49,940 matches
-
nu știa cum ar trebui să se simtă. Furioasă? Nemulțumită? Speriată? Umilită? Nu, nimic din toate astea, și totuși toate laolaltă. Se sim țea neputincioasă, da, ăsta era cuvântul, neputincioasă, Însă conștiința neputinței n-o umplea de spaimă, așa cum crezuse Întotdeauna că se Întâmplă, ci de ceva mai cumplit decât spaima, peste care, la urma urmelor, se putea trece, de o neliniște stranie, de simțământul că ce era mai rău abia urma să vină. Când se gân dea la viitor, nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-a sim țit mai bine. Du-te acasă și culcă te! N-o să Întârzii nici eu. Adam s-a ridicat și a pornit să se strecoare printre pietre. Nu-i făcea plăcere că e de unul singur, dar făcuse Întotdeauna ce-i spusese Johan să facă, iar Johan avusese Întotdeauna dreptate. și-a spus că era poate o prostie să-i fie frică de mare. Lui Johan nu-i era frică de mare, lui Johan nu-i era frică de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
culcă te! N-o să Întârzii nici eu. Adam s-a ridicat și a pornit să se strecoare printre pietre. Nu-i făcea plăcere că e de unul singur, dar făcuse Întotdeauna ce-i spusese Johan să facă, iar Johan avusese Întotdeauna dreptate. și-a spus că era poate o prostie să-i fie frică de mare. Lui Johan nu-i era frică de mare, lui Johan nu-i era frică de nimic. Adam s-a oprit la poalele stâncilor. Fusese o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o noapte mai Înainte, când, extenuat, dar lucid, Karl voise să-i vorbească. — Mi-am promis că, În ziua În care Împlinești șaisprezece ani, te iau să-l căutăm pe fratele tău În Malaysia, Îi spusese Karl. — Mi-ai spus Întotdeauna că nu știi unde e. — Eu... Voiam să fii fericit alături de mine. M-am gândit că, dacă Îți refaci viața lângă mine, o să poți să iei o hotărâre mai târziu, când vei ajunge la o vârstă la care poți să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Singura întrebare ce-i ședea pe buze era legată de prezența lui acolo, în apropierea gării, el și o sacoșă din pânză goală. Dar era sigură că, dacă l-ar fi întrebat ce făcea acolo, el ar fi evitat, ca întotdeauna un răspuns sau i-ar fi plasat una dintre expresiile lui amabile: ești o mică japiță curioasă! Parcă-l vedea tronând la biroul lui masiv, încărcat de cărți până la refuz, teancuri întregi aflate într-un echilibru precar, cu multe semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pleca la serviciu, nemișcată în cușeta ei de sticlă printre reclame și fotografii ale fericiților câștigători, o figură spălăcită, comună, ce nu-i spunea nimic, exista așa cum exista chioșcul de loto unde nu intra niciodată pentru că, la jocurile sorții, rămânea întotdeauna în pierdere. Observase că, odată cu dispariția tușului de pleoape, a rujului de buze, a pudrei, îi dispăruse și ceea ce se cheamă farmec, ori poate se stinsese numai încrederea în sine formată prin credința că mijloacele cosmetice înlătură micile imperfecțiuni ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acasă pe două cărări, ca pe un copil năzbâtios, cu dojeni blânde, amestecate cu vorbe de alint, îl dezbrăca de palton apoi se apleca icnind să-i desfacă șnururile la pantofi, mărimea 45, comandă specială, îl îndemna cu mâncare, venea întotdeauna cumplit de flămând, de, prietenii se îngrijeau să toarne în el băutură, dar nu-l întreba nimeni dacă mâncase sau ba, cum să nu te faci praf după un pahar în asemenea condiții? Uneori, așa cum stătea prostit pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nu știa ce s-ar fi făcut dacă i-ar fi cerut sprijinul într-o problemă mai dificilă, el nu avea forța de a decide atunci, pe moment când era vorba de familia sa, nu fusese obișnuit, parcă se bloca, întotdeauna soția îl scotea din asemenea încurcături, facem așa, facem așa, spunea, draga de ea și el se mira de simplitatea soluțiilor. Mult mai ușor îi era în secție, la uzină, când șeful pleca în delegație, să supravegheze munca subordonaților săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lor de viață, felul lor de a concepe existența, relațiile lor cu lumea din jur. Gândul o duse din nou la profesorii Alexe și la eticheta pe care ei i-o aplicaseră lui Ovidiu, aceea de "lichea sictirită" și ca întotdeauna dori să li se împotrivească! În definitiv, își spuse Carmina, chiar sunt nedreaptă, Ovidiu este drăguț cu rudele mele, poate de hatârul meu, mi-ar fi fost mai dificil dacă ar fi abordat un aer înțepat și disprețuitor și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
deschis ușa. Ia, uite, Nik, cine a venit! Fata arăta răvășită, așa, în pragul ușii, cu mâinile în buzunare, cu părul zburlit, cu fața aprinsă de vânt, încruntată, încordată. Alexe nu a văzut nimic din toate astea, a traversat ca întotdeauna sufrageria, ocolind biroul, lipăia din papucii din plastic, a venit în hol, s-a apropiat de Carmina și i-a lovit de două ori, cu degetul maroniu obrazul. A, gângania drăgălașă, a formulat el legile jocului deja știut, hai, intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ști să se ocupe de ea, altfel ar fi purtat cu fata o discuție între patru ochi, puteai coopera minunat cu dânsa, era de-o sinceritate dezarmantă, trebuia doar s-o stârnești, ca s-o faci să-ți vorbească. Răspundea întotdeauna cu precizie, doar uneori, când discutau probleme mai delicate, formulările ei erau mai evazive dar dacă aveai capul pe umeri înțelegeai cu exactitate ce voia să spună. Uite că ceea ce eu știu cu precizie și para aia mălăiață de fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bine că știa că îi va răsplăti încrederea, nu se va bucura ca un hoț din dărnicia provenită din iluziile lui. Seara au mâncat macaroane cu brânză și pește marinat, la televizor era un serial științific, tatăl, foarte interesat, ca întotdeauna de asemenea subiecte și-a luat scaunul și s-a apropiat de ecran. Din când în când exclama mirat de imprevizibilul naturii, memora cifre era încântat să afle atâtea taine, fără nici un chin, stând pe scaun în fața televizorului. Mama clipea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de apărare pe care îl amplifică în jur, în tot organismul... Curând îl aude cum coboară scările sărind treptele două câte două, e plăcută liniștea nopții, e perfectă. Îl mai aude apoi pășind de-a lungul aleii, grăbit, grăbit ca întotdeauna, cum trântește portiera mașinii în urma lui, cum ambreiază motorul și pornește cu amândouă mâinile pe volan, conștient, treaz, stăpân pe toate reflexele. Carmina îl urmărește cu auzul încordat până când zgomotul mașinii lui, devenit pentru ea cunoscut, aparte, ca un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
voia să fie în societatea oamenilor asupra cărora nu avea nici o ascendență. Ei făceau parte din tagma învingătorilor, a celor de neclintit, ori ea avea o adevărată slăbiciune pentru învinși, aveau mai multă larghețe sufletească. Pentru acești oameni păstra ea întotdeauna în rezervă o fărâmă de inimă, oricând gata să fie exploatată cu tact, cu migală, i se putea insufla energie și particulele invizibile să se urnească încetișor din loc, să înceapă mișcarea, ciocnirea, dividerea, zborul. Numai cu un minimum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înțeleg. Numai tu poți să știi dacă iubirea ta este distructivă sau, dimpotrivă, te ajută să-i înțelegi mai bine pe cei din jur. Apăsă mânerul portierei când simți degetele lui Ovidiu cuprinzându-i încheietura mâinii. Noi ne-am înțeles întotdeauna bine, maman. Fii liniștită, și tu ai dreptate, și Larisa are, și eu, și toți ceilalți. Fiecare avem un univers separat, suntem persoane distincte și oricât de clare ne-ar fi intențiile tot mai păstrăm ceva care să fie numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
neatinși, Avea de gând să echivaleze în bani valoarea mobilei și a obiectelor cumpărate de Sidonia. I se părea mult mai comod să plătească decât să achiziționeze altele. Cu acest gând pătrunse în casă. Ovidiu se descălțase în hol, ca întotdeauna, își luase papucii. Îl găsi afundat în fotoliu bătând cu degetele pe rezemătoare. Bună seara, doamnă, nu te așteptai să mă vezi, așa-i? Nu la ora asta, nu astăzi, dar știam că într-o zi ai să vii. Știai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el? Dimitrie nu se prea gândise la asta. Venise acolo ca martor imparțial, încrezător în puterea de decizie a instanței. Uneori, îi spuse Sidonia, greșelile de-o clipă se plătesc prea scump, alteori, adevărate atrocități sunt trecute cu vederea. Nu întotdeauna există o balanță care să drămuiască exact greutatea unei fapte sau a alteia, pentru că nici păcatele nu au aceleași particularități, legile nu au cum să prindă atâtea cauze și efecte. El o asculta cu interes, o aproba. Sidonia nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în el băiatul acesta ceva de speriat! Încântat. Fana, rămasă în contemplație, se fâstâci. Maaamă, ce bărbat, exclamă în sinea ei. În cele din urmă îi întinse și ea mâna lui Dimitrie. El percepu o palmă cu pielea subțire, străvezie, întotdeauna crezuse că recunoaște în celule tipul femeii căreia nu-i sunt străine treburile casnice. Și Fana părea a fi un asemenea exemplar, devenit tot mai rar. Dar și unul și altul simțiră, în simpla atingere a palmelor, o căldură nespusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
singuri viața și se sting repede. Când flacăra este prea puternică, arderea devine totală. Un principiu din fața căruia eu una nu mă pot sustrage. Astăzi văd că sunteți mai pesimistă. Nu, nu în mod special. Problema morții m-a preocupat întotdeauna și cu atât mai mult acum, când mă apropii de ea. Ce să-i faci? Triumfă în sinea ei. Privi la un balcon câteva ghivece cu mușcate. Vor face în curând inflorescențe mari, roșii. Ce spuneau oamenii despre mușcate? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Sidonia îi întoarse repede spatele și se îndepărtă grăbită. Orice întârziere i-ar fi dăunat. Prefera așa, să plece, fără ca el să poată descifra cu exactitate întreg mesajul comportării ei. Era foarte conștientă că poate exista un "la o adică", întotdeauna își pregătea portița de salvare, era foarte atentă să nu se expună în întregime. Pășea grăbită pe trotuar, mai tânără cu zece ani, prefera să-l însoțească în minte, în drumul lui pe strada către gară. Va aștepta alte câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Există un singur dezavantaj în tot planul tău. — Care? întreba Șam. — După toată afacerea asta m-aș trezi și eu încondeiat de Fanny Tarrant. Șam rămase o clipă tăcut. — Nu neapărat, spuse el într-un târziu. — Nu? — Nu... Nu-i întotdeauna așa de ticăloasa. — Parcă spuneai că nu-ți amintești să fi citit toate articolele ei. — Am citit cândva un text drăguț despre cineva. Cine să fi fost? își încreți Șam fruntea încercând să-și aducă aminte. — Maica Tereza? își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
treabă mai firească, spuse el mai în glumă, mai în serios. Eleanor se dovedi suficient de agera ca să scape ușor din îmbrățișarea lui. — Încerci să te răzbuni pe Lăură? — Lăură ține de trecut. A fost o greșeală de la bun început. Întotdeauna te-am considerat prea bătrân pentru ea... — Nu, ea a fost prea tânără pentru mine! riposta Șam. Însă ai dreptate. Ceea ce-mi trebuie mie e o femeie matură. Ar fi trebuit să rămâi cu Georgina, spuse Eleanor. — Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
zi? Scrieți cu stiloul sau la calculator? Vă faceți planul întregii povestiri înainte de-a va apuca să scrieți?“ Adrian zâmbi, prinzând ideea din zbor. „Românele dumneavoastră sunt autobiografice?“ — Nu, asta nu-i o intrebare plictisitoare, spuse Fanny. — Ei bine, întotdeauna am dat un răspuns plictisitor. „Românele mele sunt un amestec de experiență personală, studierea altor persoane și imaginație. Îmi place să cred că de fapt cititorii mei nu vor izbuti să trieze aceste componente și uneori nici eu nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
am fost prea încântată de această scenulice, deși nu m-am gandit nici o clipă că s-ar fi consumat ceva mai intim de-atât... — Aveai o încredere oarbă, remarcă Șam. Știi și tu că-i fanatic în privința saunei, urma Eleanor. Întotdeauna încearcă să facă noi adepți. Chiar nu cred c-ar fi încercat s-o seducă. — Dar dacă ea e cumva cea care încerca să-l seducă? — Mi-a trecut și mie prin minte chestia asta. În orice caz, în timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
asta, pe-o rază de mai mulți kilometri. O vreme tăcură amândoi. — Ciudat. Asta-mi amintește de una din acele dimineți de duminică londoneze, de pe vremea când așteptăm să sosească ziarele după publicarea câte unui român, începu Eleanor. Îmi dădeau întotdeauna o stare bizară, de greață. Era un suspans total. Te intrebi dacă recenziile vor fi favorabile sau defavorabile, deși, logic, știai că jocurile sunt facute - erau deja tipărite și ireversibile. O mulțime de oameni apucaseră deja să le citească. Detestam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]