7,767 matches
-
murmură... - Da, Antoane, ai dreptate! ..ai gândit bine... le‟i dat de lucru... Dar, n-au terminat bine vorba și în fața lor, la două lungimi de braț, un lup mare, sur, îi privea cu ochi setoși. Stătea cu gâtul gros, întins, ochii însângerați, colții enormi, lăsat pe labele de dinainte și cu cele de dinapoi încordate, gata să se arunce. Părea, parcă, nehotărât, pe care să-l atace întâi. Cu razele lunii în față, lupul apărea înspăimântător, ochii îi ardeau ca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ajuns la casa unde a crescut. Înapoierea lupului la stăpâna și prietena lui, îl emoționa pe bătrân, dar și pe Anton, peste măsură. - Ioti, măi, că fiara e mai credincioasă ca omul! gândi cu voce tare bătrânul Toma. Cu nervii întinși sa plesnească, cu arma în mână, Anton îeși în ceardac și slobozi câteva focuri în văzduh, spre lizieră. Bubuiturile înmmlțite de ecoul codrilor, în tăcerea nopții înfiorară depărtările. Dar Suru, sub clar de lună, nici nu se clinti... rămase încremenit
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
CAPITOLUL XI Mărețul codrilor Hățișurile de fagi piperniciți se întindeau până sub creasta Mălușteniului... Acolo începea pădurea de fag și gorun. Mierlele gulerate cântau cuprinse de frenezie. De două zile și două nopți, după moartea bătrânului Toma, Anton cu nervii întinși să plesnească, n-a mai dat pe acasă, colinda în neștire pădurea, să și-i mulcomească. Un măcăleandru sus, pe o creangă de gorun, își înălța trilurile ascuțite făcând să răsune cu ecouri înmulțite pădurea, dar și penajul frumos colorat
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Deodată, o umbră mare, întunecată, se profilează pe albul imaculat. Era lup! L-a recunoscut, înainte de a apărea cu totul. Nu era Suru. Era un lup mare, puternic și în lungul spinării vărgat. La câțiva pași se oprește, cu botul întins înainte adulmecându-i urma... Într-o clipită îl fulgeră pe pădurar, cu o privire... se răsucește pe loc și dispare. Pădurarul zâmbi mulțumit. El nu căuta înadins lupul... chiar îl evita, să nu fie nevoit sa-l împuște. Pentru el
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o locuință de vis. Darcey cunoștea orașul San Pietro, pe care îl vizitase în călătoriile ei cu Nieve, și își aducea aminte de străzile înguste și sinuoase, de casele înalte cu obloane verzi, cocoțate pe un deal deasupra unor câmpii întinse. De ce fac asta? se întreba, privind cum familia respectivă, stabilită temporar într-o dubiță în fața clădirii în ruină, se confrunta cu faptul că era deja a treia zi și zidarii nu mai apăreau, iar ei încă nu aveau electricitate. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
învinovățească pe mine, observă Aidan. — Suntem cu toții mai maturi și mai înțelepți. Pe vremea aia eram doar niște copii. De atunci ne-a mai venit mintea la cap. Sper să ai dreptate, zise Stephen. Sincer. Câteva ore mai târziu, stând întinsă lângă el în patul dublu din camera de oaspeți, Nieve se ridică într-un cot și îl privi pe Aidan. —Mă iubești? îl întrebă. Sigur că da. Mai mult decât pe Darcey? —Nieve! Ce întrebare stupidă! —Mai mult decât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Era cu totul contrar convingerilor sale să mă elibereze În baza unei verificări sumare a declarației mele cum era telefonul dat la biroul Lufthansa de pe aeroportul Tempelhof. M-am șters și m-am dus la culcare. Am stat o vreme Întins, treaz, scotocind prin sertarele care nu se potriveau ale minții mele epuizate, sperând că aș putea găsi ceva care să facă lucrurile să mi se pară mai clare. Nu am găsit și nici nu am crezut că aveam să găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
e sângele meu, plămânii, pancreasul, limfa, coastele și vertebrele, pe când adâncul corpului meu e luminos, plin de soare, lună și stele, orbitor de Dumnezeire. Visam extrem de des că pot mișca obiectele prin propria mea voință: ele ascultau de mâna mea întinsă și se grăbeau să salte din locul lor și să se apropie rapid de mine. Visam că am sâni și vulvă, eram totul, bărbat și femeie, copil și bătrân, vierme și Dumnezeu, totul învelit într-o febră năucitoare. Dar, deși
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Ațipisem aproape azi-noapte și începusem deja să schițez, din petele fosforescente de sub pleoape, un scenariu hidos. Mi se părea că sânt încuiat pentru totdeauna în cabina unui closet de țară. Pe pereții de scânduri văruite încremeniseră păianjeni sferici cu picioarele întinse. In tavan pâlpâia un bec chior, atârnat de o sârmă. Pe jos, pământ. Dincolo de ușa cu zăvor primitiv, de lemn, se-ntindea noaptea fără capăt, iar înăuntru - eternitatea. Știam, în coșmarul meu, că niciodată nu voi mai ieși de-acolo
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
înainte de a fi părăsit încăperea, ca un hoț deschid ușa, am închis-o apoi cu grijă în urma mea și temător fac cei câțiva pași care mă despart de ușa camerei ei întredeschise, neputincios în cadrul ușii, în patul ei un bărbat întins, gol, acoperit neglijent, fuma, ne privim scurt, el amuzat, în spatele meu se deschide ușa de la baie, Aida în halatul ei de mătase cu ape, îmi pune mâna pe umăr, Și-mi vine atunci să plâng dar, Cine-i puștiul?! vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
schițe la mine, îl port tot timpul și încep să desenez în creion, L-am observat de cum m-am așezat pe terasă, stă sprijinit de zidul vechi al Muzeului de Artă, oamenii trec nepăsători pe lângă el, n-are nici mâna întinsă, nici o cutie goală prin preajmă sau, cel puțin, un carton pe care să-i arunci ceva mărunțiș, poate nici nu-i cerșetor, o fi beat, soarele se joacă pe chipul lui îmbătrânit, încadrat de o barbă încâlcită, căruntă, poartă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dar tu ții capu’! mă anunță căpșorul inelat al Irinei, Bine! Unde să stau? Theo și Vladimir bănuiesc că sunt ascunși așteptând nerăbdători ca această fetiță isteață să-i găsească sau să nu-i găsească, ea îmi indică cu brațul întins, dreptul sau stângul, îmi vine s-o întreb, Acolo! la un colț al casei lângă tufa scuturată de trandafiri, în acest joc dreapta și stânga nu mai contează, nici număratul din sută în sută, sărind ici-colo numărătoarea, eu mă îndrept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bine că ai venit, băiatule! mă duce bucuros la pieptul lui și se îndepărtează apoi grăbit spre bucătării, Eu cobor spre Izvor, măcar să-mi răcoresc ochii, văd că s-a strâns și acolo lume multă, peste tot pe iarbă pături întinse, se desfac pachetele cu mâncare aduse de acasă, copii neastâmpărați, flămânzi, plângăcioși, se curăță ouă fierte, pâinea moale tăiată felii, se întind ștergare albe de pânză, pe-o bucată de hârtie sare, slănină din abundență, ceapă, mă apropii de Izvor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
deschid, am lăsat-o, fugind ca un apucat la vestea morții părintelui, a rămas acolo pe trepte, și când m-am întors, târziu, n-am mai găsit-o nicăieri, nu știa nimeni de ea, E multă liniște în poiana asta întinsă, glasuri de păsări cântătoare prin arbori și clopotele de vecernie cheamă lumea la slujbă, dar în urechile mele nu mai ajunge nicio chemare, X Singur în poiană cu caietul lui Theo, mă trântesc în iarba înaltă și citesc, 6 februarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din fire, încep de la miazăzi, se continuă cu apusul și apoi miazănoapte, în felul în care se rotesc acele de ceasornic, iar pe pereți registrele se citesc de sus în jos, și el se întoarce cu fața la intrare arătând cu mâna întinsă, Abia la urmă bolta și pereții pronaosului, asta e și ordinea în care vom picta și nu alta, numai așa pictura noastră poate avea înțeles, ca o carte pe care o iei de la început și o duci la bun sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
atâta grijă din generație în generație, având grijă totodată să reamintesc despre lipsa de respect a generației noastre care nu mai știe ce sunt adevăratele valori, avocat al diavolului ce sunt, și bătrâna doamnă cade în plasa mea cu măiestrie întinsă, doar buna educație o reține de la a spune tot ce gândește cu adevărat despre generațiile tinere, și discuția alunecă iarăși spre politică, mitizarea perioadei interbelice, adevărata cultură română aparține acestei perioade, democrația, libertatea, proprietatea, regele, și aici nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
atâta grijă din generație în generație, având grija totodată să reamintesc despre lipsa de respect a generației noastre care nu mai știe ce sunt adevăratele valori, avocat al diavolului ce sunt, și bătrâna doamnă cade în plasa mea cu măiestrie întinsă, doar buna educație o reține de la a spune tot ce gândește cu adevărat despre generațiile tinere, Și discuția alunecă iarăși spre politică, mitizarea perioadei interbelice, adevărata cultură română aparține acestei perioade, democrația, libertatea, proprietatea, regele, și aici nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
neagră pe podium, poate fi Naomi Campbel, rochie de seară, albă, pălăria mare îi acoperă pe jumătate chipul, la șold un brâu de mătase de culoare neagră, atârnă de el în jos o cruce ca accesoriu, la picioarele ei mâini întinse și blitzuri, părintele Ioan vorbea cu glasul lui blând, accentuând fiecare cuvânt, vorbea despre dărnicia iubirii și eu aveam în minte tot tabloul, îl pictam în gând, l-am pictat în trei zile, și Daniel m-a întrebat ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meu, De ce nu te-ai dus și tu la Hong Kong? nu-mi pot înăbuși impulsul înverșunat de a face praf această delicată scenă care ar fi putut să aibă loc între noi și demonul meu scoțându-și triumfător capul peste întinse teritorii din sufletul meu pe care nu le-ar împărți cu nimeni, Te temi, Theo, glasul ei care trece ca un vânt de primăvară peste trupul meu, înfiorându-l, Nu fi copil! nu-mi îngreuna și mai mult situația! Situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o ușoară ameliorare, M-am despărțit în seara aceea de Theo cu sentimentul binefăcător că nu sunt cu totul singur pe lume și vidul ce se căscase între mine și oameni după moartea părintelui Ioan putea fi străbătut de mâna întinsă a fratelui meu mai mare, anul următor, nu-mi pomenise nimic despre Ana și eu n-am întrebat, mi-era și mie dor de ea, avea un gest numai pentru mine rugându-mă să am grijă de Theo, eu, fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Dar, dacă aveai destui pantofi drăguți și mâncai în destule restaurante de lux sau dacă erai promovată în locul altcuiva care merita asta mai mult decât tine, nu aveai nici un motiv să te simți prost. Asta era teoria, oricum. Dar, stând întinsă în pat, era uimită de dimensiunile depresiei sale. Dădea vina pe draperii și pe abundența de pin - era îndeajuns să facă pe oricine cu ceva simț estetic să o ia razna. Ura liniștea statică pe care o provoca lumina din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
baltă, Trix, exclamă Kelvin. Hai, nu fi solzos, încercă Ashling să o dreagă. — Sireno, mai bine te duci acasă, spuse Mercedes, surprinzând pe toată lumea. Kelvin părea extrem de talentat pentru așa ceva: — Ce seară cu aromă de somon, spuse el, cu brațele întinse, ai putea cunoaște o peștoaică. Mai am un cântec pentru voi! nimeri și Bernard plictisitorul tema emisiunii pentru prima dată. Ridicând gulerul cămășii, încercă să danseze, în ciuda vestei roșii și a pantalonilor de costum pe care îi purta. Dă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cea mai înaltă treaptă, pe care a simțit-o chiar și în degete, în firele de păr, în tălpi. —Dumnezeule! răsuflă Clodagh. Probabil terminase și el pentru că, tremurând și transpirat, stătea pe ea, greutatea lui țintuind-o pe pat. Stăteau întinși, nemișcați, gemând epuizați, până când ea a simțit că transpirația lor începe să se răcească, după care s-a strâns sub el și l-a împins la o parte. —Îmbracă-te, ordonă ea. Grăbește-te, trebuie să o iau pe Molly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
s-a ridicat din nou. Oricum nu se simțise mai bine - ceea ce fusese o surpriză mare. Copil fiind, o privise pe mama lui Ashling zăcând în pat și crezuse că acesta este un abandon glorios. Dar în practică, să stai întinsă și să te simți incapabilă să faci față, plină de ură pentru propria persoană și confuzie, nu era nici pe jumătate la fel de distractiv cum se așteptase ea. De la ora zece, din acea dimineață - oare fusese cu adevărat doar în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Nici o dansatoare exotică nu ar fi fost mai explicită. S-a ondulat înapoi la înălțimea normală, apoi a făcut o săritură anormală în față, cu o figură concentrată și zâmbitoare. Asta e cea mai tare parte, promise ea. Cu brațele întinse pe cât era posibil, a dat din pieptul lipsit de sâni pentru Lisa. —Taraaam! A încheiat printr-o tentativă de a face șpagatul, dar nu a ajuns nici pe departe aproape de podea. —Uimitor! realiză Lisa. Chiar așa și fusese. —Mulțumesc! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]