6,901 matches
-
ober-procurorul Sfântului Sinod, influențează mult traseul politic al lui Dostoievski spre conservatorism. Între 1873 și aprilie 1874, scriitorul lucrează ca redactor la "Cetățeanul", dar experiența îi cauzează multe neplăceri. În ianuarie 1873, publică un articol al prințului Meșerski în care țarul Alexandru al II-lea este citat fără aprobare specială. Cum răspunderea legală îi aparține redactorului și nu autorului, Dostoievski este somat să plătească o amendă de douăzeci și cinci de ruble și să execute două zile de detenție. Mai mult de atât
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
al "Jurnalului" țareviciului Alexandru. Entuziasmat, Dostoievski îi scrie direct prințului moștenitor, căruia îi mai dedicase cu trei ani înainte o copie a romanului "Demonii", exprimându-și « iubirea nemărginită » pentru familia imperială. Mai mult de atât, scriitorul este onorat de însuși țarul Alexandru al II-lea, care îi solicită să discute cu fiii săi, Serghei și Pavel, astfel încât cei doi tineri să fie influențați într-un mod benefic de ideile lui. Reputația lui Dostoievski crește enorm datorită asocierii cu casa imperială. Este
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
cu ce se ocupă. Nu se cunoaște nici dacă poliția nu l-a interogat pe Dostoievski în timpul nopții din dorința de a aduna informații despre Barannikov. Dostoievski, conservator convins, ar fi fost foarte afectat de vestea că se pregătește asasinarea țarului. Cert este că în ziua care a urmat percheziției, Dostoievski suferă o hemoragie pulmonară. Bagatelizează afecțiunea pentru a nu-și alarma soția, dar când hemoragia se repetă în după amiaza aceleiași zile, Dostoievski cheamă un doctor și un preot pentru
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Multe din ideile politice ale lui Dostoievski, legate de conservatorism și sprijinirea absolutismului monarhic, au fost inspirate și consolidate de lectura "Istoriei statului rus" de Nikolai Karamzin, un ciclu de volume pe care scriitorul l-a studiat în tinerețe. Autocrația țarului era esențială, în viziunea lui Dostoievski, pentru menținerea independenței și a unității statului rus: Dostoievski considera ridicolă ideea transformării Rusiei în republică. Cu toate că se opunea ferm iobăgiei și sistemului feudal, era sceptic în ceea ce privește adoptarea unei constituții sau implementarea democrației. Conform
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
angajat ca profesor secundar la Bolgrad. Revenirea sa fusese determinată de valul revoluționar ce răscolea di nou, începînd cu primele luni ale anului 1917, Rusia. De la Petrograd, capitala imperiului, soseau vești despre incredibile schimbări politice: abdicarea, la 15 martie, a țarului Nicolae al II-lea și, după jumătate de an, la 14 septembrie, abolirea monarhiei și proclamarea republicii în Rusia. La fel de incredibile erau știrile despre acceptarea unor revendicări naționale care puneau sub semnul întrebării însuși viitorul imperiului: constituirea la 20 martie
Ștefan Ciobanu () [Corola-website/Science/299449_a_300778]
-
inscripție ilizibilă de pe zidurile bisericii domnești de la Curtea de Argeș, în care unii cercetători au identificat titulatura voievodală „domn singur stăpânitor al Ungrovlahiei, al Vidinului și al oblastiei Vidinului“. Într-adevăr, relațiile erau încordate între domnitorii munteni Vladislav I, Radu I și țarii bulgari de la Târnovo și Vidin, Șișman și Ioan Strațimir, aflați ei înșiși în dispute aprige pentru succesiunea la tronul părintesc. La un moment dat Vladislav anexează Vidinul, cedându-l ulterior stăpânului firesc. Este posibil ca același lucru să-l fi
Radu I () [Corola-website/Science/298854_a_300183]
-
uzurpator deoarece nu a prestat omagiul de vasalitate și și-a însușit un titlu ce nu-i aparținea. Relațiile rămân încordate și, înainte să aducă la supunere pe voievodul Țării Românești, Ludovic I al Ungariei și-a îndreaptat lovitura asupra țarului bulgar de la Vidin, Ivan Srațimir, cumnatul lui Vladislav. Cucerirea cetății de scaun și îndepărtarea familiei domnitoare din această țară au condus la constituirea Banatului Bulgariei aservit coroanei maghiare, care a dorit să-l transforme într-un punct de sprijin al
Vladislav I () [Corola-website/Science/298855_a_300184]
-
fără ca prin aceasta tensiunile politice dintre cele două state sa slăbească. Numele lui Vlaicu Vodă este asociat și cu primele conflicte româno-turcești desfășurate în 1369. El a participat alături de regele Ludovic la o luptă cu oști ale sultanului Murad și țarului de Târnovo, Ivan Alexandru. Ulterior, în 1371, oastea sa va fi prezentă la Cirmen (Cernomen) alături de trupe bizantine și sârbești, fără a putea dobândi victoria. Se pare că tot în vremea domniei sale, Chilia a revenit Țării Românești. Participarea sa la
Vladislav I () [Corola-website/Science/298855_a_300184]
-
rebelilor se predă în cele din urmă în 1603, la doar câteva zile după moartea Elisabetei. La scurt timp Tratatul din Londra a pus capăt răzoiului anglo-spaniol. Elisabeta continuă să mențină relațiile de prietenie stabilite de fratele său Eduard, cu țarul Rusiei Ivan al IV-lea(Ivan cel Groaznic). Ea îi scrie multe scrisori țarului, dar acesta este iritat de faptul că Elisabeta I pune accent pe relațiile comerciale și nu pe o posibilă alianță militară. Țarul îi cere chiar să
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
moartea Elisabetei. La scurt timp Tratatul din Londra a pus capăt răzoiului anglo-spaniol. Elisabeta continuă să mențină relațiile de prietenie stabilite de fratele său Eduard, cu țarul Rusiei Ivan al IV-lea(Ivan cel Groaznic). Ea îi scrie multe scrisori țarului, dar acesta este iritat de faptul că Elisabeta I pune accent pe relațiile comerciale și nu pe o posibilă alianță militară. Țarul îi cere chiar să-i garanteze că se va putea refugia în Anglia, în caz de necesitate. La
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
fratele său Eduard, cu țarul Rusiei Ivan al IV-lea(Ivan cel Groaznic). Ea îi scrie multe scrisori țarului, dar acesta este iritat de faptul că Elisabeta I pune accent pe relațiile comerciale și nu pe o posibilă alianță militară. Țarul îi cere chiar să-i garanteze că se va putea refugia în Anglia, în caz de necesitate. La moartea lui Ivan al IV-lea, fiul său nu găsește necesar să mențină o relație comercială preferențială cu Anglia și îl demite
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
-lea, fiul său nu găsește necesar să mențină o relație comercială preferențială cu Anglia și îl demite pe ambasadorul englez, Jerome Bowes. Elisabeta trimite un alt ambasador, Giles Fletcher pentru a-i cere regentului Boris Godunov să-l convingă pe țar să se răzgândească. Tratativele au eșuat, dar Elisabeta continuă să-i scrie scrisori pe jumătate liniștitoare, pe jumătate reprobatoare. Ea îi propune o alianță, alianță ce îi fusese oferită de Ivan al IV-lea și o refuzase, dar țarul refuză
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
pe țar să se răzgândească. Tratativele au eșuat, dar Elisabeta continuă să-i scrie scrisori pe jumătate liniștitoare, pe jumătate reprobatoare. Ea îi propune o alianță, alianță ce îi fusese oferită de Ivan al IV-lea și o refuzase, dar țarul refuză. Comerțul și relațiile diplomatice cu Statele arabe, înfloresc în timpul domniei Elisabetei I. În ciuda interdicției papale, Anglia exportă armuri, muniții, metale și lemn în schimbul zahărului din Maroc. În 1600 Abd el-Wahed Messaoud, consilierul principal al regelui Marocului, Ahmad al-Mansur din
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
Norvegiei era nepotul sau prin alianța; regele George I al Greciei și regele Frederick al VIII-lea al Danemarcei erau cumnații săi; regele Albert I al Belgiei, regele Carol I al Portugaliei și regele Manuel al II-lea al Portugaliei, țarul Ferdinand al Bulgariei, regina Wilhelmina a Olandei și Prințul Ernst August, Duce de Braunschweig-Lüneburg, erau verișorii săi. Relația dificilă cu nepotul sau Wilhelm al II-lea al Germaniei a creat tensiuni între Germania și Marea Britanie. Începuse cultura de masă reprezentată
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
structurată de gândirea revoluționară contemporană se opune liricii individualiste ele aduc un beneficiu gazdei urmând să se folosească de ea pentru a fi transmise mai departe deși iobăgia a fost desființată tensiunile revoluționare nu au scăzut în ciuda bunelor intenții ale țarului dacă un hoț este descoperit în timp ce fură va fi omorât un piranometru tipic nu necesită vreo sursă de putere pentru a funcționa conform acestui model puterea statului trebuie divizată în diferite compartimente cu puteri și responsabilități separate și independente câteva
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
approbo, approbo”. Prima utilizare a termenului de „Rusia Albă” cu referire la Belarus a fost pe la sfârșitul secolului al XVI-lea, din partea lui Jerome Horsey, un englez cunoscut pentru legăturile strânse cu curtea regală rusă. În secolul al XVII-lea, țarii ruși au folosit denumirea de „Rutenia Albă” pentru a descrie pământurile cucerite de la Marele Ducat al Lituaniei. Belarus a fost numită oficial de către ruși „Bielorusia” (în ; cu ultima parte similară în română, dar nu și în rusă cu termenul „Rusia
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
Albă” pentru a descrie pământurile cucerite de la Marele Ducat al Lituaniei. Belarus a fost numită oficial de către ruși „Bielorusia” (în ; cu ultima parte similară în română, dar nu și în rusă cu termenul „Rusia” scris Россия) în perioada țaristă, iar țarul rus se autointitula „Țar al tuturor Rusiilor”, întrucât imperiul său era format din toate Rusiile - cea Mare, cea Mică, cea Albă. După Revoluția Bolșevică din 1917, termenul de „Rusia Albă” a provocat confuzie cu forțele militare social-democrate care se opuneau
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
pământurile cucerite de la Marele Ducat al Lituaniei. Belarus a fost numită oficial de către ruși „Bielorusia” (în ; cu ultima parte similară în română, dar nu și în rusă cu termenul „Rusia” scris Россия) în perioada țaristă, iar țarul rus se autointitula „Țar al tuturor Rusiilor”, întrucât imperiul său era format din toate Rusiile - cea Mare, cea Mică, cea Albă. După Revoluția Bolșevică din 1917, termenul de „Rusia Albă” a provocat confuzie cu forțele militare social-democrate care se opuneau bolșevicilor „roșii”. În perioada
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
o supă rece denumită "okroșka". Belarusul are patru situri aflate în patrimoniul mondial UNESCO: complexul Castelului Mir, castelul Niasviž, pădurea Białowieża (comun cu Polonia), și arcul geodezic Struve (comun cu alte nouă țări). Patrimoniul mondial intangibil cuprinde și el obiceiul „țarilor Kalyady”. În 2008, existau 3,718 milioane de linii telefonice, în comparație cu de telefoane mobile în Belarus. Majoritatea liniilor telefonice fixe sunt operate de Beltelcom, companie de stat. Circa două treimi din toate serviciile de telefonie rulează pe sisteme digitale, iar
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
au luat naștere prin impunerea stăpânirii unui grup cu potențial militar ridicat asupra unui teritoriu întins și asupra unei populații cu un număr mare de producători, majoritatea agricultori. Monarhul care conducea purta titluri diverse ca : împărat, rege, șah, calif, sultan, țar, cneaz, domn, principe. Formele de structurare a societății erau diverse. Societatea era divizată în monarhul care își pretindea originea divină și dreptul familiei/dinastiei sale de a domni; categorii cu statut social privilegiat, cu atribuții speciale în funcționarea aparatului de
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
("Čechy" în cehă; "Böhmen" în germană) este o regiune în centrul Europei, în Republică Cehă. Ocupă jumătatea vestică a țarii având o suprafață de 52.750 km² o populație de aproximativ 6.25 milioane de locuitori. La nord și vest se învecinează cu Germania, la sud cu Austria, în nord-est cu Polonia iar în sud-est cu regiunea Moravia. Regiunea este
Boemia () [Corola-website/Science/297924_a_299253]
-
a Regatului Imeretian. În 1810, Regatul Imeretian a fost ocupat de Rusia țarista. Înainte de 1991, cănd Georgia a devenit independența, orașul a fost un centru important industrial, dar acum, mulți cetățeni au lăsat orașul pentru străinătate. Că în multe alte țari a fostei Uniuni Sovietice, populația orașului a scăzut în ultimii ani. Kutaisi este situat pe râul Rioni (Caucaz), în vestul țării, 221 km de la Tbilisi. Orașul are o climă umedă, cu veri calde și ierni reci, cu multă zăpadă. Primăvară
Kutaisi () [Corola-website/Science/297966_a_299295]
-
f, g, ĝ, h, ĥ, i, j, ĵ, k, l, m, n, o, p ,r, s, ŝ, t, u, ŭ, v, z. Cu excepția literelor de mai jos, celelalte litere esperanto se citesc ca în limba română. c = românescul ț (caro [țaro] = țar) ĉ = românescul c urmat de e sau i (ĉerizo [cerizo] = cireașă) g = românescul ghe sau ghi (geologio [gheologhio] = geologie) ĝ = românescul g urmat de e sau i (ĝardeno [geardeno] = grădină ĥ = h gutural; sunet inexistent în limba română i
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
g, ĝ, h, ĥ, i, j, ĵ, k, l, m, n, o, p ,r, s, ŝ, t, u, ŭ, v, z. Cu excepția literelor de mai jos, celelalte litere esperanto se citesc ca în limba română. c = românescul ț (caro [țaro] = țar) ĉ = românescul c urmat de e sau i (ĉerizo [cerizo] = cireașă) g = românescul ghe sau ghi (geologio [gheologhio] = geologie) ĝ = românescul g urmat de e sau i (ĝardeno [geardeno] = grădină ĥ = h gutural; sunet inexistent în limba română i nu
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
Societatea lui Isus (Iezuiții), fondată de Sfântul Ignațiu din Loyola, în 1534. Odată cu căderea Constantinopolului sub dominație otomană (1453), stindardul creștinismului ortodox a trecut în mâinile Bisericii de la Moscova, ridicată, în 1589, la rang de Patriarhat, devenită prima aliată a Țarilor ruși. A început, astfel, procesul de identificare națională între Biserică și stat și de reluare a cezaropapismului bizantin. În timp ce Biserica și Țarul se prezentau (și, într-o oarecare măsură, erau) protectorii ortodoxiei, în mod deosebit a Bisericilor din Balcani căzute
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]