KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...1955 1956 1957 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196

han, se Întâlniră cu trăsurica tocmită și se Întoarseră la Whitby cu acest mijloc de transport, foarte mulțumiți de plimbare. În cazul lui Henry, starea de spirit agreabilă se risipi brusc sub imperiul unui obiect care Îl aștepta la revenirea acasă: un mesaj de la Daly, care Îl anunța că premiera la Doamna Jasper se amânase Încă o dată, până În ianuarie. Oricât ar fi fost de iritante veștile, ele Îi ofereau un pretext pentru a-și scurta vacanța și a se Întoarce la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
care Îl informa scurt și fără alte explicații de moartea ei și Îl Întreba dacă putea ajunge imediat la Veneția. Apoi stupefacția, pe măsură ce soseau alte telegrame, informându-l că Înmormântarea urma să aibă loc la Roma - chiar imediat ce se Întorsese acasă de la agenția de voiaj -, oroarea cu care citise articolul din ziarul venețian trimis de un prieten, În care se spunea că Fenimore căzuse, sau se aruncase, de la fereastra dormitorului de la etajul al doilea al Casei Semitecolo, În primele ore ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
dna Smith. Cu un pic de șuncă pe deasupra? — Exact. — Să vă las un sandviș În bucătărie pentru când vă Întoarceți, diseară? Nu cred că e nevoie. O să cinez foarte târziu. Pentru că nu se simțise În stare să găzduiască o petrecere acasă, așa cum procedase după premiera cu Americanul, aranjase un dineu pentru Alexander și restul actorilor la un restaurant din Duke Street, după spectacol. — Foarte bine, domnule. Și grupul de mâine la prânz? — A, da, mulțumesc că mi-ai amintit. Or să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
trei volumele Înapoi pe masă. Făcuse să treacă o oră de la micul dejun. Era timpul să pornească spre Haymarket pentru a-și asigura un loc la Soțul ideal. Pentru că distanța era mare, se văzu obligat să o lase pe Tosca acasă și să Îi Îndure schelălăielile și privirile Încărcate de reproș În timp ce ieșea din apartament. Smith avea să o scoată la plimbare mai târziu. Traversă Kensington Gardens și apoi parcul spre Piccadilly, Înfofolit În palton, mănuși, fular și căciulă. Era o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
alte perspective existau simultan, În paralel, cum s-ar spune, Între paranteze. [George Alexander fu primul dintre membrii distribuției care sosi la teatru, dar mai degrabă În calitate de director decât de actor. Florence, soția lui, se asigura Întotdeauna că se odihnea acasă, În Knightsbridge, În ziua dinaintea unei premiere, dar Alexander era un perfecționist căruia nu Îi plăcea să lase pe mâna altuia ce putea face el și căruia Îi era imposibil să se țină prea mult departe de teatrul de operațiuni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
mare ușurință o cheltuială mare decât una mică. — Știu și eu, Kiki, murmură Emma. O să-ți lipsească mult câmpia. — În oraș sunt parcuri pentru plimbare. Parcuri fără suișuri și coborâșuri. Dealurile din Hampstead Încep să mă obosească. Mereu mă Întorc acasă gâfâind. Da, știu, dar... — Acum, că lui Gerald Îi merge atât de bine, o să vrem să mergem mai des la teatru. Și drumul Înapoi până În Hampstead, după aia, e Îngrozitor de plicticos. — Eu tot sper că e o fază prin care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Cécile era În realitate un tânăr pe nume Arnold Bennett, redactorul-șef adjunct al acestui hebdomadar cu tendințe moderat feministe (moto: „Înainte, dar nu prea repede“). Pe lângă distribuirea și editarea articolelor și a frânturilor pe teme precum „Femeia de profesie acasă“, „Femeile bogate se ceartă mai des decât cele sărace?“ și „Cum ținem pătrunjelul proaspăt“, avea o rubrică regulată de divertisment teatral intitulată „Muzica și mamițele“, pe care o iscălea „Cécile“, și una de recenzii literare, semnată „Barbara“. Acesta era profilul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Încercări de a-l acosta. Coti către Piccadilly. O trăsură Încetini, trecând pe lângă el, și vizitiul Îi aruncă o privire plină de speranță. Să o ia? Nu, voia să meargă pe jos. Avea să meargă pe jos tot drumul până acasă, pe Piccadilly, Knightsbridge, Kensington Road și Kensington Gore. Era obosit, dar voia să obosească și mai tare, să se epuizeze, ca să adoarmă imediat ce va pune capul pe pernă. Și, Înainte de aceasta, voia timp de gândire, timp pentru a gusta până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Întâmplarea și efectul pe care Îl avusese asupra lui. A doua zi avu parte de o bine-venită ruptură de Londra și de activitatea epistolară, prin Îndeplinirea unei mai vechi promisiuni de a vizita un prieten relativ nou, pe Arthur Benson, acasă la tatăl acestuia, Edward White Benson, arhiepiscopul de Canterbury. Îl cunoscuse pe Arthur Benson, care era director de colegiu la Eton, În casa lui Frederick Myers de la Cambridge, și Îl adăugase rapid micii confrerii de tineri inteligenți, politicoși și citiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Myers de la Cambridge, și Îl adăugase rapid micii confrerii de tineri inteligenți, politicoși și citiți a căror companie o prețuia. Edward, fratele mai mic al lui Arthur, care avea la rândul său interese de natură literară, se afla și el acasă, pentru vacanța de Crăciun. Reședința arhiepiscopului de la Addington, În Kent, era frumos proporționată și dotată cu tot confortul, iar atmosfera anglicanismului cultivat Îi alina spiritul ofensat. Însăși expresia „reședința arhiepiscopală“ Îi suna, când o rostea Încet, pentru sine, ca o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
de Goldsmith, și Portiei, de Shakespeare, Într-un trecut Îndepărtat. Se arătă fermecătoare, persuasivă și dispusă să aștepte până În vară pentru a primi textul. Clătinându-se În convingerile sale, acceptă să se mai gândească la propunere și, aproape imediat ce ajunse acasă Îi veni o idee pentru o comedie În care era un rol atât de potrivit pentru Ellen Terry, Încât avu nevoie de toată forța sa morală ca să nu se așeze la masa de lucru și să o aștearnă nestăpânit pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Du Maurier plângeau Încet, strângându-se În brațe, dar Emma, mai tare, rămase dreaptă, cu câte un nepot de fiecare parte, cu mânuțele Încleștate În mâinile ei, cu chipul impenetrabil dincolo de văl. Ainger invitase familia și pe prieteni la el acasă după aceea, la o gustare. — Veniți, nu-i așa, domnule James? Îi spuse Emma În cimitir, În timp ce Îi lua mâna În ambele ale lui, strângând-o. Își păstra modul politicos de adresare chiar și În această clipă plină de emoție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
ezită la numele mic și roși puțin rostindu-l). S-a considerat Întotdeauna privilegiat pentru că a putut spune că un scriitor atât de distins Îi e prieten. — Prostii, murmură el. — E adevărul. Gerald se numără printre primii cu care vorbi acasă la Ainger. Venise În ziua aceea de la Bristol, unde se juca Trilby. Stătea În seră și fuma o țigară, trăgând fumul În plămâni ca și cum ar fi fost o chestiune de viață și de moarte. — L-am văzut pe tata cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
un tânăr scoțian pentru care epitetul „acru“ era inadecvat, sugerând un temperament vioi și energic prin comparație cu el, dar care se dovedi extrem de competent când era vorba să stenografieze după dictare și să transcrie la propria mașină de scris, acasă; nu trecu mult Însă și Henry achiziționă o mașină de scris Remington pentru De Vere Gardens și Începu să dicteze direct, cu rezultate imediate asupra eficienței. MacAlpine făcea mai puține greșeli - aproape deloc - și putea lăsa ceea ce bătuse Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
a afecta integritatea arhitecturală. Toate acestea, Împreună cu zugrăvitul, cu decorațiunile, covoarele, perdelele și draperiile, necesitaseră un timp enervant de Îndelungat, iar el nu se putuse muta decât În iunie, la nouă luni după ce semnase contractul, dar deja se simțea ca acasă și decisese să rămână la Lamb House până la sfârșitul anului. Între timp, reușise să subînchirieze De Vere Gardens, trăgând la club ori de câte ori afacerile Îi impuneau să rămână peste noapte la Londra. Draperiile foșneau ușor, mișcate de pala de aer cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
provocată de căsătoria fratelui ei, Billy. Însănătoșirea i-a fost grăbită de revenirea În Anglia și de compania regăsită a lui Henry, iar fata se gândea serios să se stabilească aici când a izbucnit războiul, obligând-o să se Întoarcă acasă. Unchiul care i-a făcut semn de despărțire cu mâna la urcarea În tren, În 1914, era, În ciuda anilor și a temerilor provocate de război, un om de litere vioi, sigur de el și elegant. Acum, stă la marginea canapelei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
bătrâna doamnă, evident cu mustrări de conștiință pentru purtarea ei, insistă să Îi accepte. Pe tot parcursul lunii ianuarie, starea lui Henry pare să rămână stabilă - „ca un copil ostenit“, cum o descrie Alice Într-o scrisoare pentru cei de acasă, „dar confortabil și liniștit“. Este slăbit fizic, dar nu are dureri și aiurează Într-un mod blând, pașnic. Vorbește despre ceaiul luat cu Carlyle și tatăl lui după colț, pe Cheyne Row, ca și cum s-ar fi Întâmplat ieri. Uneori, poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
duseră la Bad Nauheim și, până spre mijlocul verii, acesta se Întremă mai mult datorită bunătății și tovărășiei lor decât calității apei din stațiune. Starea lui William, În schimb, se deterioră și el muri la scurt timp după ce se Întoarse acasă, Însoțit grijuliu de Henry și de Alice, rolurile Între frați acum inversate, și de neprețuitul Burgess Noakes. Harry Întâmpină micul grup la coborârea de pe vas la Quebec, pe o ploaie torențială, și Îi escortă pe tot drumul, făcut cu trenul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
am auzit, dar mi-a zâmbit și am priceput că nu era ceva grav. Mi-a dat o țigară, cea mai bună pe care-am fumat-o vreodată. Mi-am zis: O să scap de-aici și or să mă trimită acasă. Și așa a fost, mulțumesc lui Dumnezeu. Nu, partea cea mai rea a fost cu două săptămâni Înainte de asta, bătălia de pe Înălțimile Aubers. Așa i-au zis ziarele. Atunci, n-am știut cum Îi spune. Nu erau cine știe ce Înălțimi, doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Înainte de asta, bătălia de pe Înălțimile Aubers. Așa i-au zis ziarele. Atunci, n-am știut cum Îi spune. Nu erau cine știe ce Înălțimi, doar o pantă lină care se ridica din câmpie, nici pe departe la fel de Înaltă ca Point Hill de-acasă. Aveam ordin să curățăm tranșeele de la poalele ei de nemți și să ocupăm punctul cel mai Înalt. Era prima acțiune serioasă pe care o organiza Batalionul V. Pentru mulți dintre flăcăi, prima și ultima. Atunci nu știam, dar până În momentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
ofițeri din Compania C au fost omorâți și o mulțime de flăcăi și camarazi de-ai mei. Și nu era mai mult de șapte dimineața... Îmi amintesc că m-am uitat la ceas și m-am gândit că, dacă eram acasă, abia acum mă dădeam jos din pat, mă spălam și mă rădeam, pe urmă coboram la bucătărie să mănânc ceva cu Minnie și cu Joan și Încă Îmi mai rămânea destul timp până să-l trezesc pe domnu’ James... Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
mă spălam și mă rădeam, pe urmă coboram la bucătărie să mănânc ceva cu Minnie și cu Joan și Încă Îmi mai rămânea destul timp până să-l trezesc pe domnu’ James... Și cât mi-am dorit atunci să fiu acasă! Un pic mai Încolo, ne-au retras și ne-am regrupat În liniile din spate. Ne-au spus că urmează să susținem alt atac, târziu după-amiază. De data asta, așteptarea n-a fost deloc plăcută, credeți-mă. Dar primul val

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
mai curajoși au ajuns până la tranșeele germane, dar nu s-a Întors niciunul, așa că atacul a fost contramandat. Pe la șase seara a venit ordin să ne Întoarcem acolo unde eram Încartiruiți, Într-un loc pe nume Gonnehem - să ne Întoarcem acasă, cum ar veni. Batalionul a pornit În marș ordonat, cântând Sussex by the Sea, cântecul regimentului nostru. Mai târziu, comandantul ne-a felicitat pentru curaj. Dar aveam motiv să cântăm. Eram În viață. Nu ca săracii morți În țara nimănui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
armată, a fost la fel. Flăcăii care aveau neveste și drăguțe erau de două ori mai nefericiți decât cei singuri - le era dor de ele, se-ntrebau dacă or să le mai vadă vreodată... sau cu ce se ocupă ele acasă. M-am bucurat că sunt burlac, ca domnu’ James. — Dar, dacă toată lumea ar gândi ca tine și ca el, rasa umană s-ar sfârși, spune Minnie. Cred că riscul nu-i prea mare să se Întâmple așa ceva, zice Burgess zâmbind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
bucătăriei se dă de perete și dl Henry James jr. intră ca o furtună. — Burgess, starea domnului James s-a Înrăutățit și telefonului doctorului Des Voeux pare să fie defect, spune el. Vrei tu să dai o fugă până la el acasă și să-l rogi să vină? — Sigur, domnule, spune Burgess. Și astfel, pe 25 februarie, Începe priveghiul. Ultimele cuvinte ale lui Henry către Alice, Înainte de a Își pierde cunoștința, sunt: Stai cu mine. — Bineînțeles, Henry, spune ea și rămâne alături

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]