10,371 matches
-
informații, îl îndemna pe Zugrav să schimbe ori să facă aia și aia, până ce fața lui Pampu începuse să se desprindă, ca dintr-o oglindă, să aibă viața și forța ei, într-o singură imagine, venită de la capătul lumii. În stânga altarului făcuse o scenă care îl impresionase atunci și care îl mai mișcă și acum, ori de câte ori ajunge la Comoșteni, unde se ridică încă, printre coroanele stufoase de tei, bisericuța albă, făcută în anul 1520, pe banii lăsați de Nălbica și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cer. Urcând mereu pe piedestaluri. Nebunia este un lux mare, Pe care nu și-l poate permite orișicare. Îl vedeți pe poet în zare cum vine La flux, ca valul cel mare. Cu sufletul atârnând de lună, A vieții lumii altar, Într-o noapte cu cerul de spumă, Cu lumină difuză, ca-ntr-un portal. Mă plimbam pe aleea cu frunze roșii... Ce multe s-au schimbat de-atunci! E toamnă iar și timpul, anii noștri. Trec repede și ei, căci
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
trecutul parcă-n stoluri Precum un cârd de porumbei albaștri Care-mi continuă visele în aștri. Iar luna niciodată nu va răsări Fără ele... fără stelele călăuze, Prin bezna nopții, ele-s niște muze Ce o conduc pe-aleasă la altar. Iar când și-n apele limpezi de munte Va curge-un sânge roșu-azuriu, Atunci îmi voi aduce chiar și eu aminte De trecutul cel aspru, dar real și viu Pe care luna-l clădește seară de seară, Pe raiul albastru
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
simbioză și oamenii împleteau cotidianul (profanul) cu lucrurile sfinte (sacrul), în tot pasul, fiind oameni religioși ce venerau puterile supranaturale, „homo religiosus”. Pentru acești oameni, tabuurile actuale, pe care le considerăm noi subiecte tabu, erau pentru ei la fel ca altarele din temple, cum ar fi știința de a mânca sau sexualitatea, ce sunt în momentul de față doar niște simple procese organice. În rândurile de mai sus vă este prezentată introducerea cărții ,,Sacrul și Profanul” de Mircea Eliade care, în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îi păsa de acesta. Era un lucru care trebuia făcut, așa că a început să se pregătească. Zilpa urmărea totul și venea să-i spună Leei. Lea era bolnavă la gândul că puiul ei, trofeul ei avea să fie pus pe altarul bamah-ului și mutilat. Pentru că ei circumcizia i se părea o mutilare. Bucățica de piele din jurul penisului nu însemna nimic pentru ea. E adevărat, acum că văzuse cum arată un penis necircumcis, îl prefera pe cel al lui Iacob - expus, curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
aceea nu i-a mai spus lui Iacob „omul cel nou”, ci a început să-i spună pe numele lui atunci când îl pomenea. În zorii celei de-a opta zi, Iacob a sacrificat un ied și l-a ars pe altar. S-a spălat pe mâini și le-a frecat cu paie până le-a înroșit, de parcă ar fi umblat cu un stârv. Apoi s-a dus la cortul roșu și le-a cerut femeilor să i-l dea pe Ruben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să i-l dea pe Ruben, fiul Leei. L-a chemat și pe Laban cu el și cei doi bărbați s-au dus singuri pe bamah, Iacob a dezbrăcat copilul, care stătea cu ochii deschiși și l-a pus pe altar. A suspinat adânc în timp ce-l dezbrăca și l-a chemat pe Laban să-i țină strâns picioarele. În acel moment, Ruben a început să țipe. Iacob a luat cuțitul și s-a încruntat. - Avea ochii plini de lacrimi, spunea Zilpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui Isaac. Ruben și Simon, Levi și Iuda stăteau cu ochii holbați la tatăl lor, care le povestea toate astea cu mâinile profilate pe cerul înstelat, iar ei își imaginau cum ar fi fost să fie în locul lui Isaac, pe altar. - Zeul părinților meu e un zeu milos, spunea Iacob. Dar Zilpa, când a auzit povestea de la băieții ei, a spus: - Ce fel de zeu milos este acesta, să-l sperie de moarte în halul ăsta pe Isaac? Zeul tatălui vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe pământurile tatălui său. Iacob îi spunea Bilhei că îl muncea gândul plecării și că nu mai dormea bine. S-a întâlnit și cu Zilpa într-o noapte când nici unul, nici altul nu puteau dormi și au stat amândoi la altarul de sub terebint. Chiar și în noaptea liniștită, perfectă, briza se simțea tremurând printre frunzele mari ale copacului Zilpei. Iacob i-a spus celei de-a patra soții că zeul lui îi apăruse în vis și-i spusese că e timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care era ațintită pe fiecare mișcare a ei. La început a părut supărată, dar apoi m-a privit într-un fel din care am înțeles că reușisem. Puteam s-o urmez. Ne-am dus la bamah, unde Zilpa stătea cu fața la altar, implorând zeii și zeițele pe care urma să le abandonăm. Și-a ridicat privirea înspre copacul cel mare sub care stăteam, dar nu sunt sigură că m-a văzut și pe mine printre picioarele Rahelei. Cum stăteam acolo și așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bunicului meu, iar aerul era împuțit. Rahela, care mai intrase acolo ca să-i ducă de băut lui Kemuel, a sărit peste corpul lui care sforăia și s-a dus înspre colțul unde o pătură veche îi servea lui Laban drept altar. Terafim-ul era aranjat pe două rânduri. Rahela a cules fiecare idol și l-a pus în poală, ca și cum ar fi strâns ceapă din grădină. Când ultima statuetă a fost pusă în șorțul ei, s-a întors, a traversat cortul fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
obliga să plece ca un hoț, fără să-și ia rămas-bun, așa cum se cuvenea de la bunicul fiilor săi. Așa că tata a făcut semnul așteptat. Mai întâi l-am însoțit la bamah și fiecare dintre noi a pus o pietricică pe altar. Bărbații au luat apoi fiecare câte o altă pietricică de pe jos ca să le poarte noroc în călătorie. Lea și Rahela au căutat pietricelele care se găseau sub terebintul a cărui umbră le adusese de atâtea ori alinare. Nimeni n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se găseau sub terebintul a cărui umbră le adusese de atâtea ori alinare. Nimeni n-a scos un cuvânt. Pietricelele aveau să vorbească în numele nostru, iar Bilha a și sărutat-o pe a ei înaine de a o pune pe altar, deasupra celorlalte. Doar Zilpa și cu mine ne pregătiserăm special pentru acest moment. Cu săptămâini înainte, mătușa mea îndurerată mă dusese la valea unde murise Ruti și îmi arătase acolo un loc plin cu pietre perfect ovale. Ea alesese una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Dar, fiule, a mai adăugat Laban, uitându-se drept în ochii lui Iacob, unde sunt ceilalți zei? Cei ai făcut cu ei? - Ce vrei să spui? a întrebat tata. Laban și-a mijit ochii și a răspuns: - Zeii mei de pe altarul familiei au fost furați și au dispărut exact atunci când ați plecat voi. Am venit să-i găsesc, pentru mine și pentru fiii mei. De ce vrei să mă lipsești de protecția lor? Nu te temi de mâinia lor, chiar dacă tu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a plecat ochii când i s-a adresat tatălui ei. Nu, l-a privit drept în ochi și fără urmă de frică, de mâinie sau de vreo altă emoție, i-a spus: - Eu le-am luat, Tată. Am luat tot altarul, toți idolii. Sunt aici. Am stat pe ei. Terafim-ul familiei noastre se scaldă acum în sângele meu lunar, din cauza căruia zeii tăi sunt murdăriți fără putință de salvare. Poți să-i iei așa, dacă vrei, a continuat Rahela la fel de calmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să sufăr în halul ăsta. Tabea zicea apoi că nu are de gând să se mărite și că mai degrabă ar vrea să slujească la Mamre și să-și schimbe numele în Debora. Sau, dacă nu, avea să cânte la altarul unui templu, ca acelea pe care le văzuse la Salem. - Am să devin una din femeile sacre care țes pentru zei și poartă mereu haine foarte curate. Și am să dorm singură, dacă nu-mi aleg un consort la sărbătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui Ruben de-a dreapta tatălui meu și au devenit sfătuitorii lui cei mai apropiați. Succoth a fost un loc roditor pentru familia mea. Zibatu a mai făcut un copil, la fel și Uzna. Tata i-a dus pe amândoi la altarul ridicat sub stejar și i-a tăiat împrejur. I-a declarat liberi de contractele taților lor și membri deplini ai tribului El-Avraam. Și astfel, tribul lui Iacob s-a mărit. Bilha a rămas însărcinată la Succoth, dar a pierdut copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
te temi. Era deja întuneric când mama a spus aceste ultime cuvinte. Cântecele de la sărbătoarea recoltei se auzeau până la noi și mama s-a ridicat, întinzându-mi mâna. Am pășit împreună în noapte, să vedem ritualul ofrandelor, arse pe un altar așezat sub copacul cel mai înalt. Muzică minunată se auzea de peste tot, cu armonii complicate. Deborele dansau în cerc, după ritmul propriilor bătăi din palme. Se ridicau și se ghemuiau la pământ, săreau și se legănau de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
asta la un oraș cu ziduri de apărare și la o vale dulce între doi munți. În visele lui, noi eram deja în Salem, acolo unde bunicul lui turnase vin peste o grămăjoară de pietre și le transformase într-un altar sfânt. Fraților mei le plăcea acest vis. Ei se duceau cu treburi la oraș și se întorceau la corturi cu o mulțime de povești despre piață, unde lâna și vitele aveau prețuri așa de bune. Hamor, regele din Salem, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fi ajuns una dintre cele mai rele insulte pe care oamenii și le-ar fi aruncat generații de acum înainte. Dacă aș fi fost acolo să văd, i-aș fi râs în față când animalele pentru sacrificiu îi fugeau de pe altar și chiar și câinii îl părăsiseră. Nu merita nimic mai blând decât agonia de a ști că fiul său Iosif ar fi fost devorat de animale sălbatice. Dacă Ruben m-ar fi găsit la porțile Salemului, aș fi fost acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
marginea drumului, cu doar câteva pietricele deasupra, care să amintească de marea dragoste a vieții lui. Poate că aș fi stat la mormântului Rahelei cu Inna, care încremenise acolo și poate am fi adunat împreună pietre frumoase ca să împodobim un altar ridicat în memoria unicei ei fiice. Inna le-a învățat pe femeile din vale să spună numele Rahelei și să înfășoare o sfoară roșie în jurul stâlpului ei, promițându-le că, în schimb, pântecul lor va da numai rod viu. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe malul acestui râu, ascultând ecourile numelui meu. Binecuvântați fie ochii și copiii voștri. Binecuvântat fie pământul de sub tălpile voastre. Oriunde v-ați duce, voi fi cu voi. Selah. Terafim, totalitatea idolilor reprezentați în statuete ai unei familii, care formau altarul clanului. (n. tr.) Mina, minae (pl.), unitate de măsură din antichitate, folosită în special de babilonieni, însemna aproximativ un kilogram. Epah, veche unitate de măsură a cerealelor, însemna aproximativ o baniță. (n. tr.) În trad. Galaction: “Ben-Oni, adică fiul durerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sfîșiate. Pe un colț al plicului, În stînga, figura antetul spitalului din Brest. Scoase din plic niște foi acoperite cu un scris mărunt și chinuit, apoi se Îndreptă de spate, merse cu pas hotărît pînă la făcliile care străluceau lîngă altar și, fără urmă de șovăială, arse mărturisirea fiului ei. În timp ce foile se răsuceau În flăcări, avu sentimentul că-l răstignește. Toată noaptea, bărcile de pescuit brăzdaseră cei o sută cincizeci de kilometri de coastă, unele dintre ele ajungînd la mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lanterna să lumineze locurile, știa deja despre ce era vorba. Se aflau Într-o vastă cavitate naturală și circulară - avînd cel puțin zece metri diametru - scobită chiar În stîncă de apa mării În vremuri imemoriale. În centru se Înălța un altar primitiv, cioplit rudimentar În granit, după modelul dolmenului de la Ty Kern. - Un sanctuar celtic, murmură Marie, uluită. Cripta asta e un autentic templu păgîn, un loc de cult. Druizii săvîrșeau aici ritualuri legate de sufletele morților. Întoarse o privire strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
le zări, săpate În stîncă, aidoma acelora care figurau pe menhiri. - Semnele, șopti el. Pasărea, crabul, peștele... Efectuă o mișcare circulară și se Încruntă. - SÎnt toate aici, În afară de unul. Marie Îl descoperi pînă la urmă, săpat pe piatra plată a altarului. În plin centru. Un cerc Înconjurat de mici linii perpendiculare. Ca un soare. Se uită scurt la cele cinci semne care figurau pe pereții circulari și la al șaselea din mijloc. Fruntea i se Încreți de efort În timp ce căuta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]