7,098 matches
-
cimitir, oamenii se opresc de mai multe ori, împart bani și întind valuri de pînză, care sînt vămile pe unde trece sufletul. (Gh.F.C.) După ce pleacă din om, sufletul se face muscă, pasere sau fluture. (Gh.F.C.) Sufletele sînt friguroase, trăiesc în împărăția geroasă și cețoasă a morții. Joia Mare se fac focuri în curți. Lîngă focuri se pun scaune și oale cu apă împodobite cu flori pentru sufletele ce vor veni. (Gh.F.C.) între Joia Mare și Rusitori [șapte zile după Rusalii], cerul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Eco, nu mai deține codul teologic și cosmologic al omului medieval tip Baudolino, personajul romanului său omonim. La sfârșitul călătoriei sale în Paradis, Dante se află în Empireu, reședința Tatălui Ceresc. A văzut însăși chintesența frumuseții și sfințeniei în acea împărăție a beatitudinii; îi lipsește doar viziunea lui Dumnezeu. Atunci San Bernardo adresează o rugăciune Sfintei Fecioare, spre a i se conferi poetului și darul acestei sublime viziuni, ce cuprinde și misterul Trinității, precum și cel al Întrupării: "Vergine madre, figlia del
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
să ducă la concluzia că Iisus este cel mai mare seducător din istoria omenirii. Căci ce altceva înseamnă să-i iei pe oameni din "lumea aceasta" pentru a-i duce într-un loc pe care nimeni nu-l știuse, numit "împărăția cerurilor" decât cea mai radicală revoluție spirituală. Prin Fiul Său, Dumnezeu însuși ne seduce, trecându-l pe El, pentru a ușura seducția, de partea cărnii. Fiul Omului își asumă căderea în istorie, întrupându-se, preluând disimularea cărnii, dar păstrându-și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în amănuntul lor deseori bizar, demnitarul este Nicolae Milescu Spătarul, căruia țarul Rusiei, Alexei Mihailovici, îi încredințează, în 1675, ambasada itinerantă spre Extremul Orient. Ținta călătoriei este orașul imperial, Pekin, iar de la Moscova pînă la reședința bogdihanului, marele Han al împărăției Kitai, pare a se întinde întreg pămîntul. Înaltul sol apare contemporanilor drept om strălucit al timpului său, cunoscut în Europa diplomatică din vremea lui Ludovic al XIV-lea, cel care, la recomandarea ambasadorului Franței la Stockholm, Arnauld de Pomponne, îl
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ciupearcă!" Primul personaj evocat e Craiul Crypto care "în pat de râu și-n humă unsă,/ Împărățea peste bureți". Celălalt personaj e lapona Enigel care trăia "în țări de gheață, urgisită". Într-o zi, Enigel ajunge cu renii ei, în împărăția rigăi Crypto, care se îndrăgostește de ea. Cele două personaje reprezintă două moduri de a exista: uman și subuman. Crypto adoră umbra și umezeala, se ferește de soare și-o îndeamnă pe Enigel să facă la fel: "lasă-l, uită
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
I. Creangă este un prozator original care amestecă diferite motive de basm. Un împărat are trei feciori, cărora le încearcă vrednicia, pentru a-l alege pe cel mai isteț, spre a fi moștenitor Împăratului Verde, fratele său. Acesta își avea împărăția peste nouă mări și nouă țări. Feciorii sunt supuși la diferite probe și cel mai vrednic este, ca în toate basmele, cel mai mic. Mezinul nu a respectat unul din sfaturile tatălui și anume acela de a nu se însoți
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu toți,/ S-or naște iarăși oameni". Demiurgul îl refuză și-i oferă în loc alte ipostaze: a. verb creator: "Cere-mi cuvântul meu de-ntâi/ Să-ți dau înțelepciune?"; b. împărat: "Ți-aș da pământul în bucăți/ Să-i faci împărăție"; c. geniul militar: Îți dau catarg lângă catarg,/ Oștiri spre a străbate/ Pământu-n lung și marea-n larg". Moartea pentru Demiurg reprezintă un sacrificiu absurd. Drumul lui Hyperion spre Demiurg, spre marile esențe ale universului, este uluitor și poate fi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sau Vremea Ducăi-Vodă (1929); Baltagul (1930); Creanga de aur (1933); Locul unde nu s-a întâmplat nimic (1933); Nopțile de Sânziene (1934); Frații Jderi (1935, 1936, 1942); Divanul persian (1940); Ostrovul lupilor (1941); Țara de dincolo de negură (1926); Hanu Ancuței; Împărăția apelor (1928); Nicoară Potcoavă (1952); Anii de ucenicie (1944); Fantezii răsăritene (1946); Nada florilor (1951). Direcțiile prozei sadoveniene: a. Lumea târgurilor, plictisită de existența provincială; b. Viața oamenilor simpli, cu "dureri înăbușite"; c. Poezia naturii și istorii "cinegetice"; d. Proză
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fost repuse numaidecât în funcțiune, ca pentru a se semnala reintrarea simbolică în drepturi, un nou început de istorie. Metafora orologiului care iese din nemișcarea lui comandată e demnă de reținut, ca și aceea a luminii brusc reaprinse într-o împărăție a întunericului. La 30 noiembrie 1989, un cunoscut scriitor de peste Prut făcea să i se difuzeze prin "Europa Liberă" un eseu tulburător pe acestă temă: Cine a stins lumina? Era puțin după Congresul PCR și înaintea vizitei pe care Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
demonstrația autorului un concept fundamental, alături de real, ideal, criză. Căutarea unei tipologii pentru civilizația apuseană l-a dus la greci și evrei. Funcția valorilor religioase, rolul individului, teoria politică, text și mit în studiul istoricității lui Iisus, paradoxul celor două împărății, definirea evului mediu, Renașterea și umanismul, Reforma și Contrareforma, revoluția științifică, iluminismul, raționalismul înțeles ca o contra-religie, epoca revoluțiilor democratice, revoluția industrială, modernizarea economică, lumea atlantică și originile politicii moderne, ideea de progres, postmodernismul și implicațiile lui, provocarea americană spre
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pe care-l ocupă. Lumea creștină, îndeosebi, având privilegiul unei viziuni de ansamblu coerente, se arată dispusă la acest fel de a exista. Nu e o poziție neutră, iar istoria ce rezultă din ea nu e una indiferentă. Ideea de împărăție divină ("Kingdom of God") stă în miezul interpretării și ea presupune o anumită economie a duratei. Religia, în această perspectivă, nu e o parte a vieții, ci însăși viața. Lumea creștină nu e prin urmare abstrasă, ci prezentă în istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
e o parte a vieții, ci însăși viața. Lumea creștină nu e prin urmare abstrasă, ci prezentă în istorie, product și sursă de istorie în același timp. Dar o istorie pe care o transcende mereu, spre a se integra în împărăția divină. Asemenea reflecții fac din cartea lui Wells un instrument de înțelegere a lumii moderne, mai precis a crizei spiritului care s-a instalat în această lume după Revoluția franceză, dacă nu mai înainte. Iluminismul e pus din nou în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de Aur vorbind despre milostenie, îndeamnă la o milostenie fără discriminare, la neiscodirea celui pe care dorim să-l ajutăm, îndemnându-ne să nu ne uităm la înfățișarea acestuia: „Vom auzi din gura Lui: «Veniți, binecuvântații Părintelui Meu, de moșteniți împărăția gătită vouă de la întemeierea lumii» (Matei, 25-34). - Pentru ce? - «Pentru că am flămânzit și Mi-ați dat să mănânc; am însetat și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; în temniță și M-ați cercetat» (Matei
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
să nu se uite mai ales de bucuria ce o vor trăi cei milostivi la judecata din urmă: „Dumnezeu te va primi, îngerii te vor aplauda, toți oamenii, câți sunt de la începutul lumii, te vor ferici; slava veșnică, cununa dreptății, împărăția cerurilor vor fi răsplătite bunei administrări a acestor bogății stricăcioase”<footnote Ibidem, omil. a VI-a, III, p. 402. footnote>. Iubirea milostivă, a unuia către altul, îi apropie pe creștini de Dumnezeu și îi face asemenea cu El. Adevărata dragoste
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
de comuniunea lui Dumnezeu și a sfinților Săi în viața viitoare, miluind acum, vor fi miluiți atunci, ascultând acum glasurile săracilor, vor fi ascultați și lăudați la Judecată, oferind hrană celor sărmani, se vor veseli de bunătățile cele nestricăcioase ale Împărăției veșnice, adăpând pe cei însetați, vor primi Apa cea vie, îmbrăcând pe cel gol, vor dobândi veșmântul nemuririi, găzduind pe cei străini, vor primi găzduire în Împărăția lui Dumnezeu, vizitând acum pe cei întemnițați, vor scăpa atunci de temnicerii cei
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
Judecată, oferind hrană celor sărmani, se vor veseli de bunătățile cele nestricăcioase ale Împărăției veșnice, adăpând pe cei însetați, vor primi Apa cea vie, îmbrăcând pe cel gol, vor dobândi veșmântul nemuririi, găzduind pe cei străini, vor primi găzduire în Împărăția lui Dumnezeu, vizitând acum pe cei întemnițați, vor scăpa atunci de temnicerii cei groaznici ai iadului, cercetând pe bolnavi și suferinzi, se vor izbăvi de suferințele inimaginabile și nesfârșite, scornite de diavolii nemiloși și de lipsa comuniunii cu Dumnezeu și
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
e în comuna Dofteana”.* 2. Legenda Uzului “În vremuri de demult, pe când blestemele se împlineau, trăia pe acest meleag un împărat care avea o fată frumoasă, de pica luna de pe cer. Dar ea, din aiastă pricină, a fost izgonită din împărăție de mama vitregă. Săraca de ea, a fost nevoită să trăiască în mijlocul codrilor, având drept prieteni cerbi, căprioare și urși, care o ocroteau, pentru că avea inimă mai bună decât unii oameni. * Autorul mulțumește și pe această cale, pentru informațiile primite
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
tot mai frumoasă, încât și soarele s-a îndrăgostit de ea. În una din zile, soarele o privi cu ochi de foc și-și trimise razele de foc prin desișul codrilor, ca s-o răpească și s-o ducă în împărăția lui cea strălucitoare. Domnița însă se ferea din calea lor, temându-se de prietenia prea fierbinte a soarelui. Zadarnic era amenințată cu o cruntă răzbunare, că ea a rămas neclintită în hotărârea ei. Dar tocmai în acea vreme a venit
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
cu trăsături și puteri supranaturale, întruchipând binele și răul. Doi moșnegi care nu au copii aduc în casa lor un purcel pe care-l îngrijesc cu toată dragostea. Când împăratul dă de știre că va da fata și jumătate din împărăția lui aceluia care va face de la casele lui pâna la curțile împărătești, un pod de aur pardosit cu petre scumpe și fel de fel de copaci, pe de-o parte și pe de alta, și în copaci să cânte tot
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
împărătești ca triumf al forțelor binelui. Ca în multe basme românești, motivul central este cel al drumului. La sfârșitul lui, după ce a trecut, uneori cu mare greu, obstacole care i-au apărut în cale, eroul este apt să preia răspunderea împărăției unchiului său. A plecat de acasă copil fără experiență de viață, înzestrat doar cu curaj și istețime, ca toți eroii basmelor și ca toți feciorii mezini. Sfânta Duminică, luând chipul unei babe cerșetoare pe care feciorul de împărat o miluiește
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
vă veseliți, dar de fata împăratului Roș nici nu gândiți. Spânul îl trimite pe Harap-Alb să i-o aducă pe fata împăratului Roș, care era recunoscută ca farmazoană cumplită. Din nou se sfătuiește cu calul, care-l purtase în acea împărăție și pe tatăl eroului când era tânăr. Cele trei probe ale eroului sunt interpretate ca etape ale cunoașterii în evoluția umanității. Salățile reprezintă lumea vegetală, cerbul lumea animală, iar fata împăratului cunoașterea tainelor lumii umane. Drumul spre împărăția împăratului Roș
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
în acea împărăție și pe tatăl eroului când era tânăr. Cele trei probe ale eroului sunt interpretate ca etape ale cunoașterii în evoluția umanității. Salățile reprezintă lumea vegetală, cerbul lumea animală, iar fata împăratului cunoașterea tainelor lumii umane. Drumul spre împărăția împăratului Roș e o nouă Odisee pentru Harap-Alb. E ca și cum ar începe un nou basm, Harap-Alb trăind experiențe mai complicate decât eroii altor basme, care fac o singură călătorie. Lasă să treacă pe un pod o nuntă de furnici și-
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
înconjoară cu cele trei smicele de măr dulce, toarnă apă moartă să steie sângele și să se prindă pielea, apoi îl sropește cu apă vie. Se trezește ca din somn, recunoaște ajutorul fetei de împărat, primește binecuvântarea unchiului său și împărăția totodată. Întâlnim în acest final motivul moarte-somn, reminiscență a credințelor mitologoce antice, unde totdeauna zeul somnului este fratele zeului morții. În concepția populară românească moartea este somnul de veci. Formula finală, mai amplă ca de obicei, poartă pecetea originalității autorului
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
erou o adevărată școală, așa cum se întâmplă în societățile arhaice. Eroul se confruntă cu răul, îl biruie, și nu ușor, se inițiază în tainele vieții, suportă răul și se revoltă, pregătindu-se ăn acest fel pentru a prelua răspunderea unei împărății. Nu face un drum într-o lume paralelă, într-un ținut fantastic, ci pe pământul nostru, către o împărăție îndepărtată. Nici chiar țarea împăratului Roș nu e într-o altă lume. Va muri și va învia, aceasta pentru că, prin experiențele
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
ușor, se inițiază în tainele vieții, suportă răul și se revoltă, pregătindu-se ăn acest fel pentru a prelua răspunderea unei împărății. Nu face un drum într-o lume paralelă, într-un ținut fantastic, ci pe pământul nostru, către o împărăție îndepărtată. Nici chiar țarea împăratului Roș nu e într-o altă lume. Va muri și va învia, aceasta pentru că, prin experiențele trăite, va încheia o etapă și va începe o alta. Drumul are astfel caracter probator, dovedindu-i împăratului Verde
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]