12,537 matches
-
culturală, vehementă uneori, nu acceptă compromisul. Cel dintâi atac de proporții a avut loc în 1867-1868, odată cu apariția articolului Dreptul public al românilor și școala lui Barnuțiu (tipărit separat în 1868 și inclus în volume cu titlul Contra școalei Barnuțiu). Adversar, prin temperament și formație, al oricăror excese, adept al organicismului și al sistemelor filosofice pozitiviste și criticiste, M. a condamnat cu duritate șovinismul și demagogia, pe care le considera responsabile de impasul culturii române, la temelia căreia socotea că s-
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
doar o cale spre progres. Partizan al evoluționismului, combate tendințele revoluționare de orice fel, între ele și socialismul, căruia i se opune sistematic. Credea într-o evoluție socială cu parcurgerea obligatorie a tuturor stadiilor. Din această pricină va fi un adversar tenace al împrumuturilor străine nejustificate, pe care le consideră, după o formulă căreia el i-a dat o largă circulație, „forme fără fond”. Generate de procesul rapid al modernizării României, acestea sunt considerate primejdioase, deoarece duc la crearea unei rupturi
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
În lumea formelor, cel puțin, modernitatea nu se putea angaja univoc în acest dispreț față de tezaurul impresionant al tradiției. Romantismul sau „modernitatea estetică” (Matei Călinescu) a înțeles să răspundă idealurilor iluministe, stabilind un set de opoziții în „teritoriul definit de adversar” (Paul Ricœur): origine/prezent, mit/rațiune, vis/realitate, etos boem/etos burghez etc. Nici gambitul îndrăzneț al filozofiei hegeliene, nici Școala hermeneutică germană din secolul al XIX-lea, continuând prin teologul Schleiermacher (1768-1834), istoricul Johann Gustav Droysen (1808-1884) și Wilhelm
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al seminarilor, fie în Areopag. La noi, „republica literelor” a ignorat soporific vocația mediatoare a teologiei. Câți dintre intelectuali au recunoscut statura apostolică a unui Kierkegaard sau eroismul sacru al unui Bonhöffer? Având capul pe umeri, iar nu în mâinile adversarului, este oare chiar atât de greu să recunoaștem că trăim într-o bătălie dezlănțuită? Chiar și cu cele mai josnice ispite, lupta se dă mai întâi în gând. Astăzi, vorba lui Edmund Burke, all that is required for evil to
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nici golul în sine, nici doar arta sportivă, geniul unui antrenor, coeziunea unei echipe și nici măcar „al doisprezecelea jucător” (publicul), care creează un câmp magnetic de o forță imposibil de neutralizat. În fapt, darul fotbalului este de neconceput fără participarea adversarului sau în absența unei bătălii dârze, a imnurilor din peluză sau (cel puțin pentru jucători) fără prezența discretă a rudelor în tribune, a prietenilor în fața televizoarelor. Fotbalul deține mai ales de această experiență invizibilă a interconectării dintre echipă și comunitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fotbal individualitățile nu apar decât pe fundalul contractului de fidelitate între membrii unui club. Fiecare jucător joacă un pariu cu mai multe instanțe; pe teren, el este într-un permanent raport de evaluare față de el însuși, de coechipierii săi, de adversari, de minge, de condițiile meteorologice, de galeria din stadion, de suporterii conaționali aflați în fața ecranelor, dar mai ales față de spectatorii dezinteresați, atrași de irupția de creativitate pe care puținele reguli ale fotbalului o fac încă posibilă 1. Când determinismul entropic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
unei ecclesia militans. Mărturisirea - ori spovedania - este un gest similar angajamentului de fidelitate matrimonială sau, mai mult, de loialitate ostășească. Promitem, astfel, să raportăm unei conștiințe mai bune, inspirată de „Părintele luminilor” (Iacov 1, 17), toate mișcările din front ale adversarului. A aproxima greșit linia de atac a armatei adverse, a nu recunoaște costumul de camuflaj sau operațiunile de spionaj ale vrăjmașului (luându-l drept aliat, în loc de sabotor) - toate acestea sunt gafe faustice care trebuie mărturisite în scaunul de spovedanie. Mărturisirea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
manifestărilor publice de idolatrie politică ori socială. Nu trebuie să tulbure pe nimeni faptul că un asemenea demers conduce la note polemice. Creștinii nu pot evita combativitatea într-un Kulturkampf deschis 1. Psalmii ne arată că diferențele dintre „prieteni” și „adversari” sunt constitutive pentru o religie care pune în centru căutarea și adorarea adevărului unui Dumnezeu personal. În același timp, Evanghelia ne vorbește despre paradoxul cruciform al iubirii vrăjmașilor. Prin urmare, pentru orice regulament de ordine interioară, nevoia de a construi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
supremă a gândirii asupra politicului, Leo Strauss, creatorul școlii de la Chicago în filozofia politică, a dialogat de-a lungul întregii sale vieți, deși nu fără momente de criză și ruptură, cu autori care par astăzi nemiscibili: Carl Schmitt (un fascinant adversar consecvent al liberalismului), Alexandre Kojève (un posthegelian care încerca depășirea clivajelor doctrinare prin decretarea intrării în postistorie), Raymond Aron (ultimul mare liberal francez). Iar exemplele pot continua, conturând o lecție importantă, dincolo de adagiul clasic coincidentia oppositorum: când dialogul încetează, toți
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Constituția poate fi manipulată politic. Prin urmare, crede Dworkin, ar trebui ca parcursul juridic al unor decizii în fond politice să fie întărit, nu slăbit. E bine de știut că nivelul polemicii e foarte ridicat, deoarece Dworkin are de combătut adversari redutabili, universitari ca și el ori „practicieni” cu solidă formație filozofică precum judecătorul Richard A. Posner, preopinentul său în speță, prolific și respectat autor de publicații savante. Asemenea dezvoltări istorice nu sunt triviale, și ele constituie un puternic argument împotriva
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
începând cu Beyond the New Right: Markets, Government and the Common Environment (Routledge, Londra, 1993). S-ar părea că Soros a preluat termenul de la Gray, dar nu știu să-l fi citat în acest sens. Soros, poate cel mai paradoxal adversar al capitalismului fără limite și fără frontiere, reformula proiectul popperian al societății deschise pe baza a ceea ce eu am numit „normativitate slabă”, cu o referință oblică la „gândirea slabă” identificată de Gianni Vattimo ca trăsătură a „modernității târzii”, numele dat
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
intersecția fortuită a celor două universuri, prilejuită de o vizită la căpătâiul unei bătrâne muribunde, mama soției naratorului. Bătrâna era inspirată de Florica Bagdasar, de care voi vorbi din nou la nota 13. 6. „Abe” îl ironizează pe unul dintre adversarii săi academici, spunând că e un „asiduu importator al celor mai recente mode pariziene”. În cea mai inteligentă cronică a romanului lui Bellow („The Egg-Head’s Egger-On”, London Review of Books, 27 aprilie 2000), Christopher Hitchens, care scrie pentru Vanity
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai spectaculoasă a revoluției industriale, pe care o întrezărise totuși la Manchester - dar o explicase mult diferit de celălalt vizitator celebru din epocă al localității, Marx. Dar organicismul s-a relansat și după Revoluția de la 1789, mai întâi în rândurile adversarilor și victimelor acesteia, alimentând o întreagă serie de antimodernisme iliberale romantice, unele saturate de diverse forme de utopism (catolicismul social francez, „socialismul utopic” etc.), altele de diverse forme de reacționarism (de la reacționarismul aristocratic al lui Joseph de Maistre la conservatorismul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
dreapta (corporatismele, autoritarismele, populismele, fascismele și nazismul), ca și mesianismul de stânga (leninism-stalinismul), precum și derapajele sistemice ale puținelor democrații parlamentare funcționale din perioada interbelică, lăsau puțin loc pentru speranță. Din păcate, partizanii liberalismului și, cu o retorică net mai inflamată, adversarii săi de stânga (dintre care unii, în America, uzurpând într-o manieră simbolic fascinantă numele inamicului, se autointitulează liberals) au confundat adesea analizele lucide ale crizelor cu opțiunile de dreapta. Așa i s-a întâmplat și lui Tönnies, care vorbea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de sectă justițiară și mizantropă care se reclamă de la genialii Friedrich von Hayek și Ludwig von Mises, dar pare să nu observe că lumea s-a schimbat radical în ultimii 50-60 de ani și în consecință continuă să lupte cu adversarii părinților fondatori 11. O atare atitudine respinge pe mulți dintre intelectualii la fel de sincer atrași de tradiția liberală (deși poate mai aproape de spiritul lui Tocqueville decât de cel al lui Adam Smith), dar simultan mai preocupați de „adaptarea intelectului la lucruri
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de a depăși clivajul Stânga-Dreapta, poate fi interpretat ca fiind favorabil fiecăreia dintre ele. Dar Etzioni a fost implicat activ de partea unora dintre admiratorii săi. De exemplu, Clinton a folosit electoral, cu acordul și sprijinul autorului, „agenda comunitaristă” împotriva adversarilor săi republicani, lovindu-i astfel unde se simțeau ei mai tari, în domeniul „valorilor familiei”, pe care proclamau că le salvează, precum și pe terenul patriotismului (demagogic), unde președintele democrat (mă refer aici la partidul său) a opus viziunea unei „comunități
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
o vestală care și gătește, deretică etc.). În Anglia, „noul laburism” al lui Blair merge pe o muchie de cuțit printre ambiguitățile unor poziții comunitariste (deși, am văzut, nu se bucură de sprijinul lui Etzioni). Simțind probabil că unii dintre adversarii săi americani ar putea folosi eventuala sa simpatie față de Tony Blair pentru a-l scoate din cursă, descalificându-l ca simplu propunător de Third Way, Etzioni a ținut să se departajeze, în conferința și broșura menționate: a cerut mai multe resurse
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
îmbunătăți viața împreună -, am decis inițial să o expediez cu formula clasică: Brave New World 23! Totuși, consultându-mi numeroasele note de lectură pentru a scrie acest text, m-am hotărât să tratez în amănunt tentativa lui Amitai Etzioni. Ca adversar de veche dată al utopismului, știu prea bine că lumea nu poate trăi în utopii. Dar nici fără a visa la ele, fără a se abandona din când în când, cu mai multă prudență decât cei care au vrut să
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lui Bauman, apărută în englezește în 2001, este o foarte bună introducere succintă în problema comunității, dintr-o perspectivă apropiată de a mea: este perspectiva duratei lungi în istoria ideilor social-politice. Astfel, discuția trece dincolo de controversa actuală între comunitariști și adversarii lor, integrând o lungă tradiție. Pentru o tratare mai amănunțită în același spirit, vezi Elizabeth Frazer, The Problem of Communitarian Politics. Unity and Conflict, Oxford University Press, Oxford, 2000. O lucrare foarte importantă (fiind apărută înainte de comunitarismul despre care vorbesc
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
proces de regândire permanentă a fundamentelor culturii și societății; când postmodernismul devine exclusiv autoreferențial și conformist - „disciplinându-i și pedepsindu-i” până și pe militanții săi ocazional sceptici sau șovăielnici -, acest curent devine la fel de conservator (și eventual reacționar) ca și adversarii săi. Singura speranță se leagă de extrema eterogenitate a postmodernismului, din care se nasc din când în când și tensiunile creatoare, autocriticile, vectorii ieșirii din impas. Din acest motiv, ca în toate celelalte curente, câștigăm mai mult dacă urmărim marginile
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
dreapta americani - care merg până la o formă osificată de liberal-conservatorism - își găsesc refugiul în universitățile și colegiile confesionale, îndeosebi catolice, institute, fundații - ceea ce nu întârzie să-i înăsprească, iar uneori îi transformă în ideologi sectari, la fel de puțin îmbietori ca și adversarii lor4. Grație legăturilor lor franceze - ceea ce am numit cândva, desigur ironic, „filiera franceză” -, gânditori și formatori ca Strauss și Bloom au făcut posibil accesul unei elite academice la marea tradiție filozofico-politică liberală tocquevilliană. Această tradiție a fost după 1945 echivalentul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
armată, nu la întreaga societate, deci nu trebuie generalizat prin scoatere din context; și așa mai departe. Oricum, ceva nu e în regulă cu liberalismul, dacă trebuie să recurgă tot la utopie pentru a-și atrage de partea sa intelectualii. Adversarii gândirii liberale vorbesc însă de ceva și mai grav. Pentru ei, influența liberală - multă, puțină - nu se explică decât printr-o teorie a conspirației. Astfel, s-a afirmat că liberalismul postbelic nu a fost decât o mașinațiune a serviciilor secrete
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Miller și Norman Mailer - s-au adunat să cheme la luptă împotriva noilor „fasciști”, „militariștii americani”, acuzați de a pregăti un al treilea război mondial. Kominformul, „sponsorul” din umbră, pregătise o adevărată lovitură de teatru, începând lupta chiar pe terenul adversarului. Autoritățile americane erau destul de puțin pregătite să facă față unor asemenea operațiuni, în parte datorită lipsei unei garnituri credibile de figuri intelectual-artistice care să contracareze ofensiva comunistă. Din fericire, știrea despre organizarea întrunirii i-a parvenit la timp unuia dintre
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
bine lecția, evoluând cu timpurile și conservând spiritul, mai curând decât litera liberalismului tocquevillian-aronian. În acest sens, el e foarte apropiat - intelectual, politic și uman - unor Pierre Manent, Alain Renaut, Philippe Raynaud, Stéphane Rials. Astfel, deși Lilla este etichetat de adversarii săi drept „neoconservator”, el diferă semnificativ de alții astfel expediați, plasându-se înspre „stânga” unui fel de continuum liberal-conservator (est-europenii și-ar putea aminti că liberal-conservatorul era o figură obișnuită în regiunea noastră la finele secolului al XIX-lea). El
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
29: „Dacă fiecare clasă socială În ascensiune a trecut, ca să spunem așa, prin inelul cătușelor pregătite de cei de la putere, proletariatul cea mai hotărâtă clasă revoluționară a simțit cel mai intens strânsoarea acestor cătușe. Conștientă de puterea mereu crescută a adversarului ei, burghezia a devenit feroce În măsurile de conservare a privilegiilor ei. (Ă). Proletariatul posedă o literatură a Închisorilor specifică soartei sale, Înflorită Între zidurile cenușii, ca o nouă și eficace armă de luptă. (Ă). La noi Alexandru Jar a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]