5,366 matches
-
pentru români, războiul nu se terminase în șase luni cum se prevestise, cu trufie, la începutul acestuia din iunie 1941, armatele se împotmoliseră în nesfârșitele stepe rusești, se ducea război de poziții staționare. Armata română, slab echipată în comparație cu cea germană, îndura frigul năpraznic al grelei ierni din 1942. în țară s-au format echipe din funcționari, învățători, preoți care mergeau din casă în casă să colecteze obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte, ciorapi groși, căciuli, mănuși, flanele, pentru ostașii care degerau în
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a-și potoli plânsul. - Multe amănunte privind ofensiva rusească de la Stalingrad le-am aflat din transmisiunile de la radio Londra, că din gazetele noastre, slabă nădejde. Rușii au adus pe Don divizii proaspete, formate din siberieni, deosebit de căliți, ce au putut îndura gerurile năpraznice din Rusia, interveni domnul Averescu; nemții și ai noștri au fost slabi echipați să poată rezista la frigul rusesc; s-a adeverit încă odată ce mare rol a jucat în Rusia „Generalul Iarnă”, denumire care a fost dată acestui
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cumnată Ileană, ai timp să asculți spusele mele? Că la unele n-am găsit răspunsuri de ani întregi, dar vreau să-mi capăt liniștea după atâția ani de zbucium; − știu și te cred, toată lumea știe câte suferințe ai avut de îndurat, dar mare-i Dumnezeu și te va ajuta să treci prin încercările pe care viața ți le-a scos în cale; − Apăi dacă ai venit, cred că am să-mi descarc sufletul, ca să mă ușurez și eu și poate că
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să ies la raport, însă de fiecare dată, cu un sec „Marș în front”, continua să nu vadă revolta mea interioară! Repet încercarea de a ajunge la raportul companiei. Tăcere din partea lui, încrâncenare și disperare din partea mea! Nu mai puteam îndura această asprime cazonă, ce mă desființa ca om. După o ultimă și disperată încercare de a ieși pe cale ierarhică la raportul companiei ca for imediat superior, când locotenentul instructor m-a trimis la loc cu același sec „Marș în front
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
după ordinele superiorilor, conștienți de pericolul ce s-ar ivi cândva. Ne obișnuim cu meleagurile și oamenii locului - foarte puțini la număr și aproape numai femei, bătrâni și copii. Mereu sfătuiesc oamenii mei să fie corecți cu populația civilă, care îndura cu stoicism rigorile și ororile războiului. Am interzis furtul de la oamenii locului, deși mare lucru nici nu aveau în jurul lor. Totdeauna am spus ostașilor mei să se comporte omenește, să nu manifeste aroganța de cuceritori, așa cum făceau hitleriștii, care ne
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
protectoare a taților dispăruți în război! Era o situație, aproape ca la Școala Normală din Bârlad. De bine, de rău, acești copii și pe lângă ei aveam și noi un acoperiș deasupra capului și o pâine, spre deosebire de majoritatea copiilor țării, care îndurau lipsuri mari în situația de atunci. Director administrativ era un tânăr bucovinean. El răspundea forurilor superioare pe linie administrativă, în timp ce eu răspundeam pe linie didactică-educativă. Într-un anumit moment acel tânăr mi-a mărturisit că fusese legionar, că s-a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la inaugurarea colectivei din Priponești și văd crisparea și nesiguranța, jalea și amărăciunea celor care aveau să ducă traiul colhoznicilor sovietici... Mulți dintre colectiviștii forțați să se înscrie „benevol”, văzuseră cu ochii lor în timpul războiului ce trai și ce viață îndurau nefericiții din acea pare de lume!... M-am bucurat sincer pentru faptul că fusesem aproape izgonit din Priponești cu ani în urmă și că n-am fost forțat să spun minciuni consătenilor mei, îndemnându-i să intre în „raiul” pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
chiar și atunci, mă visam cu o groază de lucrări pe care trebuia să le corectez și mă trezeam cu dureri în ceafă. Mă simțeam bolnav, surmenat, obosit, ajunsesem într-o stare gravă, dar obișnuit să muncesc, nu m-am îndurat să-mi las elevii pe seama altora și să-mi iau un concediu medical pentru câteva zile. Așteptam sfârșitul anului școlar, dar nu știam că era și sfârșitul carierei mele. La 8 mai 1974 eram de serviciu pe școală cu griji
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o boală necruțătoare, după o lungă și grea suferință, tocmai când ajunsese la deplina maturitate științifică și când specialiștii așteptau de la dânsul noi lucrări valoroase. La moartea sa, profesorul Ion Simionescu scria: „Tineri care să se sacrifice pentru cercetări științifice, îndurând mizeria, se întâlnesc tot mai rar. În fața lor îmi plec capul. Din aceștia face parte și mult regretatul meu elev Theodor Văscăuțeanu”. În scurta sa viață, plină de greutăți și necazuri, fără a se bucura de o sănătate deplină, Theodor
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
fi putut face parte dintr-un club numit „Regina Balului În anii ’30”. Întins În pat, În Hotelul Enfant Plaza, am Înțeles oarecum fenomenul descris de neurologi că o insult) la adresa creierului. Când am Închis ochii, noaptea m-a Întâmpinat Îndur)toare, iar spiritul meu a p)r)sit grațios aceast) lume. Jurnalul lui Andrei Siniavski, al c)rui pseudonim este Abram Tertz, Inc) nu a fost publicat În englez). Am ediția francez). Traduc: „...nu mai sunt oameni, ci niște gunoaie
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de prisos, c) a v)zut toat) m)reția și mizeria acestui secol și c) a devenit apt s) p)trund) pe ț)ramuri mai profunde ale gândirii decât au ocazia mulți. Arăt) ca si cand a trecut prin ordaliile anglo-saxone, a Îndurat toate privațiunile, a acceptat toate responsabilit)țile. Seam)n) foarte mult cu aristocratul din New England, fiind Ins) versat, dur, Inc)p)tanat: nu Înceteaz) o clip) s) susțin) c) el este omul destinului - În stil american, aș ad)uga
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ultim) rușine i-a provocat fatalul infarct. Egiptul era o tar) prea s)rac) și prea slab) pentru a suporta ambițiile bismarckiene ale lui Nasser, iar el, În cazul În care Kerr are dreptate, nu avea suficient) fort) că s) Îndure povară tot mai ap)s)toare a eșecului. A m auzit spunându-se despre Harkabi c) ar fi un col portor, Ins) mie-mi pare a fi mai echilibrat decât majoritatea oamenilor cu care am discutat despre problemele arabo-israeliene. Și
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cu formulele părintești, treizeci și trei și douăzeci și șapte, s-a Întâmplat ceva cu mine. Mi s-a administrat un șoc teribil de fortifiant. Supus parcă unui al doilea botez, mai cucernic decât cufundarea capului meu În apă, pe care o Îndurasem cu cincizeci de luni În urmă, zbierând, pe jumătate Înecându-mă și pe jumătate victorios (prin ușa Întredeschisă, În spatele căreia un vechi obicei Îi silea pe părinți să se retragă, mama a izbutit să repare boacăna făcută de protopopul Constantin
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu care reconstitui eu acum imaginea ei și trecutul meu. Astfel, am moștenit Într-un fel, un superb simulacru - frumusețea proprietății intangibile, a moșiei ireale - și aceasta s-a dovedit a fi o splendidă pregătire pentru capacitatea mea de a Îndura pierderile de mai târziu. Simbolurile și Însemnele ei speciale mi-au devenit la fel de dragi și de sfinte precum erau pentru ea. Printre acestea era Încăperea care fusese rezervată În trecut pasiunii Îndrăgite de mama, un laborator de chimie; mai era
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe smeritul Serghei să-mi Împărtășească supărarea. Să ții piept unei limbi nefamiliare (cunoștințele noastre de franceză se limitau la câteva expresii folosite În casă) și pe deasupra să ni se mai tulbure și tabieturile noastre dragi era peste putință de Îndurat. La bonne promenade pe care ne-o promisese s-a dovedit a fi o plicticoasă plimbărică pe lângă casă, unde zăpada fusese curățată și pământul Înghețat fusese presărat cu nisip. Ne obligase să ne punem pe noi lucruri pe care nu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mi se pare a fi fost cea mai rece și cea mai prolifică). Flăcările roșiatice albăstrui, În care văzusem o bătălie Închipuită, se micșoraseră, licărind acum sinistru ca un apus de soare arctic printre brazi brumați. Și totuși nu mă Înduram să mă culc, temându-mă nu atât de insomnie, cât de inevitabila sistolă dublă, produsă de răceala așternutului și totodată de ciudata afecțiune numită anxietas tibiarum, o stare dureroasă de neliniște, o chinuitoare accentuare a Încordării musculare, care te face
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o masă de mocirlă neagră, mingea era lipicioasă ca o budincă de prune și capul Îmi crăpa de durere după o noapte de nesomn În care scrisesem versuri. Nu reușeam să prind mingea - și o scoteam din plasă. Soarta se Îndura de mine și jocul se deplasa În capătul opus al terenului mizerabil. Începea o burniță slabă, sâcâitoare, care ezita la Început, apoi continua. Niște ciori jumulite se roteau În jurul unui ulm desfrunzit și croncănitul lor surd se prefăcea parcă Într-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cere "dovada". Este și un răspuns celor care, ca Toma Necredinciosul, se îndoiesc că Ștefan ar merita cinstirea cu titlul suprem de "cel mai Mare Român al tuturor timpurilor". Și când, obosit de atâta viață, durere și luptă, s-a îndurat Domnul de l-a chemat la El să se odihnească... "... Pre Ștefan Vodă l-au îngropat țara în mănăstirea Putna... Atâta jale era, de plângea toți, ca după un părinte al său, că cunoștea toți că s-au scăpat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
durerii din mine, ar trebui să urlu! Și eu am Golgota mea! Oare... oare totul, totul a fost zadarnic?! Ștefan se îneacă, tușește... Durerile Măriei tale, ale Moldovei sunt. Înțeleg. Ai purtat războaie tot cu noroc. Ți-e greu să înduri înfrângerea... Înălțarea, ascunde în ea și căderea; izbânda, ascunde și înfrângerea. E neomenesc gândul fudul că ești de neînvins. Omenească este și bucuria îzbânzii, omenești sunt și lacrimile înfrângerii. Să te smerești și să rabzi cu gândul la izbânzile viitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
așa... Ca rudă apropiată a Domnului, s-ar cuveni să stai în față, să fii pildă tuturor că Domnul din Ceruri a fost milostiv cu tine și ți-a dat din belșug. Ei! Îți plouă-n gură, cumnățele? Nu te-nduri? Fulgerător, Isaia scapără o căutătură să-l îngroape, dar când deschide gura, numai miere curge din ea: Dau, Măria-ta! Se poate să nu dau?! Dau Svorâștea! Cu dragă inimă... Numai două? Mă dezamăgești, cumnățele. Unde mai pui la socoteală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trântit la pământ, s-au aruncat peste mine... și... și m-au siluit acolo, la pământ, unul după altul... Se băteau care să urmeze la rând. Mă durea cumplit și nu mai aveam putere nici să țip. Dumnezeu s-a îndurat de mine și mi-a luat simțirile. Eram fericită să mor... Țamblac, sleit, gâtuit, o mângâie, cu durere: Gata... A trecut, fetițo... A trecut... Maria, necruțătoare, rece: ...Toți... toți au trecut prin mine, încearcă ea să continue, dar, deodată, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dar pasărea... și-n colivie de aur, tot cu aripile frânte se cheamă... De doi ani, eu și maica adăstăm la mila Măriei tale... Am auzit vorbe, precum că părintele nostru ar fi bolnav, aproape, peste munți, în Cetatea Sighișoarei... Îndură-te Doamne și... Uitat-ai cine-i Domnița Voichița?! întreabă sever Ștefan. Voichița rostește cu mândrie, ridicând capul: E fiica Domnului Țării Românești! "Fost", Domniță, "fost!" îi retează el vorba. Fost... îngână Voichița cu aripa frântă. Ești trufașă, Domniță! Tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Întrecerile cu arcul", oamenii boierului Asaftei n-au nimerit nici o țintă! Pe loc a fost judecat pentru "trădare de țară" și osândit să fie atârnat în ștreang! Boierii au rămas ca trăsniți câteva clipe, apoi, încep milogeala: Iartă-l Doamne... Îndură-te... Are prunci... Îndurare?!?! își iese din fire Ștefan. La Adrianopole, ienicerii sunt pe picior de plecare! "Vin turcii!" Din zi în zi, din oră-n oră, aștept vestea! Și oamenii boierului Asaftei n-au habar să țină arcul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
libertatea și liniștea, să ne găsim locul nostru sub soare. Destul am orbecăit prin întunericul veacurilor, destul am fost târâți de beregată să ne închinăm la câte o Înaltă Poartă, fie ea la Răsărit, la Miazăzi au la Apus... Nu îndur nici papuc, nici cizmă pe grumazul țării mele. Țamblac exaltat, profetic: Va veni vremea când orice om va striga: Sunt om! Sunt liber!". Iată visul de aur al omenirii! Doamne! Învățătorule! Omul, mai presus de toate"! Mi-ai împuiat urechile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Crai își făcuse socoteala să aburce în tronul Moldovei un principe litvan. Mai rău, un general ungur, Csupor, venit cu oaste ca "să ajute" pe nu știu care pretendent, s-a aburcat cu de la sine putere în Scaun și nu se mai îndura să coboare; că prostimea în batjocură îl poreclise "Ciubăr-Vodă". Cine nu se amesteca în treburile țării? Până și muierile au avut cuvântul și partea lor de uneltire: visau și ele să ajungă "doamne mari", din care pricină, vreo două și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]