50,043 matches
-
Salvării Naționale, care a dus la formarea PDSR. În anul 1992, este ales ca senator de București pe listele FDSN. În această calitate, a făcut parte ca membru din Comisia pentru buget, finanțe și bănci și din Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări. Petre Ninosu a deținut funcția de ministru al justiției (19 noiembrie 1992 - 6 martie 1994) și apoi de ministru pentru relația cu Parlamentul (20 octombrie 1995 - 11 decembrie 1996) în Guvernul Nicolae Văcăroiu. În urma alegerilor din
Petre Ninosu () [Corola-website/Science/305324_a_306653]
-
1994) și apoi de ministru pentru relația cu Parlamentul (20 octombrie 1995 - 11 decembrie 1996) în Guvernul Nicolae Văcăroiu. În urma alegerilor din 1996, a fost reales ca senator de București pe listele PDSR. A fost vicepreședinte al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului. De asemenea, a făcut parte și din Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții (până în septembrie 1999) și apoi din Comisia pentru muncă și protecție socială (din septembrie 1999). În perioada decembrie 2000-iunie
Petre Ninosu () [Corola-website/Science/305324_a_306653]
-
acea data a forului legislativ. În octombrie 1992 este ales senator de Constanța pe listele PD și a deținut în perioada 1992-1994 funcția de vicepreședinte al Senatului. La 18 decembrie 1994 și-a prezentat demisia din Senat, ca urmare a numirii sale ca ambasador. Totodata Dijmărescu se retrage definitiv din activitatea politică. Până în decembrie 1999, Eugen Dijmărescu a fost Ambasador al României în Japonia, perioadă în care organizează primele emisiuni de obligațiuni românești în Japonia (într-o perioadă dificilă pentru finanțarea
Eugen Dijmărescu () [Corola-website/Science/305321_a_306650]
-
anii 1996-2007 a fost senator de Covasna, ales pe listele partidului UDMR. În calitate de senator, a fost membru în Comisia economică, pentru industrii și servicii (1996-1998), în Comisia pentru privatizare și administrarea activelor statului (până în septembrie 1998), în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări (septembrie 1998 - februarie 1999), în Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții (septembrie 1998 - decembrie 2000) și în Comisia de buget, finanțe, bănci (2001-2007). De asemenea, a îndeplinit funcțiile de vicepreședinte al Senatului, în anii
Valentin-Zoltán Puskás () [Corola-website/Science/305332_a_306661]
-
Juridice a APCE și membru al Comisiilor de Monitorizare și pentru Protecția Mediului, Amenajare Teritorială și Autorități Locale, vicepreședinte al Grupului Parlamentar al Partidului Popular European (1996), membru al Comisiei pentru drepturile omului (1999-2000) și secretar al Comisiei Juridice de numiri, disciplină, imunități și validări (2000). A candidat ca reprezentant al UDMR la alegerile prezidențiale din anul 1996 (obținând 761.411 voturi, adică 6,02%) și la alegerile prezidențiale din anul 2000 (obținând 696.989 de voturi, adică 6,22%). Reales
György Frunda () [Corola-website/Science/305355_a_306684]
-
din România. De la începutul legislaturii 2004-2008, senatorul Chelaru a avut responsabilități ca membru al Comisiei de Muncă, Familie și Protecție Socială până în septembrie 2005, ulterior acestei date fiind membru al uneia dintre cele mai importante comisii senatoriale, Comisia Juridică de Numiri, Disciplină, Imunități și Validări. Are în prezent funcția de Vicepreședinte al Senatului, membru în Biroul Permanent, organ de conducere al Camerei Superioare a Parlamentului României si este in continuare membru al Comisiei Juridice din Senat. În 2015 a fost ales
Ioan Chelaru () [Corola-website/Science/305356_a_306685]
-
mănăstirile de la Muntele Athos din Grecia, mănăstirea Cluny din Franța, cea de la Pavia, Italia, de la Escorial din Spania sau mănăstirea Westminster din Londra). În fruntea fiecărei mănăstiri se afla un "egumen", ales de "sobor" sau direct de domnitor (de regulă, numirea era pe viață). Egumenul era ajutat de unul sau mai mulți "duhovnici" (responsabili cu slujbe, mărturisiri, îndrumări) și de "econom" (conducătorul gospodăriei mănăstirii). La rândul său, duhovnicul era ajutat de "eclesiarh" (care avea în grijă inventarul bisericii și se îngrijea
Mănăstire () [Corola-website/Science/305374_a_306703]
-
în frunte cu P.S. Episcop Dorimedont Cecan și Eparhia de Tiraspol și Dubăsari, condusă de P.S. Episcop Iustinian Ovcinicov. La data de 6 octombrie 1998, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a decis înființarea Episcopiei de Edineț și Briceni și numirea ca episcop a starețului Mănăstirii Noul Neamț din Chițcani, arhimandritul Dorimedont Cecan. El a fost hirotonit întru arhiereu la 8 noiembrie 1998 în Catedrala Patriarhală din Moscova, de către Patriarhul Aleksei al II-lea al Moscovei, asistat de către mitropolitul Juvenalie Poiarkov
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
după demisia lui Dumitru Croitor și l-a desemnat că guvernator interimar al Găgăuziei pe Gheorghi Mollo. Această decizie a fost adoptată după ce procurorul general al regiunii autonome, Gheorghi Leiciu, a trimis o scrisoare Adunării Populare a Găgăuziei afirmând că numirea lui Ivan Kristioglo, ca guvernator interimar al UTA Găgăuz Yeri la 10 iulie 2002 a fost ilegală deoarece a încălcat principiul separării puterilor în stat. Deși a încercat să se înscrie la noile alegeri din 6 octombrie 2002, Comisia electorală
Guvernatorul UTA Găgăuzia () [Corola-website/Science/305364_a_306693]
-
acest nobil. Bineînțeles, sunt puține fapte sigure din pontificatul său scurt. De pildă, încerca să intre în legătură cu Henric al II-lea în relații prospere , însă era împiedicat de Crescențiu. Cea mai importantă decizie a lui Ioan al XVII-lea era numirea lui Benedict (Benedetto) în rang de misionar și trimiterea acestuia în Polonia. Astfel începea creștinizarea slavilor. Nu se știe la ce vârstă a decedat Ioan al XVII-lea la sfârșitul anului 1003. Chiar dacă este considerat un papă de o importanță
Papa Ioan al XVII-lea () [Corola-website/Science/305421_a_306750]
-
și-a luat numele de Victor, fiind al 3-lea cu acest nume. Încă de la inceput desemnarea lui a fost contestată de Roger, fiul lui Robert Guiscard , printr-un complot ce s-a urzit la Romă la patru zile de la numire, ducând la o ciocnire armata între cele două tabere adverse. Desideriu nu era însă omul care să lupte și fără ezitare a plecat din Romă, pe mare, ajungând la Terracina , unde a renunțat la însemnele pontificale și s-a întors
Papa Victor al III-lea () [Corola-website/Science/305425_a_306754]
-
de drept la Universitatea din Lleida, remarcându-se apoi că diplomat în slujba regilor Aragonului. La 26 iulie 1429, reușește să obțină abdicarea ultimului antipapa, Clement al VII-lea, fapt care îi va aduce din partea Papei Martin al V-lea, numirea că episcop al Valenciei. Deși înalt prelat al Bisericii Române, Borja rămâne fidel regilor Aragonului, susținându-l pe Alfonso al V-lea în lupta acestuia cu Papă Eugen al IV-lea pentru stăpânirea regatului Neapolelui. Astfel, incepand cu anul 1432
Papa Calixt al III-lea () [Corola-website/Science/305435_a_306764]
-
domniei, un joc dublu care l-a făcut să piardă sprijinul lui della Rovere. Papa s-a îndreptat atunci spre Lorenza de’ Medici. A cimentat noua prietenie prin căsătoria unuia dintre fiii săi bastarzi cu fiica lui Lorenzo și prin numirea în funcția de cardinal a lui Giovanni, fiul de 14 ani al lui Lorenzo. În 1489, Inocențiu a început să se ocupe de problema turcească, prin negocieri cu sultanul Baiazid al II-lea. Pentru a-l ține captive în Roma
Papa Inocențiu al VIII-lea () [Corola-website/Science/305436_a_306765]
-
servi din nou ca punct de concentrare a forțelor armate creștine, de data aceasta în vederea confruntării de la Nicopole. După înfrângerea creștinilor, turcii vor devasta Banatul până la Timișoara, de unde vor fi alungați de către comitele de Timiș, Ștefan de Lossoncz (Lossonczy István). Numirea lui Ioan Huniade în 1440 în funcția de comite de Timiș marchează un capitol aparte din istoria Timișoarei. Ioan Huniade va fi cunoscut în întreaga regiune pentru reputata victorie de la Belgrad, asupra otomanilor, fiind considerat în acea vreme apărător al
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
a principalelor cărți ale stranei, "Doxastarul" serdarului Dionisie Fotino, "Irmologhionul" sau "Catavasierul grabnic" și "Heruvico-Chinonicarul". Neavând sprijinul financiar necesar tipăririi acestor cărți, intenționa să ceară sprijinul mitropolitului Moldovei, Veniamin Costachi, însă, episcopul Chesarie al Buzăului l-a sfătuit să aștepte numirea unui nou mitropolit la București. Psaltul cere sprijinul mitropolitului Neofit la tipărirea Noului Doxastar, acesta decizând să se tipărească 30 de exemplare pentru Mitropolie și 10 exemplare pentru Episcopia Râmnicului. În anul 1842, protopsaltul înaintează o cerere prin care solicită
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
este un obiect fierbinte cu lumina albă, dacă e pus la câțiva kilometri distanță apare că un punct roșu. Există stele rare care nu se încadrează în nici unul din spectrele de mai sus, iar pentru asta a fost necesară o numire adiționala a stelelor după ordinea descoperirii. Stelele din clasa W sunt stele superluminoase Wolf- Rayet, fiind totuși diferite deoarece conțin mai mult heliu decât hidrogen. Sunt stele supergigant pe cale de a se stinge. Clasa W este la rândul ei subdivizata
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
și președinte al Consiliului Central de Control Muncitoresc și al Activității Economico-Sociale. La data de 19 octombrie 1985, Ilie Verdeț este numit ministru al minelor în guvernul condus de Constantin Dăscălescu, deținând această funcție până la 21 iunie 1986. Urmează apoi numirea la data de 24 noiembrie 1986 în funcția de președinte al Comisiei Centrale de Revizie a P.C.R. Între anii 1961-1989, Verdeț a fost ales ca deputat în toate legislaturile Marii Adunări Naționale. După fuga lui Nicolae Ceaușescu, la 22 decembrie
Ilie Verdeț () [Corola-website/Science/299974_a_301303]
-
condus de Chivu Stoica În 1958 a fost ales președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale (funcție de șef de stat). A fost ales membru al Biroului Politic al CC al PCR în 1960, poziție pe care a păstrat-o și după numirea sa ca prim-ministru în 1961. În lupta pentru putere care a urmat după moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej în 1965, Maurer, împreună cu Emil Bodnăraș și Manea Mănescu (și alți membri importanți în CC al PCR) l-au sprijinit pe
Ion Gheorghe Maurer () [Corola-website/Science/299973_a_301302]
-
pentru lucrul cu cetățenii. Vintilă Brătianu a înțeles că o administrație publică eficientă are nevoie de un aparat funcționăresc bine selecționat și de aceea una dintre primele sale măsuri a fost aceea de a impune cerințe minime de studii la numirea și promovarea funcționarilor publici. A impus șefilor de servicii să-și susțină și să-și asume soluțiile pe care le prezentau în documentele promovate, refuzând să aprobe memoriile care se încheiau cu formula tradițională de până atunci, „"rugăm a decide
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
decembrie 1916. Motivația acestei alegeri este prezentată de Ion G. Duca astfel: "„Pe la 12 s-a dus la Palat cu Vintilă Brătianu, care trebuia să intre în guvern ca ministru de război și urma, deci, să depună legiuitul jurământ. Această numire fusese din vreme hotărâtă și era foarte binevenită. Ion I.C. Brătianu, omul marilor concepții și marilor hotărâri, nu era omul muncii metodice și migăloase, acuma era trebuință deci, la ministerul de război, mai mult decât oricând, de o muncă de
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
generalul Iliescu, ori dânsul trecuse din momentul mobilizării la Marele Cartier General. Să facă de acuma Ionel Brătianu munca lui era o imposibilitate și să caute un secretar general care să-l înlocuiască, era greu." "Din toate punctele de vedere numirea unui nou titular la ministerul de război se impunea deci, și, prin puterea lui de muncă, prin însușirile sale gospodărești, nimeni altul nu era mai indicat decât Vintilă Brătianu. Vreme îndelungată, deși avea conștiința nedreptății pe care o săvârșea, Ionel
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
să încredințeze fratelui său un portofoliu, ca nu cumva să fie învinuit că prezidează o formațiune de familie. Acuma desemnarea aproape generală a lui Vintilă Brătianu ca titular al războiului nimicise ultimele sale scrupule și fapt este că rareori o numire ministerială a fost întâmpinată cu o mai unanimă aprobare. Și astfel Vintilă Brătianu, la vârsta de aproape 50 de ani, a devenit pentru prima oară ministru”". Despre calitățile de care a dat dovadă în acei ani dificili pentru țară, Nicolae
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
manifestații și marșuri culminând cu cea din 18 martie 1928 când după un marș în București la care au participat circa 50.000 de oameni, Iuliu Maniu s-a prezentat la Regență și a solicitat demiterea imediată a guvernului și numirea sa ca prim ministru, „"hic et nunc"” (aici și acum). Violența liderului P.N.Ț. l-a supărat până și pe indiferntul principe Nicolae, indignat de rezistența lui Maniu față de orice propunere de soluționare a problemei care nu cuprindea „"dominația lui
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
către Statele Unite, în 1869, Stoeckl și-a prezentat demisia pe motive de sănătate. Vladimir Andreevici Bodisko, fost agent al Companiei Ruso-Americane a fost desemnat temporar ca locțiitor al șefului legației Rusiei de la Washington. Ca soluție definitivă, Cancelarul Gorceakov a propus numirea protejatului său, , ca trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al Rusiei în Statele Unite. Deși, inițial, Țarul Alexandru al II-lea al Rusiei avusese rețineri în legătură cu această numire, în cele din urmă a cedat recomandărilor cancelarului. În cursul audienței de numire, țarul
Constantin Catacazi () [Corola-website/Science/312998_a_314327]
-
locțiitor al șefului legației Rusiei de la Washington. Ca soluție definitivă, Cancelarul Gorceakov a propus numirea protejatului său, , ca trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al Rusiei în Statele Unite. Deși, inițial, Țarul Alexandru al II-lea al Rusiei avusese rețineri în legătură cu această numire, în cele din urmă a cedat recomandărilor cancelarului. În cursul audienței de numire, țarul Alexandru al II-lea i-a spus lui Catacazi: "„Instrucțiunile Dvs. sunt foarte concise și clare: trebuie să vă reamintiți în permanență că poporul american este
Constantin Catacazi () [Corola-website/Science/312998_a_314327]