7,862 matches
-
ani. ― Asta e greșeala ta, mamă. ― Alisia, nu vei muri dacă te duci după el. ― Am școală mâine. Nu-ți fă griji, trebui să fii acolo la ora patru. Ai timp să ajungi. M-am uitat la Maria, sperând În adâncul sufletului că se va oferi ea. ― Nu am cum, Alisia, zise Maria. Știi că te-aș fi ajutat, mai ales având În vedere circumstanțele. Se uită În jos, la piciorul meu. ― Dar...am mormăit eu. ― Dar am un test important
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
PÅPÅDII ȘI MEDUZE Valuri care vin și pleacå precum norii måcinați de vânt Valuri de ore depånate de lunå peste adormitul endymion Sonore talazuri de oameni aruncați încolo și încoace geamanduri legate-n adâncuri Valuri de luminå dimineți sidefii și seri zgâriate de soarele cåzând înspre altå lume Valuri și maluri maluri înalte abrupte rupte de nesfârșita luptå îmbråțișåri ispititoare ale nemårginirii Maluri cu rådåcini și umbre foșnitoare ademenitoare cântece revårsând din izvoare Dincotro
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1645]
-
sobei, câțiva știuleți de păpușoi cu boaba aurie. Alături, o strachină plină cu alune. Mă întorc spre locul unde - sub ferestruică - știu că ține sipetul lui vechi... Ca niciodată, capacul este ridicat și rezemat de perete. Caut cu privirea spre adâncul sipetului... „Nu! Nu se poate! De unde au apărut cele opt volume cu documente privitoare la Istoria orașului Iași? Eu știu că - grație bunătății bătrânului - le am acasă. Cum au ajuns aici? Poate printr-o minune!” Călugărul mă urmărește cu atenție
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
îmi croiește cale de foc; Jos bubuie tunet, cu mare răsunet Și munții îți pare că-i muta din loc; Din zare pînă-n zare, pește pămînt și mare, Fulgerul îmi dă sens mișcării, De duhuri ispitit, de dragoste vrăjit, În adîncul de purpura al mării; Peste cîmpii, si dealuri, si munți, Pește apele line ori torente-n puhoi, Oriunde-ar visa, sub munte sau jos în vîlcea, Spiritul pe care-l iubește veghează vioi; Iar eu mă-nsoresc în zîmbet ceresc Pe
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
să mai aștept cel puțin până la trei, când în New York avea să fie ora zece dimineața. Of, de ce nu pot să sun acum? A dracului diferență de fus orar! Plină de amărăciune, am blestemat faptul că Pământul era rotund. în adâncul meu știam că ora zece, într-o duminică dimineața, era probabil încă mult prea devreme. Probabil prea devreme cu mai multe zile. Dar nu-mi păsa. Trebuia să fie suficient. După micul dejun, Chaquie s-a lansat în niște pregătiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
adevărată? am întrebat eu ținându-mi răsuflarea. După o pauză care părea să dureze o veșnicie, a venit și răspunsul. Nu. Toate visele mele s-au năruit. însă simțeam mai curând o disperare surdă decât furie. Știam eu. Undeva, în adâncul meu, știusem tot timpul. Nu exista nici un fel de saună. Poate că nu exista nici o sală de gimnastică. Sau o cameră de masaj. La gândul ăsta, am fost cuprinsă de panică. Putem să ne întoarcem în sala de mese? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să iau cocaină la o petrecere. Era cea mai bună metodă ca să-mi întăresc încrederea în mine și să găsesc curajul de a vorbi cu bărbații. Adoram sentimentul de invincibilitate pe care mi-l dădea. Pentru că, într-un fel, în adâncul meu, știam că sunt atrăgătoare. Dar îmi dădeam seama de asta numai după ce trăgeam o linie-două. Era suficient să beau ceva. Dar cocaina avea un efect și mai grozav. Și nu era vorba numai de mine. După ce trăgeam niște cocaină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
minte că petrecerile, ieșirile în baruri sau în cluburi de noapte nu sunt niște puncte de interes reale. Nu sunt decât modalități periferice de a vă hrăni diversele forme de dependență. Când a spus asta, Josephine m-a privit până în adâncul sufletului cu ochii ăia albaștri, inteligenți, veseli și parșivi. Iar eu am urât-o cum nu mai urâsem pe nimeni în viața mea. Și, în opinia mea, urâsem din belșug. S-a întâmplat ceva, Rachel? m-a întrebat ea. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lui Randall. M-am întâlnit cu Mara într-o seară, să bem ceva, iar ea m-a întrebat dac-am început să iau sedative. Viața părea să fi devenit mută. De la acel sărut, nu mai vorbisem cu Luke - undeva, în adâncul creierului meu, gânduri despre el se ițeau tot timpul, însă eu nu reușisem încă să înțeleg ce însemnau sentimentele mele sau ce-ar fi trebuit să fac în legătură cu ele. Într-un fel, eram recunoscătoare pentru starea asta de zombi - pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
propria-i voință. Dar nu poți totuși să ne dai vreo informație precisă despre vârsta ei? — Păi, ezită Barney, în unele privințe arăta tânără, iar în altele nu. Asta e tot ce știu. — în care privințe? întrebă inspectorul, sperând din adâncurile inimii că Barney n-o să înceapă să-i zică iar despre mână. — Ăăă... picioarele nu păreau potrivite cu sânii, dacă înțelegeți ce vreau să zic. Inspectorul Flint nu înțelegea. — Erau prea subțiri și cumva boțite... — Care erau așa? Picioarele sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
la Wilt. — Ce ați făcut? — Păi... vedeți, rămăsesem fără hârtie igienică în baie, așa că... Wilt se opri. Inspectorul își aprinse încă o țigară. Mâinile îi tremurau, iar în ochii lui se distingea o privire distantă, care sugera că tocmai contemplase adâncul unui hău înfricoșător. — Domnule Wilt, spuse el când reuși să-și revină în fire, eu mă consider un om tolerant - în limite rezonabile -, un om răbdător și uman, dar dacă vă așteptați să cred într-adevăr măcar o vorbă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
considerați dezechilibrați mental, dar în nici un caz nu-i venea să facă reclamă acestui fapt. Pe de altă parte, poate i-ar fi cumva de ajutor bietului Wilt. — Da, presupun că da, zise el în cele din urmă, pentru că în adâncurile sale profesorul Morris era un om blând. Destul de țicnit. Fie vorba între noi, domnule sergent, oricine se arată dispus să predea la genul ăsta de infractori tineri, căpoși și agresivi pe care-i avem în școală nu are cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fie atât de dificilă și insuportabil de grețoasă. După ce trupul alunecă în josul puțului pentru a patra oară, Barney coborî el însuși jos sub pământ, ca să ajute la recuperarea obiectului din gaura de pilon. — Afurisiților, dacă o scăpați, urlă el din adâncuri, o să aveți aici jos două cadavre, așa că țineți-vă strâns de funia aceea, indiferent ce s-ar întâmpla! Eu o să i-o înfășor în jurul gâtului. Inspectorul Flint se uită lung în josul puțului. — Să nu carecumva să faci așa ceva! strigă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Pot să vă spun doar un singur lucru. Ticălosul care a aruncat-o aici știa ce face și o știa foarte bine. însă și a cincea încercare eșuă lamentabil, ca și celelalte patru dinaintea ei, așa că Judy coborî iar în adâncuri, unde se lăsă greu peste laba piciorului lui Barney. Mergeți și aduceți blestemata aia de macara! zbieră el. Nu mai rezist mult la toată chestia asta. — Nici eu, bombăni inspectorul, care încă nu se putea hotărî ce se presupunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ură, de departe, mângâindu-și, nervos, sprânceana, semnul bizar de la coada sprâncenei. Orașul anihilat. Noaptea, mâluri putrede. Rareori, cadența păzitorilor... Spasmul câte unei bufnițe, lovind antenele clădirilor. Zbârnâie îndelung, cu fulgere iuți, cucuvele electrice. Hodoroaga se spulberă, scufundată, undeva, în adâncul tenebrei. Văzduhul deschide imense aripi negre și, simultan, uriașe plase de pradă, să adune liliecii și avioanele și fantomele brusc întinerite. Avionul se tot leagănă, de pe o parte pe alta, să scape de ghearele urmăritoare. Un interior curat, funcțional. Geometrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
A visat și imperiul lumii și renunțarea absolută la lume.“ Ascultau, n-ascultau, ce importanță mai avea. Urechiușa tranzistor înregistra, desigur, și avea să transmită: „Divinul Gerbert anticipa sublimul. Mulțimea se stăpânește nu numai prin forță, nici doar prin inteligență. Adâncul firii omenești cere și altceva“. „Hai să facem lista, amantissime“, spusese nea Gică Teodosiu și era miercuri și ploua. Tovarășii Măndiță și Teodosiu se aplecaseră gospodărește asupra listei de priorități. Anul de dizgrație una mie nouă sute optzeci și, zilele doldora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mâna pe cureaua genții de plastic, nu avea curaj să violeze sanctuarul. — Intră, intră, domnule Vancea. Merită să pierzi câteva ore cu opera necunoscutului. Vârcolacul... un suflet, profesore, ai să te convingi. Vei vedea ce înseamnă precizia și surprizele adevărului. Adâncul adânc al zădărniciei, asta ai să vezi... și asta fără cuvinte. O epopee, domnule Vancea! Homer!... ai să vezi. Homer fără cuvinte, fără ajutorul cuvintelor. Intră, intră, merită, crede-mă. — Da, da, înțeleg... Profesorul Vancea privi spre rafturi, spre birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
până în fund. Tereza deschise ușa din dreapta. — Acesta e biroul lui Tavi. Rafturile până la tavan, pline cu mape groase, de toate culorile. — Intră, intră, domnule Vancea. Să pierzi câteva ore cu amprentele acestui înlocuitor. Vârcolacul! Vei vedea memoria și surprizele adevărului. Adâncul adânc, asta ai să vezi! Homer, fără cuvinte. Intră, intră, merită, crede-mă! Rămăsese singur cu comoara câteva ore. Pe la 5, gazda îi aduse un ceai și câteva felii de pâine unse cu un soi de magiun suspect. Ușa rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
decât un zâmbet rânjet plânset, un surâs angelic, tembel, stingher, pe chipul în transă. Mâinile bâjbâie în întuneric, tremurând. Când se dezmeticește, bărbatul se află din nou în același loc, în fața ei. Nu se privesc, privesc craterul negru al cafelei, adâncul de zaț, himera. — E o capcană, anotimpul? Dacă am schimba termenii, dacă am inversa? Ce zici, dacă am inversa? Nu anotimpul nu mai are răbdare, ci oamenii. Aerul e rece și negru și vânăt, așa îl vrea. Partenerul e undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
furios, spumegând de dispreț față de lumea artei și de toate curvele însetate de sânge și lacome de bani care o populau. Harry l-a botezat „geniul posac“, dar, în ciuda firii sale necioplite și uneori combative, pictorul cel arțăgos era, în adâncul sufletului, un cal de rasă pură. Știa ce înseamnă loialitatea și, odată ademenit în grajdul de la Dunkel Frères, nu a manifestat nici o intenție de a se elibera. Harry era omul care îl salvase din ghearele anonimatului, de aceea Harry avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în jos ani de zile, acum aveau rețineri în a cere ajutorul unui om care ajunsese să își disprețuiască fiica vitregă pe parcursul marilor bătălii din acele zile de început. Tom nu i-a spus niciodată Aurorei, dar știa că, în adâncul sufletului, Zorn o considera vinovată pentru moartea mamei lor. Ea o supusese pe June unui asediu prelungit de necazuri și disperări, și unica răsplată pentru toate aceste suferințe fusese neașteptatul dar de a i se permite să își crească nepoata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nici un fel. Nu te cred. — N-o cunoști pe Aurora, domnule Glass. Nu e în toate mințile. Fac tot ce pot ca să o ajut și să o sprijin, dar nu-mi arată nici urmă de recunoștință. Am scos-o din adâncurile infernului și i-am salvat viața, dar tot nu vrea să se lase. Nu vrea să creadă. — E vreo lege care zice că trebuie să creadă în ce crezi dumneata? — E soția mea. O soție ar trebui să își urmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
se curba spre stânga. Un mădular mare, dar și scârbos, iar omul căruia îi aparținea mi se părea încă și mai scârbos. Presupun că aș fi putut să sar în picioare și să o zbughesc din casă, dar ceva în adâncul creierului îmi spunea că nenorocitul îmi oferea o ocazie neprețuită și că, în schimbul câtorva secunde de repulsie, puteam scăpa toți de idioții din biserica aia... Acesta e osul sfânt, a spus reverendul, ținându-și organul sculat cu mâna și vânturându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
poți să te bazezi cel mai puțin din câte am cunoscut. Și totuși Ruth ne ignoră sfaturile. Ea crede că un bărbat, orice bărbat, e mai bun decât nimic. Și dacă nu merge? am întrebat-o într-o zi, în adâncul sufletului meu știind că probabil căsnicia ei nu are nici o șansă de reușită. Logodnicul ei e nebun de legat. O să divorțez, a spus ea sfidător. — Dar nu ar fi îngrozitor? — E mai bine decât să rămân singură. Cel puțin, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
sune mai mult decât îl suni tu pe el, îi zic. Cine spune asta? Astea erau regulile ultima oară când am verificat. Ne întoarcem la hotel în tăcere. Debbie pare supărată pe mine că i-am scos ochii. Dar în adâncul sufletului, trebuie să știe că Donald nu e sincer. Aș vrea să fiu directă și să îi spun despre el și Amy, dar nu pot. Doar sper că va afla în curând. Dacă e ceva ce nu suport să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]