65,481 matches
-
dubă două porții dă pudincă, udate c-un fiasco dă Chianti d-al lui; io m-am luat cu vorba ș-aproape că n-am băgat nimic sub nas, da am prins dă veste cu ghiotura dă cum iera Caruso acasă și În poblic, de puteam să dau și egzamen. Cu toate că mă umfla somnu, n-am perdut nici o vorbă coaptă, nici n-am sărit peste șozu ăl mai mișto: lu mosafiru Îi păsa mai puțin dă ce băga la jgheab ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
masa corală care urla din toți bojocii mărșulețu lu Monstru și-am Întentat chiar ș-o juma dă răget care mai izact a ieșit la drept vorbind un sughiț dă plâns care, dacă nu deschid umbreluța care am lăsat-o acasă, mă plimb cu canoa pân fieșce scuipat și mă cofunzi cu Vito Dumas, Navigatoru Solitar. În fine, am demarat, și chiar că atuncea a luat-o văzduhu la trap, parcă făceam baie În oala cu lături, și unu dejuna un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am Început campania. Am ajunsără la colțu lu 68 cu Diagonal 74. Cu deștu ăsta care nu-și perde cu una, cu două coraju am apăsat pă sunerie. Pân la urmă, mi-a dășchis bucătăreasa În persoană. Don Clodomiro iera acasă! Asta mai lipsea, să trec pân antre și pân patio, ca să dau ochii cu stimatu poet. O frunte, niște ochelari, un nas, gura ca dă cutie poștală; În spate, beblioteca lu savantu, cu Grădinarul ilustrat și colecția Araluce. În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Calea scurtă a găsirii adevărului; pentru această lucrare primește titlul de Doctor iluminat. Combate doctrina lui Averroes la Paris și predică În sinagogile din Catalonia. Face planuri pentru recucerirea Locurilor Sfinte. Lapidat În Tunisia, moare pe nava care Îl readuce acasă. Se păstrează 243 de opere ale sale, scrise În latină și catalană, dintre care cele mai importante sunt: Árbol de la ciencia (Arborele științei), Libro del gentil y de los tres sabios (Cartea păgânului și a celor trei Înțelepți), Libro de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
reprezentase catastrofa companiei United Airlines din 1976, la San Diego; apoi fusese chemat la Chicago, În 1978, și la Dallas, În 1982. De fiecare dată se Întâmpla la fel: un apel telefonic grăbit, bagajul făcut la repezeală și absența de acasă pentru o săptămână sau mai mult. De data aceasta, Ellen, soția lui, se supărase fiindcă fusese chemat pe 1 iulie, ceea ce Însemna că avea să lipsească pe 4 Iulie, ratând astfel și tradiționalul lor picnic pe plajă. Tot acum, Tim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de la Institutul Oceanografic din Woods Hole, Massachusetts. Întinse către Norman o mână umedă de transpirație. Arăta extrem de chinuit și, În final, recunoscu că avea rău de mare. — Rău de mare? Un biolog marin? — Eu lucrez Într-un laborator, spuse Levine. Acasă. Pe uscat. Acolo unde lucrurile nu se mișcă tot timpul. De ce zâmbești? — Te rog să mă scuzi. — E așa de amuzant că un biolog marin are rău de mare? — În orice caz, e nefiresc. — Mulți dintre noi avem acest defect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
un emisar. Asta e și părerea mea, spuse Ted. — În tot cazul, nava noastră robotizată, pe baza criteriilor sale de apreciere, decide că această sferă este interesantă. Automat, Înșfacă sfera cu brațul de aici, o trage Înăuntru și o aduce acasă. Numai că pe drumul de Întoarcere ajunge prea departe, adică În trecut. — Trecutul ei, preciza Harry. Prezentul nostru. — Așa este. Barnes pufni nerăbdător: — Minunat! Deci această astronavă pornește, colectează din spațiu o sferă de argint extraterestră și o aduce Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
crea realitatea ce reflectă gândurile de la care s-a pornit. Așa funcționează pentru noi lumea În care trăim. Ne imaginăm ceva, apoi Încercăm să trecem la fapte. Uneori, realizăm anumite lucruri inconștient: ca atunci când un tip se Întâmplă să ajungă acasă pe neașteptate la ora prânzului și-și prinde nevasta cu altul În pat. El nu și-a planificat conștient asta. Pur și simplu, s-a Întâmplat de la sine. — Sau nevasta care-și prinde soțul În pat cu altă femeie, ripostă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
înfrigurat ca înainte. Și-n vidul straniu care l-a înconjurate, pînă la urmă, el a chemat moartea înapoi, și-a apropiat-o și a strîns-o crîncen la piept. Un posibil V., mă văd ieșind din spital. Obosit, mă întorc acasă, închid ochii și tac. Căci privirile mele și vorbele ar arde totul în jur. Cei dragi. Primițimă! Iubiți-mă așa cum voi fi, orb, inert. Primiți-mi coșciugul între voi și nu mă treziți, căci dragostea mea pîrjolește! Și eul meu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
doresc... Și-n simțul clipelor de dor O lume-ntreagă o să știe Că-n ceruri are somn ușor Și-n taine sufletul se mbie. Îi aud cuvintele frumoase Și nu mai știu de-i rătăcire... Va mai veni târziu pe-acasă Și-mi va șopti de nemurire. Cum că-i pământul neființei Și nimica nu-i lipsește; Îngerii au locul pocăinței Iar Dumnezeu îi prețuiește. Prin dimineți o mai rechem Să-i spun cât sufletul mă doare Și iarăși simt parc-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
rândul curajoșilor și să fiu îndepărtat din rândul băieților mai răsăriți, nu mă dădeam în lături de la prostioare pentru care doamna mă certa dar nu le spunea părinților neapărat. Știam eu că mă îndrăgește, chiar dacă uneori, ”uitam de temele pentru acasă”, dar nu mă prindea vreodată cu lecția neînvățată. Pe asta mă și bazam. Doar că, la ultima ședință cu părinții, pentru că se cam adunaseră poznele, cred că s-a umplut paharul. De unde știu? Păi, am luat vacanță.... Am văzut eu
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
leagăn Pe picioare Și învață-acum să meargă ... O rățușcă! BĂTRÂNA („Creion” Tudor Arghezi) Era prima zi de duminică a acestei primăveri în care Tudor a reușit performanța de a nu merge la serviciu. Nu-i venea să creadă că este acasă. S-a putut trezi târziu, nu la cântatul cocoșilor, când cerul abia se mijea sub lumina roșiatică a răsăritului de soare. Ieșise în curte și privea cu mirare florile din fața casei, proaspete, pline de sănătate și culoare. Orânduite de mama
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
mână de bârnele podului și se ridică în picioare. Privi cerul senin, se uită în direcția soarelui și apoi la umbra proiectată pe pod de trupul său firav. „Este trecut de ora la care a zis bunicu’ să aduc iapa acasă. Mai întâi să culeg câteva flori pentru mămica... Ba nu! Culeg din alea de câmp, pe drum, că-i plac mai mult. Am văzut eu că cele de baltă nu-i plac... Dar unde este Bătrâna? Era aici, aproape...” se
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
întindea gâtul și își scutura coama privindu-l cu blândețe pe copil. Tudorel se sperie de-a binelea. O teamă adâncă se strecură în sufletul lui și-l făcu să plângă. Nu știa ce să facă. „Cum să mă duca acasă fără ea? Ce să le spun?” Își șterse lacrimile cu poalele cămășuței scoasă din pantaloni și mai privi odată de jur împrejur. Strigă iar. Deodată, când toate speranțele pieriseră și se dădea de ceasul morții neștiind ce să facă, auzi
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
prinsese grija de ce avea să zică bunicul. Era conștient că timpul se scurge repede și știa cât de greu i-a aprobat să ducă el, de unul singur pentru prima oară, iapa la păscut. „Bine-bine! dar cum să povestesc eu acasă întâmplarea asta? Cine mă crede pe mine?... Oare nu mi s-a părut? A cui a fost vocea? Caii nu vorbesc niciodată ca oamenii. Poate... în basme, dar eu nu sunt în basm...” Să nu povestești nimănui ce s-a
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
sărit de trei-patru ori până să se ducă la fundul pârâului care se lărgea mult după ieșirea de sub pod. Imediat a alergat în poieniță, hotărât să meargă în cel mai rapid pas pe care-l putea face tot drumul până acasă. A apucat lanțul de belciug și a vorbit ca un mare șef: Mergem imediat acasă, Bătrâna. Cu pas întins, fără să te superi. De ce nu mergi călare? Ajungem mai repede la trap mărunt ori în galop. Pentru că..., pentru că... Tu ai
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
după ieșirea de sub pod. Imediat a alergat în poieniță, hotărât să meargă în cel mai rapid pas pe care-l putea face tot drumul până acasă. A apucat lanțul de belciug și a vorbit ca un mare șef: Mergem imediat acasă, Bătrâna. Cu pas întins, fără să te superi. De ce nu mergi călare? Ajungem mai repede la trap mărunt ori în galop. Pentru că..., pentru că... Tu ai vorbit? Iar? Iapa a nechezat scurt privindu-l pe băiat cu aceeași blândețe umană, care
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
dispăruse ca din senin. Era în culmea fericirii. Ar fi vrut să strige, ar fi dorit să fie auzit și văzut de cineva, să fie admirat, dar tot drumul era pustiu. „Nu e nimeni să mă vadă călare, dar... până acasă mai este. Voi fi văzut la intrarea în sat. Să vezi ce bucuroasă va fi mama! Dar tataie... se va supăra? Niciodată n-a vorbit despre călărit cu mine. A zis odată ceva... Da! Când vei fi mare. Așa a
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
trăia iar bunica nu avea putere să facă așa ceva. Ei, ce să vă spun, iarna trecută a venit și tatăl meu la țară, spre seară, fără să știu eu. Nici bunica nu mi-a spus nimic. După colinde, am venit acasă, am mâncat, am povestit bunicii cum a fost, mi-a spus și ea o poveste-două și am adormit, frânt de oboseală. Dimineața, după un somn bun, m-am trezit odihnit. Am coborât din pat și am dat fuguța la fereastră
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
să-și facă părul. Mama se piaptănă singură, să știi! Da? Când merge la aniversări ori la teatru... sau de Anul nou, nu se duce la coafeză? Cred că tu nici ai observat că... Ba da, am observat, dar vine acasă coafeza ei ... Da, aranjează o oră la păr cu tot felul de..., cum se spune? De instrumente... Nu este ciudat? Nu! Cum să fie ciudat? O femeie trebuie să fie elegantă, dacă vrei să știi. Iar o coafură nouă este
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
băiat că nu știe ce este pădurarul... Tatăl meu este pădurar. Am vrut să-i spun, dar nu mă bagă-n seamă... Tata are un arici și un iepuraș. N-au mamă... I-a găsit micuți pe aici. Îi hrănește acasă și lor le place joaca... Și eu mă joc cu ei... Bravo, Alesia! Mă bucur că ai venit să ne povestești, a întrerupt-o Ilinca. Ție îți plac prăjiturelele? Vrei să-ți dau? Nu vreau, mulțumesc! Cred că sunt de la
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
joaca... Și eu mă joc cu ei... Bravo, Alesia! Mă bucur că ai venit să ne povestești, a întrerupt-o Ilinca. Ție îți plac prăjiturelele? Vrei să-ți dau? Nu vreau, mulțumesc! Cred că sunt de la cofetărie. Mama le face acasă. Nu-s de acolo. Le-am făcut acasă cu fetița mea. Ea deja știe să facă și... Atunci vreau și eu una... Fetița este cofetar? Ha, ha, ha! Nu este cofetar, Alesia. A învățat cu mine, dar nici eu nu
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Alesia! Mă bucur că ai venit să ne povestești, a întrerupt-o Ilinca. Ție îți plac prăjiturelele? Vrei să-ți dau? Nu vreau, mulțumesc! Cred că sunt de la cofetărie. Mama le face acasă. Nu-s de acolo. Le-am făcut acasă cu fetița mea. Ea deja știe să facă și... Atunci vreau și eu una... Fetița este cofetar? Ha, ha, ha! Nu este cofetar, Alesia. A învățat cu mine, dar nici eu nu sunt cofetar. Mămicile știu să facă prăjituri în
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
puteți face. Orice meserie înseamnă multă răspundere, copii. De felul în care o faceți depinde viața oamenilor, a voastră, a rudelor voastre a familiei... Cred că înțelegeți că trebuie să fiți foarte serioși în meseria aleasă... Bine, dar mai discutăm acasă... Nu vreți să vă mai jucați? i-a întrebat Ilinca după ce a aruncat o privire către soare. Trecuse de miezul zilei deja. Daaaaa! au strigat ei în cor. S-au întâlnit din nou cu Anca și Cornel. Erau cu Alesia
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de drag! Pe drumul de întoarcere copiii au discutat numai despre pădure și meserii până au ieșit în șoseaua principală. Curând, în liniștea ce se lăsase în mașină, au adormit amândoi. Ilinca își adunase picioarele pe banchetă și dormea ca acasă în fotoliu. Ionuț se lungise cât putea cu picioarele pe podeaua mașinii și cu capul răzimat de marginea canapelei, către fereastră. Mama lui asigurase ușile. Nu era niciun pericol. Până acasă, în fața blocului, nu s-au mai trezit. Oare ce
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]