pe când umbrele li se lungeau tot mai mult, se Întorceau la New
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de a poseda vreuna din aceste calități și nu aspira să fie mai mult decât o soție drăgălașă și o mamă grijulie. Du Maurier Însuși se pricepea să Întrețină o convresație ușoară la cină sau să organizeze o seară muzicală acasă, dar nu era un intelectual; era mai degrabă un filistin În domeniul cultural, hărțuindu-i În mod constant pe Esteți În caricaturile sale, de pe meterezele revistei Punch. Henry știa toate acestea, dar nu-i păsa. Îi plăcea Du Maurier, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fiu un pictor mare... — Și ești un ilustrator mare, ceea ce nu e puțin lucru. După cum sper să demonstrez În articolul meu. — Ești foarte amabil, foarte amabil, murmură Du Maurier timid. Mergem mai departe? Sau poate e timpul să ne Întoarcem acasă, la ceai. — Desigur, spuse Henry. Cei doi se ridicară În picioare și Chang, care auzise probabil cunoscutul cuvânt „acasă“, porni În frunte, Îndreptându-se În direcția cea bună fără alte comenzi din partea lui Du Maurier. — Dar nu mi-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
articolul meu. — Ești foarte amabil, foarte amabil, murmură Du Maurier timid. Mergem mai departe? Sau poate e timpul să ne Întoarcem acasă, la ceai. — Desigur, spuse Henry. Cei doi se ridicară În picioare și Chang, care auzise probabil cunoscutul cuvânt „acasă“, porni În frunte, Îndreptându-se În direcția cea bună fără alte comenzi din partea lui Du Maurier. — Dar nu mi-ai spus, continuă Henry pășind alături de el, cum s-a făcut că te-ai căsătorit și ai devenit un om de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
uriașe din punctul de vedere al confortului. O duse pe Fenimore să vadă apartamentul În februarie, În timp ce se mobila și se decora conform instrucțiunilor lui, alegând o după-amiază de sâmbătă, când muncitorii erau plecați. Se duse să o ia de acasă, din Sloane Street, și merseră pe jos până În De Vere Gardens. — N-or să te obosească scările, dacă stai la etajul patru? Îl Întrebă ea arătând, din stradă, către balcon. — A, așteaptă și-ai să vezi, Îi răspunse el, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vehiculul lui dărăpănat. Gluma ascundea o nemulțumire și o frustrare continuă. Du Maurier nu voia să renunțe la New Grove House și nici să refuze familiei aerul sănătos din Hampstead, de aceea Îi veni fericita idee de a-i lăsa acasă timp de trei luni pe an, În timp ce el Închiria o casă mobilată În Bayswater. El și Emma erau atunci liberi să accepte oricâte invitații, o perioadă. Experimentul se dovedi atât de reușit, Încât Du Maurier decise să Îl permanentizeze În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
teatru. Gerald urma să Își Încheie studiile la Harrow peste un an sau doi, iar tatăl nu știa ce să facă din el. În seara aceea, nu mai pomeniră povestirea despre fată și hipnotizator, dar, În timp ce traversa parcul Întorcându-se acasă după cină, Henry o răsuci iar și iar În minte, găsind-o din ce În ce mai interesantă. A doua zi de dimineață, așternu În carnetul său de notițe un rezumat, cu câteva adăugiri proprii. Accentul cădea pe relația dintre fată și mentorul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fugă un om cu un picior de lemn, urmare a unui accident din tinerețe) Înapoi la teatru. Actul Întâi fusese atât de sublim, că Henry sr. hotărâse că fiul său mai mare trebuia să vadă restul spectacolului și gonise Înapoi acasă, cu o trăsură, pentru a-l răpi În acest scop. Considerat prea mic pentru a-l aprecia pe Shakespeare, Henry fusese lăsat singur cu cărțile la lumina lămpii, contemplând amar această nedreptate. Ulterior, tata Încercase să compenseze ducându-l la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu care era blestemată Întreaga nație engleză, cel al filistinismului, nu se vedea nicăieri mai bine decât În teatrul său. Mergea seară de seară și stătea În stal, cu speranța vagă de a se lăsa prins sau fermecat, Întorcându-se acasă invariabil dezamăgit, uneori chiar Înainte de sfârșitul piesei. Se Întâmplase să fie la Paris, În decembrie 1888, reînnoind fericit cunoștința cu stilul mai sofisticat al divertismentului dramatic practicat aici, când primi o scrisoare de la un actor și director de companie teatrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cât și la răzbunare și se Întorcea În țara natală, În timp ce contesa se retrăgea la mănăstire. Henry nu avea nevoie de Compton să Îi spună că o astfel de concluzie ternă nu corespundea notei de final În care trebuiau expediați acasă spectatorii englezi, În trăsurile, omnibuzele și trenurile lor suburbane - dar Compton i-o comunică totuși, cu tact dar neechivoc, În decursul corespondenței lor. Din mai multe motive - alte angajamente urgente din partea lui Henry și o tărăgănare din a lui Compton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Cintré Începuse să se contureze foarte frumos. Până acum, Compton Însuși se dovedea a fi o mică dezamăgire, dar nu Îi putea atrage atenția asupra greșelilor făcute, de față cu ceilalți. De aceea, se Întoarse cu cei doi la ei acasă, unde petrecu Încă două ceasuri Între patru ochi cu actorul, parcurgând fiecare replică a personajului, acordând atenție expresiei, intonației și accentului (modul În care stăpânea „a“-ul american era În mod deosebit neconvingător). Întors la Londra, Îi scrise lui William
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Nu e rea, Îi răspunse Fenimore ridicând din umeri, dar Încep să mă plictisesc de Cheltenham. — „Consumi“ locurile destul de repede, o tachină el blând. — M-am transformat Într-o ființă nomadă. Nu-mi găsesc locul nicăieri În Europa, iar de-acasă am plecat de prea multă vreme ca să mă mai Întorc. — Și eu sunt cam În aceeași situație, dar Îmi place să cred că ea dă naștere creației literare. — Pentru tine așa a fost, Henry, dar eu găsesc scrisul din ce În ce mai dificil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
chiar În fiecare zi, James, Îl asigură Compton. Dar, dacă nu apărea timp de o zi sau două, actorii aveau tendința de a lăsa accentul să se lenevească sau de a introduce contribuții proprii, neautorizate. Oricum, era inutil să stea acasă, prefăcându-se că lucrează. Gândurile Îi erau acaparate de piesă. Uneori, Compton se arăta iritat de comentariile și Întreruperile lui, dar actorii le răbdau cu bunăvoință. Și-i făcuse prieteni aducând de-ale gurii. Șocat să constate că repetițiile durau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Își reconsidere opoziția. — A, darul Îl are, fără Îndoială, zise Du Maurier. Îmi amintesc o dată, cred că nu avea mai mult de doisprezece sau treisprezece ani, când s-a Îmbrăcat Într-un costum bărbătesc - știi că țin un coș Întreg acasă, pentru modelele mele -, și-a pus o perucă, barbă falsă și ochelari și s-a dat drept un străin venit să-mi ceară bani cu Împrumut. Mi-au trebuit zece minute până să mă prind! Sigur, cu vederea mea slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
perfecțiunea pe care... precocea ta odraslă a aproximat-o În mod atât de remarcabil? — Uite-așa, Henry, râse Du Maurier. Exact așa te imită. Henry trebui să zâmbească, dar la cină, În aceeași seară, stătu cu ochii pe Gerald, aflat acasă În vacanța de Crăciun, participând mai puțin decât de obicei la conversație. Nu Îl revăzu pe Du Maurier timp de două sau trei luni. Un val de boli - nu ale sale, din fericire, ci ale altora - păru să Îl Înghită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
posesia a ceva ce avea să intereseze atât pe director, cât și pe actriță. Îi scrise drei Rehan, Întrebând dacă Îi permitea să Îi citească textul, iar ea primi imediat, propunând ca acest lucru să se facă Într-o după-amiază, acasă la prietenii lor comuni, dl și dna Barrington, unde se și cunoscuseră. Cei doi se arătară Încântați să Îi pună salonul la dispoziție pentru lectură, să joace rolul publicului și să asigure ceaiul, Între acte. Ada Rehan Întârzie puțin, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o discuție mai amănunțită despre opera sa, dar actrița Își aduna deja lucrurile, pregătindu-se de plecare. Aparent, Întârziase la o altă Întâlnire. Dar se angajă să Îi Înmâneze personal textul lui Daly, cu propriile recomandări, iar Henry se Întoarse acasă cu pas săltat. O săptămână mai târziu, primi o scrisoare de la producător, În care acesta Îi declara că piesa Îi făcuse plăcere, dar nu Îl mulțumise, și se oferea să Îi dea mai multe amănunte Într-o Întâlnire. Henry o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
asculta uimită, că Mary, fiica dnei Domville din prima căsătorie, ar fi fost o soție desăvârșită pentru Guy, „o mireasă dintr-o mie - catolică, frumoasă și bogată“. Henry avea În minte și al doilea act, plasat câteva luni mai târziu acasă la dna Domville, În ajunul nunții lui Guy cu Mary, pe parcursul căruia Guy descoperea că Mary era, În realitate, fiica lui Devenish, pe care el o Împinsese către această căsătorie din interese personale, și care avea un alt iubit, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În biroul său de la teatru, pe King Street. Era singurul teatru din această parte exclusivistă a Londrei, la ceva distanță de zona principală de divertisment, dar era o parte pe care Henry o cunoștea bine și unde se simțea ca acasă. Biblioteca municipală era după colț, În piața St James, iar clubul lui, Reform, la numai câteva minute de mers pe jos, În Pall Mall. Teatrul avea o fațadă georgiană elegantă, cu un portic cu pilaștri și, deasupra lui, un balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]