6,958 matches
-
veridicitatea acelei imitații de tăciuni se ofereau saci cu cărbuni, de diferite mărimi, expuși chiar la piciorul grătarului. Un umbrar alb cu dungi vernil prelungea spațiul deschis din spatele unui automobil station, iar o masă pliantă înconjurată de scaune pliante era așternută pentru cinci persoane, cu tacâmurile de rigoare, toate, bineînțeles, de plastic. Privirea lui Nestor întâlni drept fundal, întinsă pe toată înălțimea vitrinei, o plasă asemănătoare năvoadelor pescărești, împodobită cu o ploaie de frunze artificiale, verzi și galbene și ruginii, într-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vedea, dar Lucian, ridicându-și privirea către pasarela înaltă de metal de sub tavanul scenei, zări doi lucrători în salopete cenușii, pe care nu-i văzuse niciodată până atunci, aruncând pumni de buline de hârtie albă. Fulgi de zăpadă care se așterneau pe scândura scenei, albind-o. De acum și până către sfârșitul piesei, pentru tot ce avea să se întâmple pe scenă, Lucian avea să fie ca și spectator. Avea timp destul și se simțea cumva despovărat. Nu mai stătu să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nescrisă, pe care o respectam cu strictețe: nu foloseam pentru plăsmuirile mele de hârtie foi scrise. Nu știu dacă toți simțeau la fel, dar pentru mine o coală scrisă era una consumată. Definitiv. Calea pe care o apucase acea coală, așternută cu litere sau cu cifre, nu mai putea fi menită zborului, oricâtă înțelepciune cărturărească ar fi fost conținută în semnele negre sau albastre care o împovărau. Albeața foii, imprimată cu linii sau cu pătrățele, sau pur și simplu neliniată, era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
reușită! Fără îndoială că se va publica. Fiind însă o poezie ocazională, va trebui să așteptăm împreună până când îi va veni rândul. Rareș ridica ochii spre fereastra întunecată... El însuși se simțea pierdut, mic și neînsemnat, în nesfârșita noapte înstelată așternută peste pământ. Dar inima îi bătea mai repede. Abia dacă îndrăznea să-și închipuie că raza unei stele avea să-i călăuzească vreodată lui Moș Costache un răspuns care să vină în zbor, scris pe pagina a doua, pe poarta
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
putea să-mi amintesc de ei ani întregi de-aici înainte. Și să nu-mi trebuiască nimic mai mult. Așadar umbra de pe fața ei nu era de lungă durată fiindcă, iată, o vedea deodată ștergându-se. Pe fața ei se așternea lumină. Nu prea multă, doar atât cât să nu rănească. Tremurul lăuntric al lui Dragoș devenise insuportabil, încleștându-i maxilarele. Continuă totuși să vorbească: În ziua când ne-am plimbat cu toată grupa în Cișmigiu și am făcut poze, la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cei nenorociți. Am găsit de lucru în gară, după cum îți spuneam. Și cum ai să faci? Ai să bați drumul până la târg și înapoi în fiecare zi? Nici vorbă. Îmi dau ei o cămăruță acolo. Îmi trebuie doar ceva de așternut. Și acasă când mai vii? Vinerea seara mă întorc acasă și lunea seara plec iar. Ei? Ce zici? Ce să zic? Îi bine... Da’ îi putea tu munci cât ți-a cere acolo? Am să pot, Marandă. Am să pot
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de o tristețe profundă, incurabilă a insului hipersensibil, care ia totul în serios și-și sporește astfel singurătatea, metamorfozată în poezie: am visat mult am tăcut mult am călătorit mult. / Din mine n-a rămas decât această singurătate / care se-așterne aproape fără voia mea pe foile albe. Privind panoramic lumea în care trăiește - de pildă, în Nopți cu lună peste hematiile visului -, poetul îi scoate în evidență bunele și relele, care nu pot fi ignorate, dar felul în care le
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
între rațiune și sentiment, poetul cu formație matematică așteaptă soluția finală sau ecuația albastră. Când e prezent, eul liric își asumă, concomitent, statut de actor, regizor și spectator, al cărui obiectiv e, mai ales, să contemple viața-muzeu, pentru ca, apoi, să așternem totul pe hârtie / În formule cât mai exacte / Rătăcind în imensul ocean al lunii / Prin geometrii de-o antică splendoare, însă, fără inutile efuziuni, păstrând echilibrul rece, autoimpus (Ca să-mi ascund dorințe și ispite), al rațiunii, cu nostalgia evidentă a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Au venit, cum să nu vină? Doar ai voștri nu v-au dat uitării. - Atunci te rugăm să ni le citești, soră, că tare ne este dor de acasă. Tânărul ostaș rănit transformat în infirmier și alinător de suflete se așternea pe citit. După care, la rugămințile celor ce nu puteau să scrie singuri răspunsurile, alcătuia ea scrisorile. Erau calde și încurajatoare. La fel ca și sufletul celei ce le alcătuia. Vestea că o fată-soldat se află în orașul lor s-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
și împărații mor. După tine, mai rămâne o vreme amintirea ta. Dar mai ales rămân urmele pe care le-ai lăsat cât ai trăit. Adică faptele tale - bune sau rele - și lucrarea ta - durabilă ori efemeră. Peste cei mai mulți, însă, se așterne neantul. Uitarea, care și ea este veșnică. Pentru Charlemagne, sfârșitul a venit în ziua de 28 ianuarie a anului 814, la Aachen. Acolo a și fost încredințat cerului și pământului, chiar într-o capelă de el însuși ctitorită. A fost
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
mai departe informația, care nu prea li se părea neștiutorilor sclavi a fi chiar în regulă. După câțiva ani, însă, au înțeles că la mijloc nu era decât o metodă de polenizare artificială a orhideei numită vanilie. Și s- au așternut pe lucru. Au început să cultive planta. Nu a trebuit să treacă mult timp și au apărut întreprinzători, plantatori și cultivatori de vanilie. îndeletnicirea a devenit apoi industrie. S-a intensificat, însă, și prelucrarea păstăilor de vanilie, în mod tradițional
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
ce dezlegați măgărușul?" 34. Ei au răspuns: "Domnul are trebuință de el." 35. Și au adus măgărușul la Isus. Apoi și-au aruncat hainele pe el, și au așezat pe Isus, călare deasupra. 36. Pe cînd mergea Isus, oamenii își așterneau hainele pe drum. 37. Și cînd S-a apropiat de Ierusalim, spre coborîșul muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, plină de bucurie a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe care le văzuseră. 38. Ei ziceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
și bine plătită. Oameni suntem și trebuie să mâncăm! Poate afișa o dăruire nelimitată unei anumite cauze dar în spatele acestui paravan ocrotitor al ființei limitate și efemere, incapabilă să aștepte căderea imperiilor, poetul a scris și pentru sufletul său, a așternut pe hârtie adevărata sa față și o scoate astăzi după 20 de ani! Așa s-a întâmplat cu poetul Emilian Marcu. Se știa că-i poet, dar cărțile sale dragi mocneau sub jarul așteptării. Și acum, iată-le: „Lecție pe
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93025]
-
să o aud cum vestește cu gura plină sosirea cuvintelor aspre și-a asasinilor, și zîmbetul porților de abator. Cum stau În groapa Glina a poeziei moderne, mă Îndestulez din semințele visului și beau din sîngele cald al acestui poem. Aștern pe patul puștii cuvintele tinere, scuip Între ochi sintaxa, ascult torcînd În suflet motoarele mașinilor de război. Ard În cinstea lor lumînări făcute din seul poetului necunoscut. Cu țipete de păuniță, omenirea Îmi scoate febra din trup. De pe mîinile Împreunate
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
se pregătesc să zboare din copaci spre pământ. - De ce? - Pentru că Toamna nu este doar un pictor iscusit, ci îi place și să țeasă covoare din frunze colorate. - De ce? - Ca să-i țină de cald pământului.. Ca să nu-i fie frig. Toamna așterne frunzele colorate care îi țin de cald pământului. Dar frunzele nu cad din copaci până nu sunt colorate, așa că în fiecare zi, toamna le mai colorează câte puțin. - Dar copacilor nu le e frig? - Nu, copacii au o coajă groasă
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Mio-Mao, zise Ingrid, să ne bem lăpticul și să mergem să adunăm frunze pentru buchetul bunicii. Și Ingrid se așeză cuminte pe scaun, și-și bău laptele privind pe fereastră cum toamna, ca un pictor nevăzut, colora frunzele să le aștearnă ca un covor peste pământul din ce în ce mai rece... Zâna primăverii A fost odată o fetiță foarte frumoasă. Nu știu cu cine semăna de frumoasă ce era. Numai că această fetiță nu avea bani ca alți copii. Fiind primăvară, trotuarele erau pline
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
consola. El s-a născut astfel dintr-o revoltă; a fost, la început, un protest. Numai că asta n-a salvat de la moarte pe nimeni. În om a biruit mai departe omul. Pulberea. Peste divinitatea din noi, pulberea s-a așternut în continuare ca o cunună de lauri omenească. Dumnezeu din noi a fost mereu învins. El nu și-a putut ține niciodată promisiunile... Dar nouă ne-a fost și mai greu decât lui. De aceea rugăciunile au devenit agresive și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un moment dat am înțeles greșit o absență a ei. N-am întrebat-o nimic și am dispărut fără nici o explicație. După ani de zile am reîntîlnit-o și am stat de vorbă. Atunci am priceput că întreaga tăcere care se așternuse între noi fusese rezultatul unei închipuiri. Dar nu se mai putea îndrepta nimic. Irealitatea crease o realitate de care trebuia să ținem seama. În sfârșit, credeți ce doriți. Poate că am rătăcit, totuși, uneori drumul între coșmar și realitate. De
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o liniște nefirească. Nu se legănau nici vârfurile trestiilor decât când țipau păsările. Și pe măsură ce mlaștina devenea mai tăcută, păsările țipau din ce în ce mai des, iar țipătul lor crescu în intensitate până ce se sfărâma ca un geam lovit cu piatra. Atunci se așternu iarăși liniștea nefirească dinainte. Mă simțeam obosit, cu toate că nu mersesem mult. Pe deasupra, mă dureau și ochii, ca atunci când privești mult o lumină prea dură. M-am așezat pe o movilă și cred că am ațipit imediat. Dar și în vis
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
își reiau mișcările și totul reintră în normal. Priveam ceasul, fascinat, așteptând. În clipa următoare, mai întîi becul din sala de așteptare și apoi cel de pe peron s-au stins cu un zgomot sec și peste întreaga gară s-a așternut o noapte neagră, sfâșiată când și când de fulgere. Ciorile cârâiau pe câmp, îmbătate de apropierea furtunii sau, poate, speriate de ea. Mi-e cu neputință să vă explic ce căuta Eleonora atunci la telefon. Fapt e că am auzit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
urmau să înfrumusețeze pretutindenea. Plăpânde floricele acopereau roca amestecată cu pământ. în câțiva ani, verdele a devenit culoarea dominantă. Peisajul sinistru dispărea ca printr-o minune. Natura își vindeca rănile și se îmbrăca în haină de sărbătoare, pe care o așternea peste uriașul mormânt, în care zăcea aproape tot ce fusese viu odinioară. Oamenii care reușiseră să se salveze din cumplita catastrofă își ridicau privirile către cer, de unde credeau, poate, că le-a venit miraculoasa salvare. în gesturile lor instinctive, poate
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
de iminența sinuciderii mele. Cine pricepe ceva din toate astea? Citește mai întîi, cititorule, istoria acestei iubiri și după aceea îți vei da seama de tot ce s-a întîmplat și dacă cineva, în locul meu, ar fi procedat altfel. O aștern în aceste pagini fierbinți, scrise la mare temperatură. Să nu crezi că-mi trag spuza pe turtă ca să mă arăt în ochii domniei tale altfel de cum sânt pentru a-ți capta simpatia. Nu. Voi povesti faptele cu o sinceritate nudă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu o sinceritate nudă, dezolantă, exact cum s-au petrecut în realitate. Știu că nimeni n-are să mă întîlnească vreodată ca să arunce cu pietre în mine. Nu mă preocupă emoția estetică, nici morala, nici mesajul generos. Nu fac literatură, ci aștern în aceste file o mare pasiune care altfel ar fi rămas necunoscută, pentru bunul motiv că pasiunile fug de lumină ― lumina le omoară. ...Și acum să iau povestea de la început. Până când am intrat în cursul superior de liceu, viața mi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dragoste. Nu pentru că nu m-aș fi priceput, dar nu se ivise nevoia. Iubitele mele din trecut nu-mi ceruseră așa ceva. Îmi cădeau în brațe și fără poezia scrisorilor. Mihaela însă nu era plămădită din același aluat. I-am răspuns așternând opt pagini, cu litere de jar, motivând gestul meu ca o fatalitate de care în orice caz nu poți fi răspunzător. " La urma urmei cine e vinovat că mi-ai ieșit în cale și mi-ai tulburat sufletul de nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vitrine, apoi, fără nici o deliberare, am intrat într-un debit să cumpăr țigări. N-am cumpărat nici o țigară, în schimb am cerut un plic și hârtie. După aceea am luat-o spre Cișmigiu și acolo, pe o bancă, i-am așternut Mihaelei o nouă scrisoare: "Tu ești, Mihaela, aceea pe care o caut fără s-o găsesc? Aceea pe care o aștepți și nu vine? Aceea căreia îi scriu și nu-mi răspunde? Mi se pare că te văd în toate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]