5,249 matches
-
general ciclică, adesea de natură constituțională și endogenă, uneori însă și secundar reactiv (A. Porot). Acesta se caracterizează printr-o dispoziție afectivă exaltată, de tip euforic, fugă de idei ce poate ajunge la o stare de incoerență, polipragmazie, instabilitate motorie, agitație, logoree, gândire prin asonanță, adesea un limbaj de tip moriatic. Din punct de vedere psihopatologic se notează următoarele tipuri de tulburări specifice: - tulburări de dispoziție afectivă de tip euforic, - tulburări intelectuale (atenție flotantă, inconstanță, fugă de idei, asonanță, divagații), - tulburări
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
asonanță, adesea un limbaj de tip moriatic. Din punct de vedere psihopatologic se notează următoarele tipuri de tulburări specifice: - tulburări de dispoziție afectivă de tip euforic, - tulburări intelectuale (atenție flotantă, inconstanță, fugă de idei, asonanță, divagații), - tulburări de activitate (polipragmazie, agitație psihomotorie, logoree etc.), - tulburări fizice generale (insomnii, tulburări endocrine, tiroidiene sau ovariene, creșterea apetitului alimentar). În ceea ce privește formele clinice ale sindromului maniacal, acestea sunt următoarele: a) Excitația maniacală simplă sau „mania verbală” în care accelerarea ritmului gândirii și hiperactivitatea sunt de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
retard intelectual; sunt neatenți, apatici, foarte lenți în privința efortului intelectual, dar în rest agitați psiho-emoțional și turbulenți, sugestibili, încăpățânați, impulsivi. c) Instabilii emotivi. La aceste cazuri se notează o ereditate psihopatică foarte încărcată. Reacțiile lor emoțional-afective se caracterizează prin următoarele: agitație, neliniște, susceptibilitate, inhibiție, crize scurte de mânie, variații de dispoziție afectivă; capricii, încăpățânare, indisciplină, dezordine, lene, autoritarism, irascibilitate. Tinerii sunt temători și au somnul agitat, mai târziu devin brutali și susceptibili. Sunt capabili de generozitate și devotament care însă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
plan fizico-somatic. Din punct de vedere clinic, sindromul anxios este unul dintre elementele fundamentale ale psihopatologiei. H. Ey descrie următoarele forme de manifestare ale sindromului anxios. a) Crizele anxioase sunt crize de anxietate paroxistică ce pot avea aspecte diferite: stupoare, agitație, onirism confuzional, stare de perplexitate. Ele apar în următoarele situații: stări confuzionale, psihoze periodice, episoade epileptice, în formele de debut ale schizofreniei și demențelor. b) Structura anxioasă poate fi o trăsătură dominantă și fundamentală a unor personalități de tip morbid
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
data aceasta, dau impresia unei „flexibilități ceroase”. Se mai notează în cadrul simptomatologiei acestui sindrom, stereotipii de atitudine, gestică, mimică și limbaj, grimase, manierisme etc. Din punct de vedere psihopatologic, sindromul catatonic, are două forme clinice de manifestare: stupoarea catatonică și agitația catatonică. Le vom prezenta în continuare. a) Stupoarea catatonică se caracterizează din punct de vedere psihopatologic prin următoarele manifestări: imobilitatea bolnavului, hipertonie musculară, păstrarea atitudinilor impuse de experimentator (flexibilitate ceroasă, catalepsie), negativism (împotrivire sau opoziție activă sau pasivă la mișcări
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
activă sau pasivă la mișcări), mutism. Stupoarea catatonică poate fi de trei feluri: - stupoarea cu flexibilitate ceroasă, negativism, imobilitate, mutism; - stupoare cu hipertonie musculară cu imobilitate, mutism, hipertonie musculară, poziții bizare; - stupoare negativistă cu imobilitate și mutism, hipertonie musculară. b) Agitația catatonică apare în mișcări, scris, vorbire. Ea are un caracter bizar, nefiresc, este lipsită de unitate, incoerentă, fără un scop (parakinezia, descrisă de Kleist). Din punct de vedere psihopatologic agitația catatonică poate fi: - agitație confuzo-patetică, - hebefrenocatatonia, - agitația impulsivă, - agitația catatonică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bizare; - stupoare negativistă cu imobilitate și mutism, hipertonie musculară. b) Agitația catatonică apare în mișcări, scris, vorbire. Ea are un caracter bizar, nefiresc, este lipsită de unitate, incoerentă, fără un scop (parakinezia, descrisă de Kleist). Din punct de vedere psihopatologic agitația catatonică poate fi: - agitație confuzo-patetică, - hebefrenocatatonia, - agitația impulsivă, - agitația catatonică. Sindroamele halucinator-paranoide Acestea reprezintă un grup de sindroame psihopatologice caracterizate prin tulburări de ordin perceptiv (halucinații) asociate sau nu cu tulburări de gândire de tip delirant, având de regulă un
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
imobilitate și mutism, hipertonie musculară. b) Agitația catatonică apare în mișcări, scris, vorbire. Ea are un caracter bizar, nefiresc, este lipsită de unitate, incoerentă, fără un scop (parakinezia, descrisă de Kleist). Din punct de vedere psihopatologic agitația catatonică poate fi: - agitație confuzo-patetică, - hebefrenocatatonia, - agitația impulsivă, - agitația catatonică. Sindroamele halucinator-paranoide Acestea reprezintă un grup de sindroame psihopatologice caracterizate prin tulburări de ordin perceptiv (halucinații) asociate sau nu cu tulburări de gândire de tip delirant, având de regulă un caracter sistematizat, de tip
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
hipertonie musculară. b) Agitația catatonică apare în mișcări, scris, vorbire. Ea are un caracter bizar, nefiresc, este lipsită de unitate, incoerentă, fără un scop (parakinezia, descrisă de Kleist). Din punct de vedere psihopatologic agitația catatonică poate fi: - agitație confuzo-patetică, - hebefrenocatatonia, - agitația impulsivă, - agitația catatonică. Sindroamele halucinator-paranoide Acestea reprezintă un grup de sindroame psihopatologice caracterizate prin tulburări de ordin perceptiv (halucinații) asociate sau nu cu tulburări de gândire de tip delirant, având de regulă un caracter sistematizat, de tip paranoid. În cadrul sindroamelor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
b) Agitația catatonică apare în mișcări, scris, vorbire. Ea are un caracter bizar, nefiresc, este lipsită de unitate, incoerentă, fără un scop (parakinezia, descrisă de Kleist). Din punct de vedere psihopatologic agitația catatonică poate fi: - agitație confuzo-patetică, - hebefrenocatatonia, - agitația impulsivă, - agitația catatonică. Sindroamele halucinator-paranoide Acestea reprezintă un grup de sindroame psihopatologice caracterizate prin tulburări de ordin perceptiv (halucinații) asociate sau nu cu tulburări de gândire de tip delirant, având de regulă un caracter sistematizat, de tip paranoid. În cadrul sindroamelor halucinator-paranoide, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al bolnavului, o stare de inerție generală, putând merge până la stupoare. La aceste elemente, cu caracter negativ al confuziei mintale, se adaugă și elemente cu caracter pozitiv de tipul halucinațiilor polisenzoriale, în special vizuale, delir oniric și o stare de agitație anxioasă. Tulburările psihopatologice întâlnite în sindromul confuzional, au fost grupate de K. Jaspers, în următoarele tablouri clinice; 1) Îndepărtarea de lumea reală caracterizată prin perceperea imprecisă a mediului înconjurător, dificultatea sau chiar imposibilitatea fixării atenției, reflectarea realității înconjurătoare sub o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o tulburare de conștiință caracterizat prin următoarele aspecte psihopatologice: - dezorientare temporo-spațială cu conservarea conștiinței de sine; - tulburări de percepție (halucinații vizuale și auditive, iluzii și pareidolii), idei delirante incoerente, tulburări de afectivitate (crize de mânie, angoasă sau extaz și euforie), agitație psihomotorie. 3) Delirul musitant este o formă gravă de delir, cu agitație limitată, mișcări carfologice, voce șoptită ca o mormăială neinteligibilă, evoluție gravă spre comă. 4) Sindromul oneiroid este un complex de simptome cu o accepțiune variată constând din următoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
conservarea conștiinței de sine; - tulburări de percepție (halucinații vizuale și auditive, iluzii și pareidolii), idei delirante incoerente, tulburări de afectivitate (crize de mânie, angoasă sau extaz și euforie), agitație psihomotorie. 3) Delirul musitant este o formă gravă de delir, cu agitație limitată, mișcări carfologice, voce șoptită ca o mormăială neinteligibilă, evoluție gravă spre comă. 4) Sindromul oneiroid este un complex de simptome cu o accepțiune variată constând din următoarele: - onirismul sau delirul oniric (Lasegue, Regis); - oneiroidia, diferită de onirism (Mayer-Gross) constând
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau delirul oniric (Lasegue, Regis); - oneiroidia, diferită de onirism (Mayer-Gross) constând din confuzie cu trăiri incoerente și fantastice. S-a vorbit în unele cazuri de „oneirofrenie” și de „catatonia oneiroidă”. 5) Amenția constă în incoerența gândirii, stare de confuzie mintală, agitație dezordonată, amnezie posteritică (Meynert, Chaslin, Mayer-Gross, Jaspers). Este o stare clinică de perplexitate la care se notează prezența iluziilor, a halucinațiilor și ideilor delirante cu caracter fragmentar. 6) Delirul acut este o confuzie mintală gravă sau malignă, specifică pentru „encefalita
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la care se notează prezența iluziilor, a halucinațiilor și ideilor delirante cu caracter fragmentar. 6) Delirul acut este o confuzie mintală gravă sau malignă, specifică pentru „encefalita psihotică acută azotemică”. Clinic se manifestă printr-o confuzie profundă cu halucinații și agitație psihomotorie dezordonată. 7) Starea crepusculară are caracter episodic, tranzitoriu, fiind o stare de confuzie cu păstrarea coordonării mișcărilor, stări afective intense (anxietate, disforie, mânie), halucinații și idei delirante. Sindromul oniric Onirismul este un mod de activitate mintală automatică, construit din
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în cazul bolilor psihice atitudinea anturajului se modifică, în sensul că manifestările acestuia față de suferința bolnavului se pot manifesta prin următoarele: dezgust și antipatie (în cazul alcoolicilor și a toxicomanilor), teamă (pentru bolnavii epileptici), rejecție, dorință de izolare (stările de agitație coleroasă, bolnavii deliranți), sentimente de compasiune sau de culpabilitate (în cazurile cu depresii, melancolii, acte suicidare), dorința de separare a bolnavului de anturajul acestuia (în cazurile cu evoluție cronică, irecuperabile, oligofreni), abandonul bolnavului (oligofreni, malformații, demențe). Anticipația Orice analiză a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
egocentrism și instabilitate emoțional-afectivă (separare, divorț, abandon familial, relații efemere, etc.); fuga de responsabilitate și tendință către aventuri. Dezechilibrul psihic al personalităților psihopatice, prin natura instabilității sale, se asociază în mod frecvent cu „accidente psihiatrice” de următoarele tipuri: - Crize da agitație clasică asociate cu autosau hetero-agresivitatea. Acestea pot avea un caracter exploziv, zgomotos. - Depresia, frecvent întâlnită, este legată de vidul de existență pe care-l dă absența valorilor precum și de dificultățile ipohondriace ale individului respectiv. - Gesturi suicidare, reacții de panică, jocul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
trei faze în dinamica psihopatologică a reacțiilor după cum se poate vedea mai jos: 1) Faza de șoc Aceasta corespunde momentului în care persoana se află sub acțiunea imediată și directă a psihotraumatismului. Emoția dominantă este angoasa manifestată prin plâns, țipăt, agitație psihomotorie dezordonată. În mod egal, se poate nota și o situație inversă; stupoare, inhibiție psihomotorie totală, inexpresivitate emoțională. Aceste reacții emoționale se însoțesc de modificări neurovegetative (cardio-vasculare, gastrointestinale, secretorii, spasme sau tremurături musculare etc.). 2) Faza de adaptare După atenuarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prezentate ale lui K. Schneider și E. Kreischmer, A. Porot adaugă o clasificare a stărilor reactive în două grupe principale și anume: A. Reacții individuale, proprii unei singure persoane și care pot fi: a) Reacții primitive: - reacții explozive constând din agitație impulsivă, stări confuzionale sau crepusculare cu un mare potențial agresiv (suicid, omor, incendiu, viol, fuga, furt), - refulare cu formarea de complexe ideo-afective, ceea ce poate constitui o serioasa potențialitate pentru o viitoare nevroză sau psihoză, - conversiune de tip isteric (motor, senzorial
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
b) Tulburările mintale episodice sau paroxistice fie că însoțesc atacurile isterice, fie că apar în mod independent de acestea și ele constau din următoarele: - tulburările mintale asociate atacurilor de tipul următor: accentuarea tulburărilor de caracter, halucinații, idei fixe, fenomene delirante, agitație motorie, atitudini pasionale; - tulburările mintale independente de atacurile clinice, sub formă de somnambulism ca o formă de manifestare a automatismului psihologic. În plus se notează stări crepusculare variate (stupoare, agitație, fugă, sindrom Ganser). 4) Nevroza fobică Acest tip de nevroză
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
următor: accentuarea tulburărilor de caracter, halucinații, idei fixe, fenomene delirante, agitație motorie, atitudini pasionale; - tulburările mintale independente de atacurile clinice, sub formă de somnambulism ca o formă de manifestare a automatismului psihologic. În plus se notează stări crepusculare variate (stupoare, agitație, fugă, sindrom Ganser). 4) Nevroza fobică Acest tip de nevroză este o stare morbidă în care fobia constituie simptomul prevalent și în care mecanismele de apărare, precum și conduitele de evitare ale „tipului fobic de personalitate” reprezintă modurile de amenajare privilegiată
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
somn, coșmaruri sau insomnie totală; b) ulterior apare o cefalee constantă, cenestopatii difuze cu caracter penibil, tulburări gastro-intestinale și tremurături generalizate; c) se instalează o stare de neliniște agitată, angoasă, transpirații, tahicardie, tulburări neurovegetative, evoluând către o puternică stare de agitație; d) bolnavul prezintă iluzii și halucinații vizuale terifiante, de regulă zoopsice, care-l amenință și-l atacă; e) apare o stare confuzională cu dezorientare autoși allo-psihică, stare de anxietate terifiantă, activitate onirică, agitație motorie extremă, crize convulsive și febră. Evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
neurovegetative, evoluând către o puternică stare de agitație; d) bolnavul prezintă iluzii și halucinații vizuale terifiante, de regulă zoopsice, care-l amenință și-l atacă; e) apare o stare confuzională cu dezorientare autoși allo-psihică, stare de anxietate terifiantă, activitate onirică, agitație motorie extremă, crize convulsive și febră. Evoluția clinică netratată este gravă și ea poate duce la moartea bolnavului. Demența alcoolică Este o gravă tulburare psihică ce se instalează în timp la alcoolicii cronici și este o stare de slăbire intelectuală
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihice legate de maternitate pot fi precoce sau tardive (P. Sivadon), după cum se poate vedea mai jos: a) Psihozele precoce se instalează în primele zile care urmează nașterii. Ele au un debut brusc cu anxietate extremă, insomnie și stare de agitație cu hipertermie. Din punct de vedere clinic pot reproduce un tablou clinic în care recunoaștem elementele unei stări de excitație maniacală, combinată cu o confuzie halucinatorie care impresionează prin dramatismul său. Aceste tulburări pot evolua către un delir acut sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
confuzie halucinatorie care impresionează prin dramatismul său. Aceste tulburări pot evolua către un delir acut sau chiar către o encefalită psihotică acută cu un prognostic clinic rezervat. Alteori se poate instala o manie acută cu fugă de idei, logoree și agitație dezordonată. b) Psihozele tardive apar după mai multe săptămâni de la data nașterii și sunt legate de o stare de epuizare fizică și psihică legată de perioada de lactație. Din punct de vedere psihopatologic, aceste psihoze se caracterizează prin următoarele tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]