49,464 matches
-
apă pe cap de locuitor este de aproximativ patru ori mai mare decât cel din Marea Britanie și de zece ori mai mare decât cel din țările în curs de dezvoltare. Peste 97% din rezervele mondiale de apă se află în mări și oceane iar 2% sunt blocate în banchize și ghețari. Apa freatică reprezintă 0,6%, cea din râuri și lacuri 0,2% iar apa din atmosferă - din care o parte se transformă în apă de ploaie - reprezintă aproximativ 0,001
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Horeanu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1213]
-
față nu numai nevoilor casnice ci și agriculturii sau industriei. Pentru a face față cererii crescânde de apă, autoritățile responsabile trebuie să găsească căi de conservare a apei. O tehnică ar fi modificarea ciclului hidrologic - circuitul natural al apei între mări, atmosferă și uscat. Acest lucru se poate realiza prin construirea unor baraje de-a lungul râurilor ceea ce ar duce la formarea unor lacuri artificiale. Cel mai mare lac artificial din lume este lacul Volta din Ghana. Lacurile de acumulare reduc
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Horeanu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1213]
-
înțeles acest lucru, dar nu s-a dat bătut. "Ei, dragă! Nu ezita, dă-mi un răspuns sincer! Ce cred oamenii despre mine?" În cele din urmă, tînărul a răspuns cu timiditate: "Oamenii spun că ar fi trebuit să rămîneți marele istoric care sînteți și să nu vă fi amestecat în politică". Răspunsul lui Iorga a venit imediat: Dar atunci aș fi trădat cauza! Aș fi devenit un trădător!" Frasin Munteanu-Râmnic, fost custode al Muzeului "N. Iorga" din Vălenii de Munte
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Bălcescu și alții. Nevoia imperioasă de afirmare națională a fost exprimată de Nicolae Bălcescu, democrat revoluționar și politician-istoric român: Problema naționalității este mai importantă decît libertatea. Odată pierdută, libertatea poate fi recîștigată cu ușurință, dar nu și naționalitatea". Un alt mare naționalist al secolului al XX-lea, politicianul-istoric Charles de Gaulle (care a predat, scris, dar mai ales a făcut istoria), a fost tipul de lider despre care Corneille ar spune: "Destinele noastre sînt o carte deschisă pentru el". Pe vremea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
publicației "Action Française" cu cea de pe vremea bătăliei de la Valmy; fac confuzie între Vichy și De Gaulle; între Heine și Hitler; între Mazzini și Mussolini; între Legiune și Iorga; între șovinism (sau rasism) și naționalism; între "sol" și necuprinsul largului mării. Diferențele acestea au constituit unul dintre deznodămintele majore ale celui de al doilea război mondial. Aceste concepte sînt la fel de incompatibile ca și barbarismul față de civilizație, ca și așa-numitele mores ale Urwald-lui teuton față de Declarația noastră a Drepturilor Omului. O
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Cantacuzino la nivelul lui Dimitrie Cantemir, acordîndu-i locul cuvenit în istoria românilor, el fiind adevărata putere care se ascundea în spatele lui Constantin Brîncoveanu. Iorga a vizitat orașele Assisi, Orvieto și Urbino, a coborît la Ancona, iar de acolo a traversat marea ca să ajungă la Zara. De aici s-a îndreptat spre Ragusa, unde a trudit mult timp în arhive și a fost copleșit de frumusețea orașului. Așa cum spunea el, "în Dalmația mă simt ca în Italia, cu toate că nu sînt în Italia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
alături de alte lucrări germane; unele surse documentare proveneau din cercetările efectuate de Iorga la Veneția, Ragusa și în toată Europa. Realizarea lui este demnă de toată admirația (dat fiind că Iorga nu știa să citească un rînd în limba turcă). Marele lui interes față de subiect, înțelegerea profundă a acelei Pax Ottomanica și intuirea motivelor care au dus la căderea imperiului fac din cartea aceasta una din cele mai mari opere ale lui Iorga. Turcii o admirau și era adesea vizitat de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
împlinit Scripturile..." Un vis, ceva ce, în timpul lunilor de umilință din primăvara și vara lui 1918, nimeni n-ar fi putut prevedea, se realizase în cîteva luni. Unirea a fost orchestrată și dusă la bun sfîrșit de liderul românilor transilvăneni, marele democrat Iuliu Maniu. Iorga îl descria în ziarul său, explicînd că Maniu își avea sorgintea în atmosfera glorioasă a Centrului Ecleziastic al Bisericii Unite de la Blaj și că era purtătorul spiritului acestuia. Iorga continua, spunînd că toată ura și toate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să-l insulți pe rege; 3) Regele trebuie să fie iluminat; 4) Regele trebuie apărat atunci cînd face o greșeală; și, în sfîrșit, 5) Regele trebuie să fie aclamat atunci cînd înfăptuiește o faptă măreață"51. Toate bune pînă acum; marea problemă aparținea unei alte sfere. De la sosirea ei în România, dinastia avusese permanent legături cu Brătianu și cu clanul său. Tatăl lui Brătianu adusese dinastia în România în 1866. Acesta a fost cel care îi asigurase garanțiile necesare predecesorului regelui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Albanezii: Istoria universală a lui Helmolt, volumul 4, 433-444, Leipzig, 1919. Iorga a scris o istorie a Albaniei mult mai voluminoasă: Scurtă istorie a Albaniei și a poporului albanez (București, 1919). El vedea în Albania un fel de "balcon la Marea Venețiană" (Marea Adriatică). Indiferent de simpatia pe care o nutrea Iorga față de Italia, el a recunoscut întotdeauna că țărmul de est al Adriaticii este locuit de slavi și albanezi, care erau deosebit de nemulțumiți de pretențiile italienilor. A oferit în cartea sa
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
delegație de șomeri a făcut apel la Iorga. Cîțiva dintre aceștia au strigat că sînt disperați. Iorga, impulsiv cum era, le-a replicat: în cazul acesta, nu trebuiau să vină la casa lui, ci să-și continue drumul pînă în marea din spatele ei, neținînd cont de ceea ce avea să se întîmple dacă presa prindea de veste că făcuse asemenea afirmații. Atunci cînd mass-media a aflat, Iorga a fost surprins de faptul că aceasta a făcut atîta vîlvă 84. Ar fi trebuit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fie și încă unul dintre cele mai oneroase), sistemul acela trebuia să plece de la putere! O mulțime imensă s-a adunat în jurul statuii lui Mihai Viteazul strigînd un singur nume, cel al lui Maniu: "La luptă! Îl vrem pe Maniu!" Marele cotidian "Universul" a publicat un editorial fulminant despre "zece ani de tiranie sub care tînăra generație naționalistă a fost ucisă mișelește și au fost delapidate miliarde sub pretextul reînarmării". Faptul că cenzura a permis tipărirea acestui articol făcea din el
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Horia Sima nutrea același sentiment de repulsie atît față de el cît și de ziarul lui. Anterior, Rădulescu îi adulase într-o manieră grețoasă pe regele Carol și pe Iorga. Era un dușman înverșunat al Legiunii, iar Iorga era pentru el "marele nostru Iorga" (...), scria despre "sufletul lui mare", numindu-l "Apostolul, un scriitor strălucit dotat cu inspirație politică". Afirma că "nici o dragoste (arătată de) țara noastră nu poate fi considerată destul de mare atunci cînd este vorba de Iorga". Odată cu instituirea Statului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
voia să spună arhitectul politicii realiste era că el prefera războiul împotriva Franței sau a Austriei unui război civil. Dar dacă Iorga ar fi avut o altă personalitate, dacă ar fi fost un politician bun și nu ar fi pierdut marea sa șansă politică de după război, galvanizînd așteptările "Generației tranșeelor", ar fi putut el oare să fi avut un mare impact asupra istoriei României? Privind retrospectiv din perspectiva sfîrșitului secolului al XX-lea, s-ar părea că singura diferență majoră ar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mă întîlnesc cu Traian Boeru. Eram copleșit de un sentiment straniu: după atîția ani de trudă la biografia lui Iorga, aveam cum să-l întîlnesc pe asasinul lui. Conducînd pe autostradă, mașina în care ne aflam se pierdea într-o mare de vilegiaturiști, toți îndreptîndu-se spre sud. Erau alte vremuri, într-o Germanie nouă reprezentînd o generație nouă. Și iată-l pe Boeru. După prezentările de rigoare, am încercat să-mi amintesc imaginile pe care le văzusem pînă atunci reprezentînd un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
țină comunismul la distanță fără ajutor din exterior. Europa postbelică a fost eliberată - sau securizată - de străini. Europenii și-au luat din nou soarta În mâini abia după zeci de ani și cu un efort considerabil. Deposedate de teritoriile de peste mări, imperiile maritime de altădată (Marea Britanie, Franța, Olanda, Belgia, Portugalia) au fost reduse În acești ani la nucleul lor continental și nevoite să se concentreze strict asupra Europei. În al doilea rând, „marile narațiuni” din istoria Europei (marile teorii ale istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe care Îi atacau sau Îi omorau frecvent, uneori fără nici un motiv. Însă popoarele intrate sub stăpânire germană după 1939 au fost fie puse În slujba Reichului, fie programate pentru exterminare. Acest lucru nu se mai Întâmplase pe continent. Peste mări, statele europene au subjugat sau aservit frecvent populațiile indigene din colonii și nu s-au dat În lături de la tortură, mutilare sau ucidere În masă pentru a-și forța victimele să se supună. Dar la ei acasă, europenii nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era motivată de riscul represaliilor (li se puteau imputa crime de război), dar și de simpla dorință de a duce o viață mai bună În Occident. De-a lungul anilor 1945 și 1946, autoritățile occidentale au preferat să ignore În mare aceste sentimente, trimițându-i acasă pe sovietici și pe est-europeni, uneori cu forța. Reprezentanții sovietici veneau să-și adune efectiv concetățenii din taberele germane, În vreme ce refugiații din Est Încercau cu disperare să-i convingă pe oficialii francezi, britanici sau americani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
producție uriașă În industria apărării, model după care avea să conducă țara Încă patruzeci de ani. Vechea metaforă leninistă a luptei de clasă se Împletea acum cu amintiri orgolioase dintr-un război adevărat. Statul-partid sovietic dobândise un nou mit fondator: marele război pentru apărarea țării. Grație tratamentului aplicat de naziști zonelor ocupate, războiul purtat Între 1941 și 1945 În Rusia a fost Într-adevăr unul pentru apărarea țării. Stalin Încurajase exprimarea autonomă a sentimentelor naționale și religioase, astfel Încât Partidul și țelurile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
până În martie 1945, Indochina franceză rămăsese sub tutela autorităților de la Vichy) și oricum a fost infinit mai puțin traumatizantă decât propria Înfrângere de acasă din 1940. Umilința suferită de Franța În Europa a accentuat importanța simbolică a imperiului său de peste mări: dacă francezii nu fuseseră reduși, În propriii lor ochi, la o „masă de protoplasmă neajutorată și fără speranță” (cum Îi descria Eisenhower În 1954), acest lucru se datora credibilității de care se bucurau În continuare ca mare putere colonială. De
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acestea, dacă exista o Franță În afara Franței, aceasta era Algeria - fapt confirmat, cum am văzut, de prezența sa Înăuntrul Franței, ca parte a structurii administrative metropolitane. Cea mai apropiată analogie este Ulsterul, o altă enclavă Într-o fostă colonie de peste mări, Încorporată În „patria-mamă” și cu o veche comunitate de coloniști care erau mai atașați de inima imperiului decât majoritatea metropolitană. Ideea că Algeria ar putea deveni Într-o bună zi independentă (și, prin urmare, condusă de arabi, dată fiind majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Londra era mult mai mare decât Parisul era că prosperase datorită rolului său imperial de port, antrepozit comercial, centru de producție și capitală financiară. Ghidul intern al BBC Îi avertiza pe angajați să nu uite de audiența predominant necreștină de peste mări: „Remarcele condescendente, nemaivorbind de cele peiorative, la adresa budiștilor, hindușilor, musulmanilor și așa mai departe... reprezintă insulte grave și trebuie evitate În mod absolut”. Însă, după 1945, britanicii nu puteau spera În mod realist să-și conserve moștenirea imperială. Resursele țării
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deceniile următoare, dar a trecut neobservată la vremea respectivă. CEE s-a născut nu din forță, ci din slăbiciune. După cum evidenția raportul lui Spaak din 1956, „Europa, care altădată avea monopolul producției și obținea resurse importante din posesiunile sale de peste mări, Își vede astăzi poziția externă slăbită, influența În declin și capacitatea de progres erodată prin fărâmițare”. Britanicii au refuzat să se alăture CEE exact pentru că nu Înțelegeau - Încă - situația În care se aflau. Ideea că Piața Comună Europeană era menită
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lumea Comunității Economice Europene era destul de limitată. În anumite privințe, era de fapt cu mult mai mică decât lumea pe care francezii sau olandezii o cunoscuseră pe vremea când statele lor națiuni se deschiseseră spre populații și locuri Îndepărtate, de peste mări. În Împrejurările din acea vreme, occidentalii oricum nu aveau de ales. Dar acest lucru avea să creeze cu timpul o mentalitate europeană Îngustă, cu implicații Îngrijorătoare pentru viitor. Moartea lui Iosif Stalin În martie 1953 a precipitat lupta pentru putere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
moniteurs), care călcau pe urmele „vestelor roșii” ale lui Butlin. Pentru cei nițel mai aventuroși existau stațiunile proaspăt apărute pe coasta mediteraneană a Spaniei, unde turiștii puteau alege Între locurile de tip demipensiune (bed-and-breakfast), pensiunile și hotelurile modeste de pe malul mării rezervate În bloc de o nouă specie de operatori de turism profilați pe pachete. La toate acestea se putea ajunge acum cu mașina. Îmbrăcate În haine de vară lejere (un produs nou În sine și o dovadă a noii prosperități
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]