KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...1957 1958 1959 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224

logodnicul, soțul. Prieteni și prietene care-și lipseau unii altora. Fiecăruia îi lipsea câte cineva. Și eu îmi căutam pe listele schimbate săptămânal părinții și sora cu trei ani mai mică. Deoarece, împotriva oricărei rațiuni, eu îi vedeam în continuare acasă - mama, ca și când nici nu s-ar fi urnit din loc, în spatele tejghelei prăvăliei, tata frământând aluatul pentru cozonaci în bucătărie, sora cu codițele ei jucându-se în sufragerie -, nu eram în stare sau nu voiam să-mi închipui familia într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
fiul și fratele lor le va sta înainte ca un străin. Mă țineam strâns de sacul meu de marinar și de conținutul acestuia, de kilogramul de unt pus deoparte, de sticlele burtoase pline cu sirop de sfeclă. Nefiind anunțată, întoarcerea acasă a fiului pierdut trebuia să fie o surpriză. Totuși, când am coborât din autobuz, mama, tata și sora mea stăteau în stația Fließstetten, ca și când ar fi vrut să-mi facă ei o surpriză. Dar nu voiau decât să meargă până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
Oberaußen, un cadavru este mutat, iar Oskar Mazerath, în timp ce cadavrul iese la lumină bucată cu bucată, își pune întrebarea hamletiană modificată astfel: „A te-nsura sau a nu te-nsura?“. Să fi trecut o săptămână de la, dacă nu întoarcerea mea acasă, atunci sosirea mea spectaculoasă, când tatăl meu a venit de la muncă încărcat cu brichete de cărbuni și - cum credea el - cu „o veste bună“. „Băiatul meu“, a spus el, „am primit pentru tine o ofertă de ucenicie grozavă. La administrație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
mi-a fost în asemenea măsură indiferent, încât la următoarea mutare în alt oraș, la sfârșitul lui ‘52, l-am abandonat în atelier, după care unul dintre colegii mei a luat-o pe orfana de aproape un metru la el acasă. Abia peste un deceniu, când aveam deja nume, renume și bani destui, m-a căutat, iar o variantă în bronz a putut să-i asigure statuetei supraviețuirea. Cam la fel s-au petrecut lucrurile și cu schița Fată cu măr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
ar fi spus acela, „acum poți să te arăți din nou între oameni“. Pentru mama bolnavă și tatăl apăsat de griji a mai intrat puțină bucurie în locuința lor de două camere. Mult, însă, n-a durat: după întoarcerea ei acasă, nu s-a mai auzit nici un râset dinspre fiica odinioară atât de plină de viață. Când, în primăvara acestui an care tocmai se grăbește să treacă, în jur de Rusalii, sora mea și cu mine, cu o parte din marea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
Anna și cu mine am avea acum o coală semnată de el. Am părăsit Bologna, orașul doct, roșu și gras. În Neapole am văzut, în apropierea portului, un grup de cercetași germani cărora li se furaseră rucsacurile și care voiau acasă, nimic altceva decât acasă. Rufe colorate, întinse la uscat pe toată lățimea străzii. Hoarde de copii gălăgioși. Am rătăcit pe străzi înguste și am văzut procesiuni a căror pompă păgân-catolică o cunoșteam din filmele neorealiste. Miros de pește și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
am avea acum o coală semnată de el. Am părăsit Bologna, orașul doct, roșu și gras. În Neapole am văzut, în apropierea portului, un grup de cercetași germani cărora li se furaseră rucsacurile și care voiau acasă, nimic altceva decât acasă. Rufe colorate, întinse la uscat pe toată lățimea străzii. Hoarde de copii gălăgioși. Am rătăcit pe străzi înguste și am văzut procesiuni a căror pompă păgân-catolică o cunoșteam din filmele neorealiste. Miros de pește și de fructe stricate. Dar încolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
plecat cu cortul oranj-roșcat, cu petele de dude cu tot, din Lenzburg, prin Brugg, ca să fac autostopul în direcția Berlin. Oare ar fi trebuit să fac un ocol, să-i vizitez pe părinții unei în Oberaußem? Mama încă mai suferea acasă, dar se ducea la Köln cu autobuzul ca să facă raze, mereu raze. La Berlin, toată toamna și iarna am făcut, la comanda unei firme de pompe funebre, diverse măști mortuare din ghips. Cu asta am putut să câștig ceva bani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
locuiau decât un profesor cu soția, cu care ne salutam. Locuința era strâmtă, dar aveam mult spațiu de zburdat prin grădina sălbăticită, fericiți sau la adăpost, ca-ntr-un basm care promitea un final fericit. Acolo, Anna se simțea mai acasă decât mine, fiindcă, după o copilărie ocrotită în rezervația ei helvetă, idila noastră dintre ruine oferea o aparență de libertate. Cu siguranță că gândurile ei erau mai puțin plecate de acasă decât ale mele. Pe timp de vară, fereastra, de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
promitea un final fericit. Acolo, Anna se simțea mai acasă decât mine, fiindcă, după o copilărie ocrotită în rezervația ei helvetă, idila noastră dintre ruine oferea o aparență de libertate. Cu siguranță că gândurile ei erau mai puțin plecate de acasă decât ale mele. Pe timp de vară, fereastra, de la al cărei toc mai era un pas până în grădină, stătea în fiecare seară deschisă către apusul de soare. Pe aragazul cu două ochiuri găteam mâncăruri de linte, înșiram într-o tigaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
nu voia să se termine. Imediat s-a văzut înconjurat de o jumătate de duzină de lectori de edituri, care se prezentau ca „Editura Hanser, Piper, Suhrkamp, S. Fischer“. Ei au înhățat cele șapte sau nouă poezii pe care poetul, acasă, într-o pivniță umedă, și le dactilografiase frumos pe mașina sa de scris de voiaj marca Olivetti și pe care, datorită indigoului, le avea în dublu exemplar. Nici o foaie nu au mai vrut să-i înapoieze și au început să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219

cititor. Una din misiunile care pun la Încercare mâna scriitorului de mare anvergură e, fără Îndoială, Îndemânatica și eleganta diferențiere a eroilor. Nevinovatul păpușar napolitan care va fi umplut de iluzii duminicile copilăriei noastre rezolva dilema cu un artificiu produs acasă: Îl dota pe Polichinelle cu o cocoașă, pe Pierrot cu un guler scrobit, pe Colombina cu cel mai neastâmpărat zâmbet din lume și pe Arlechin... cu un costum de arlechin. H. Bustos Domecq meșterește, mutatis mutandis, În chip analog. Recurge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
glas tare. M-am perdut Încă o dată. Știți că În mahalale dă soiu ăsta nu să știu bazele dă urbanism, iar ulițele să perd În labirinte. Nu mi-a roit pân creieri să iau vro droașcă, iar când am ajuns acasă, la ora când ies măturătorii la drumu mare, aveam umblătorii numa praf și pulbere. La crăpatu zorilor, istovu mă făcuse oale și ulcele. Cre că mă luase chiar și cu friguri. M-am zvârlit În culcuș, hotărât să nu le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
aici Își are obârșia tragica sarabandă. Te pierzi, Ricardo, te prăbușești! Aoleu, te prăbușești În genunea propriei tale nebunii! Nu vă voi ascunde nici o etapă a labirinticei via crucis: după ce a stat la parole cu baroneasa, Ricardo s-a dus acasă la Miss Dollie Vavassour, alunecoasa comediantă de limbaj, pe care nimic nu o putea ține În frâu și despre care știu că a fost colată cu el. Domnia voastră, don Parodi, veți da rasol, trecând peste supărarea lui, dacă eu rămân

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
ani publicarea micului său roman. Sangiácomo s-a făcut foc și pară, căci voia să-l vadă apărut, pentru ca imediat să răspândească o broșură În care să-l acuze de plagiat. Cred că o scrisese Anglada, atunci când spusese că rămâne acasă pentru a redacta istoria cinematografului. Chiar a afirmat că orice specialist avea să-și dea seama că romanul lui Ricardo era un plagiat. Cum legea nu-i Îngăduia să-l dezmoștenească pe Ricardo, Comandorul a preferat să-și piardă averea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
chestiile dă la Noul Imparțial ie dă interes pentru savanți. Una d-adevăratelea, că-ți vine să te râzi. Că io Îi și zic Întruna lu Fainberg: „De ce să arunci doi marafeți pă Ratti, când avem Zoologică chiar la noi acasă?“ Pă bune, Îi citești În obraz că ie neterez, un Neica Nimenea cu păru morcoviu, și d-aia nu mă mir că Juana Musante l-a pus la locu lui. Musante aia, știți doar, e cum ar fi șerifă: d-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
ăla mi-a pus astupuș la gură c-un bariz, dă iera să mai avem un hoit. Au sosit Fainberg, Musante, trotilații, bucătaru, Paiu Fioros și, coada cozii, don Renovales. A doua zi am petrecut toți la pripon. Mandea ieram acasă și le făceam pă plac la tot soiu de curioși care punea Întrebări dăspre căruță și, cu fiecare tablo vivant care io Îl zugrăveam pentru ei, Îi năuceam și mai nașpa. Am săpat conștiincios ca genistu, până am aflat că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
să o consider memorabilă, pentru că burdihanul meu prost crescut și Învechit nu a știut să aprecieze porțiile duble de terci care erau Însăși decența și singurele merinde de pe masa lui Nemirovsky. Proiectasem cu inocență: a) să iau cina la Nemirovsky acasă; b) să-mi arăt, la Cinematograful Unșpe, dezaprobarea față de trei filme muzicale care, după spusele lui Nemirovsky, nu o satisfăcuseră pe Madame Hsin; c) să savurez un lichior de anason În cofetăria La Perla; d) să mă Întorc acasă. Via

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Nemirovsky acasă; b) să-mi arăt, la Cinematograful Unșpe, dezaprobarea față de trei filme muzicale care, după spusele lui Nemirovsky, nu o satisfăcuseră pe Madame Hsin; c) să savurez un lichior de anason În cofetăria La Perla; d) să mă Întorc acasă. Via și, poate, dureroasa evocare a terciului m-a obligat să elimin punctele b și c și să răstorn ordinea firească a reputatului alfabet al domniilor voastre, trecând de la a la d. Rezultatul colateral a fost că n-am plecat de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Via și, poate, dureroasa evocare a terciului m-a obligat să elimin punctele b și c și să răstorn ordinea firească a reputatului alfabet al domniilor voastre, trecând de la a la d. Rezultatul colateral a fost că n-am plecat de-acasă cât a fost noaptea de lungă, În ciuda insomniei. — Asemenea purtări vă fac cinste, a observat Montenegro. Deși mâncărurile indigeniste din copilăria noastră se dovedesc a fi, În felul lor, neprețuite trouvailles din tezaurul creol, sunt din tot sufletul de acord

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
cele din urmă, s-a afanisit. A făcut un plan prudent, deși Îndrăzneț, apoi a avut tăria și vitejia să-l pună În aplicare. A Început cu o bravadă: a făcut În așa fel ca tu să locuiești la el acasă. Acolo mai stăteau dama chinezoaică, ibovnica lui, și ebenistul rus. Dama Încerca și ea să dea de urma juvaerului. Când ieșea cu rusnacul, care era și el În vorbă cu ea, Îl punea de șase pe doctorul plin de talente

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
mă repatrieze și i-am dat doctorului Shu T’ung vestea călătoriei mele. Cum era de așteptat, el i-a Împărtășit-o fără Întârziere lui Tai An. M-am dus, am lăsat cufărul pe Yellow Fish și m-am Întors acasă. Am intrat prin maidan și m-am ascuns. După un timp, a sosit Nemirovsky; vecinii vorbiseră despre plecarea mea. Apoi, și-a făcut apariția Tai An. Cei doi s-au prefăcut că mă căutau. Tai An a zis că trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Îți scot privitorii cu ea din buricu de-ți ține loc de moacă și unde-ai să vezi scris, pă hârtie Vitroflex și cu letere Polanco, „T. Mascarenhas, Ultima Oră“. Nainte să să refugieze În gambitu care că nu iera acasă, i-am pus astupuș la gingivită cu bomba că-l fișasem și, chiar de să stravestește În mustăcios, io tot Îi aflu semnalmentile. Zicând și luând În considerație care sofrageria Îmi venea oareșcum strâmtă, am scos mașinuța dă gătit cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
un semn. X a umblat pe străzi. Y a făcut incursiuni prin birouri și magazine. Z a pus o scrisoare la cutie. Carlota sau Carlos a cumpărat tutun și l-a fumat. Legenda vrea ca Longuet să fi rămas nervos acasă, rozându-și unghiile, Întru totul dependent de telefonul care Într-un târziu avea să-i comunice unul din cele două rezultate ale acțiunii: un succès d’estime sau cel mai categoric eșec. Cititorul nu ignoră rezultatul. Longuet dăduse o lovitură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Îmi băgați spaima-n oase, am bâiguit, fără a mai ține seama de ierarhie. Atunci, nu se petrece nimic În lume? — Foarte puțin, mi-a răspuns, flegmatic ca un englez. Dar eu nu-ți Înțeleg teama. Specia umană se lăfăie acasă, atentă la ecran sau la crainic, dacă nu la presa aurie. Ce mai vrei, Domecq? Ăsta-i mersul gigantic al secolelor, ritmul progresului care se impune. — Și dacă dispare iluzia? am zis cu un firicel de voce. — Ce să dispară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]