49,948 matches
-
Pălămida sau pălămida cu spate dungat, lacherda (Sarda sarda) este un pește răpitor marin de cârd, epipelagic, neritic și migrator, din familia scombride, răspândit în apele tropicale și temperate pe ambele coaste ale Oceanului Atlantic, Marea Mediterană, Marea Marmara, Marea Neagră și Marea Azov. Lungimea obișnuită 30-50 cm; maximală 91 cm. Greutatea obișnuită 2-3 kg; maximală 10-12 kg. Are corpul alungit fusiform, ușor comprimat lateral și acoperit cu solzi cicloizi mici. Solzii din spatele capului și regiunea pectorală formează un
Pălămidă (pește) () [Corola-website/Science/330953_a_332282]
-
formează adesea bancuri aproape de suprafață. Pălămida întreprinde migrații de hrănire și de reproducere primăvara din Marea Mediterană și Marea Marmara în Marea Neagră, iar de aici toamna se întoarce la locurile de plecare, unde se și reproduce. Depune icre pelagice. În Marea Mediterană, Marea Marmara și Marea Neagră depunerea icrelor are loc în mai-iulie. Este un răpitor lacom și nesățios și se hrănește în principal cu pești (sardeluțe, hamsii, scrumbii, șprot, stavrizi, puiet de chefal și puietul propriu), mai rar cu crevete și calmari. Are
Pălămidă (pește) () [Corola-website/Science/330953_a_332282]
-
cărților prin adăugarea de prefațe, indexuri sau apendice, prin desenarea hărților, ocupându-se și de părțile tehnice. A tradus din latină o carte de geografie intitulată "Mecmua-i Heyetü'l-Kadime ve'l-Cedide". Are și cinci hărți: o hartă a [[Marea Marmara|Mării Marmara]], una a [[Marea Neagră|Mării Negre]] (Bahriye-i Bahr-i Siyah) - [[1724]], una a [[Iran]]ului (Memalik-i Iran) - [[1729]], una a [[Egipt]]ului și una a [[Asia Mică|Asiei Mici]]. Moartea lui İbrahim Müteferrika, survenită la doar trei ani de la tipărirea cărții "Ferheng-i
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
fost "statul kievean rus". Acesta a fost întemeiat de liderul vareg al Novgorodului, Rurik (Hrörekr), totodată fondatorul dinastiei omonime (în jurul anului 860). Împărați bizantini au recrutat războinici varegi pentru garda imperială („garda varegă”; spre exemplu Vasile al II-lea, căruia marele prinț al Kievului Vladimir I i-a trimis șase mii de războinici varegi). Teritoriul est-european (preponderent slav și fino-ugric) al cetăților, târgurilor și teritoriilor aferente, administrate de liderii princiari, militar și negustori varegi (și populate cu coloniști și mercenari scandinavi
Regatele scandinave () [Corola-website/Science/330962_a_332291]
-
Plafonul" este înălțimea deasupra solului sau a apei a bazei celui mai de jos strat de nori sub 6000 m (20000 ft) care acoperă mai mult de jumătate din suprafața cerului. Spațiul aerian este împărțit pe verticală, începând de la nivelul mării, în zone numite "niveluri de zbor" ( - FL). Definirea exactă a nivelului se bazează pe presiunea atmosferei standard. În România, ca și în majoritatea țărilor lumii, distanța dintre două niveluri de zbor este de 100 ft (30 m). "Drumul" este proiecția
Zbor la vedere () [Corola-website/Science/331000_a_332329]
-
1013,2 hPa, și care este despărțită de alte asemenea suprafețe prin intervale de presiune specifice. Presiunea nivelului este calculată pe baza formulelor atmosferei standard astfel că acest nivel nu este necesar să fie adevărata altitudine a aeronavei deasupra nivelului mării sau al solului. Altitudinea se măsoară cu altimetrul, care este în principiu un barometru calibrat. Altimetrul măsoară presiunea statică a aerului, care descrește cu creșterea altitudinii conform atmosferei standard. Indicațiile altimetrului depind de presiunea de referință la care este "calat
Nivel de zbor () [Corola-website/Science/331005_a_332334]
-
syrman") este un pește mic dulcicol, din familia gobiide, care trăiește pe funduri pietroase din apele dulci sau foarte ușor salmastre. Răspândit în râurile tributare ale coastei estice ale Mării Negre, de la Cuban până la Batum; de asemenea, în râurile tributare ale Mării Azov și râurile tributare ale coastei sudice și vestice ale Mării Caspice; semnalat și în Cherci. În România, a fost întâlnit numai în lacul Razelm și Babadag, de către Ioan Borcea.
Guvid de Razelm () [Corola-website/Science/331008_a_332337]
-
pe funduri pietroase din apele dulci sau foarte ușor salmastre. Răspândit în râurile tributare ale coastei estice ale Mării Negre, de la Cuban până la Batum; de asemenea, în râurile tributare ale Mării Azov și râurile tributare ale coastei sudice și vestice ale Mării Caspice; semnalat și în Cherci. În România, a fost întâlnit numai în lacul Razelm și Babadag, de către Ioan Borcea.
Guvid de Razelm () [Corola-website/Science/331008_a_332337]
-
al unui portavion și efecutarea unor bombardamente pe coastă. La Okinawa a doborât numeroase avioane japoneze, incluzând probabil și un avion kamikaze "Ohka". În iulie-august 1945 a participat la operațiuni contra navelor de transport japoneze în China de Est și Marea Galbenă. După sfârșitul războiului a servit la operațiunile militare pentru ocuparea Coreei și a transportat un număr de soldați americani înapoi în SUA. A fost retrasă din serviciu în februarie 1947 și plasată în rezervă, unde a rămas până în 1960
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
acolo din 13 iunie până la 13 iulie, când a fost inclusă în Grupul de Luptă 96 Crucișătoare, împreună cu sora ei "Guam", sub comanda Contraamiralului Francis S. Low. La 16 iulie, "Alaska" și "Guam" au efectuat o operațiune de distrugere în Marea Chinei de Est și Marea Galbenă pentru a scufunda navele de transport japoneze. Nu prea au avut succes, așa că s-au întors la flotă la 23 iulie. În continuare au luat parte la o perație majoră, care a inclus trei
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
13 iulie, când a fost inclusă în Grupul de Luptă 96 Crucișătoare, împreună cu sora ei "Guam", sub comanda Contraamiralului Francis S. Low. La 16 iulie, "Alaska" și "Guam" au efectuat o operațiune de distrugere în Marea Chinei de Est și Marea Galbenă pentru a scufunda navele de transport japoneze. Nu prea au avut succes, așa că s-au întors la flotă la 23 iulie. În continuare au luat parte la o perație majoră, care a inclus trei nave de linie și trei
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
orfan de tată și, până la vârsta școlarizării, este crescut de bunicii ambilor părinți. Mama se recăsătorește cu un om admirabil, Gheorghe Biță, care îl va face uitat pe genitorul natural. Urmându-și părinții în peregrinările profesionale, până la terminarea liceului (Vânju Mare - Mehedinți, 1963), a trecut prin șapte unități școlare. Absolvent al Facultății de limba și literatura română, Universitatea București, 1969, al Facultății de jurnalism (curs post-universitar), 1981 și al Facultății de regie teatru, 1994 (ambele, în București). Ocupația de bază - gazetăria
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
iunie 1940), a fost prima acțiune militară italiană de amploare din timpul Bătăliei Franței al celei de-a doua conflagrații mondiale. Intrarea Italiei în război împotriva Franței a adăugat un nou obiectiv celor deja existente - dominația în Africa și bazinul Mării Mediterane. Obiectivul dictatorului italian Benito Mussolini a fost eliminarea dominației franco-britanice în Mediterana, recucerirea teritoriilor asupra cărora Italia avea „drepturi istorice” (așa-numita "Italia irredenta") și extinderea influenței asupra Balcanilor și Africii. Franța și Regatul Unit au încercat de-a
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
artilerie și zece de infanterie. În sectorul fortificat al Alpilor Maritimi, terenul era mai puțin accidentat și era considerată ca cea mai bună cale pentru declanșarea unei invazii italiene. Din acest motiv, pe o distanță de 35 km dintre malul mării și zona montană mai greu accesibilă, francezii construiseră 13 buncăre de artilerie și 12 forturi de infanterie. De-a lungul frontierei, în fața fortificațiilor principale, fuseseră construite poziții întărite și cazemate. Mai trebuie amintit că, în momentul izbucnirii luptelor, existau poziții
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
luptă a "Regia Marina". Pentru aceasta, britanicii au trimis Flota Mediteraneană spre Malta. Mișcarea avea ca scop secundar testarea eficienței forțelor aeriene și a submarinelor italiene.. Pentru același scop, marina franceză trebuia să atace obiective terestre din zona Genovei, din Marea Tireniană, din sudul Italiei, Sicilia și Insulele Dodecaneze. Flota aliată avea un avantaj sensibil de italieni la capitolul nave de luptă. Amiralul Domenico Cavagnari, șeful statului major al Marinei Italiene, avea se opunea angajării flotei italiene într-o bătălie de
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
de vânători de munte care coborau pe valea Vésubie și Regimentul "San Marco" care trebuia să execute o debarcare în spatele fortului francez "Cap Martin". Debarcarea amfibie a trebuit să fie anulată datorită unor probleme logistice - defecțiuni mecanice, supraîncărcarea vaselor și marea agitată. "Regia Marina" nu dispunea de suficient de multe vase de debarcare și de aceea rechiziționase vase de pescuit și de agrement. Marina italiană a încercat să execute câteva debarcări dar, după ce unele dintre vasele folosite au eșuat în apele
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Aiud, secția Atletism (1936), iar mai târziu devine membru in Comitetul Executiv de conducere (1939). Între timp din mai pâna în iunie 1949 predă la liceul mixt din Blaj. În anul 1942 este trimis pe frontul de est de pe malul mării Azov, în cadrul Batalionului 14 Vânători de Munte, iar în iarna anului 1944-45 pe frontul din Ungaria. După terminarea războiului, reorganizează activitaea sportivă din Aiud, devine vicepreședintele Organizației Sportului Popular, sectia locală, înființată la 06.07.1945. În această direcție reușește
Bako Arpad () [Corola-website/Science/334947_a_336276]
-
oricine altcineva până la ei, aproape descoperind Antarctica. Călătoria a infirmat definitiv teoria "Terra Australis Incognita", conform căreia ar fi existat un continent mare și locuibil în sud. Sub supravegherea tatălui său, Georg Forster a studiat la început zoologia și botanica mărilor sudului, mai ales desenând animale și plante. Georg și-a urmat însă și propriile interese, ceea ce l-a condus spre explorări cu totul independente în domeniile geografiei comparative și etnologiei. A învățat rapid limbile insulelor polineziene. Relatările sale despre locuitorii
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
aprilie) mai până în noiembrie. Primul micolog care a descris buretele a fost renumitul om de știință Carl von Linné în volumul 2 al lucrării sale "Species Plantarum" din 1753 sub denumirea "Agaricus campester", minimal corectată în numele actual "Agaricus campestris" prin marele savant Elias Magnus Fries (1821). Redenumirea în "Psalliota campestris" prin botanistul francez Lucien Quélet din 1879 și aprobată de micologul italian Giacomo Bresadola în anul 1937, a fost preluată de mulți micologi de proveniență romană, între ei și micologul italian
Ciupercă de bălegar () [Corola-website/Science/335027_a_336356]
-
la filosofia naturală au fost Albert de Saxonia, John Buridan și Nicholas de Autrecourt. Teza continuității este ipoteză potrivit căreia nu a existat o discontinuitate radicală între dezvoltarea intelectuală din Evului Mediu și progresele din Renaștere și perioada modernă timpurie. Marele istoric al logicii, I. M. Bochenski, a văzut în Evul Mediu una dintre cele trei mari perioade ale istoriei logicii. Din timpul lui Abelard până la mijlocul secolului 14, scriitorii scolastici au dezvoltat logica aristotelică la un nivel remarcabil. În perioada
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
neagră, prințul Koura. Sinbad se întâlnește cu Vizirul care are o altă parte a tabletei care formează harta unei comori de neimaginat: tinerețe veșnică, scutul întunericului și o coroană a bogățiilor nespuse. Împreună cu Vizirul, Sinbad și echipajul său pleacă peste mări în căutarea comorii, fiind urmăriți de Koura care închiriază o altă corabie. Alături de Sindbad se află și o tânără fostă sclavă care are un tatuaj misterios cu un ochi în palmă. În călătoria lor au de înfruntat fiare ciudate, furtuni
Călătoria de aur al lui Sinbad () [Corola-website/Science/335037_a_336366]
-
cărui ulei aproape că luminează fără ca focul să-l atingă. Lumină asupra luminii! Dumnezeu călăuzește către lumina Sa pe cine voiește. Dumnezeu dă oamenilor pilde. Dumnezeu este Atotcunoscător". (24:35) "Ori" [faptele celor care tăgăduiesc] "sunt asemenea întunecimilor dintr-o mare adâncă. Un val le acoperă, iar peste el un alt val, și deasupra sunt norii: întunecimi peste întunecimi. Dacă cineva își întinde mâna, abia mai poate s-o vadă. Celui ce Dumnezeu nu-i dă lumină, acela nu are lumină.(24
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
de Württemberg, au avut 10 copii. Fiul lor cel mare a domnit sub numele de Alexandru I al Rusiei între 1801 și 1825, perioada Războaielor Napoleoniene. În 1808, când Oldenburg a fost invadată de trupele franceze și olandeze, Petru I, Marele Duce de Oldenburg și prinț-episcop de Lübeck și-a trimis cel de-al doile fiu, Ducele George de Oldenburg, să stea în Rusia la rudele sale, familia imperială rusă. La 3 august 1809, Ducele George de Oldenburg, bunicul lui Constantin
Constantin Petrovici de Oldenburg () [Corola-website/Science/335393_a_336722]
-
a fost distins la finele secolului al XIX-lea cu numeroase premii la expoziții din Viena, între altele, Premiul Imperial din anul 1891 și cu Marea Medalie de aur a Statului (1898). În 1901 a primit medalia de aur a Mării Expoziții de Artă din Berlin. În anii 1890 Hirschl a avut un roman cu o femeie căsătorită din înaltă societate vieneza, Isa Roston ( pe numele ei întreg Isabella Henriette Victoria Roston), ceea ce a dus la ostracizarea să. În cele din
Adolf Hirémy-Hirschl () [Corola-website/Science/335425_a_336754]
-
Fragmentarea”, încercarea permanentă de a perfecționă o anumită parte, ceea ce era considerat pe vremea aceea un mijloc de a se eschiva de la desăvârșire și sinteză, era una din trăsăturile caracteristice ale creației sale. Unele din picturile sale sunt considerate "simboliste". Marea și lumea acvatică erau o altă temă pe care a abordat-o adesea, ca și scenele amintite, legate de mituri și religie, si care, după unii, ar fi fost inspirate de Arnold Böcklin.Așa de exemplu în tabloul despre „Prometeu
Adolf Hirémy-Hirschl () [Corola-website/Science/335425_a_336754]