15,888 matches
-
oamenii sînt opresați. Acasă o să fie acolo unde răul domnește și unde se poate lupta Împotriva lui. Acasă o să fie locurile În care o să te duci de azi Înainte. Dar nu trebuie să mă duc Încă.“ Avea motivele lui ca să amîne. Nu, nu-i nevoie să te duci Încă, Îi spuse conștiința sa. — Și așa pot scrie niște povestiri, zise el. — Da, spuse conștiința, trebuie să scrii povestirile alea și trebuie să le scrii cît de bine poți, mai bine chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
conștientizare a situației reale. Sunt depresivă... pur și simplu. (5) Acceptarea - S-a întâmplat și basta! Deși n-ai uitat nimic, te simți capabil/ă să mergi mai departe. Ha! Vise! Sugestii pentru cazul în care te trezești deodată singur: Amână deciziile juridice cât mai mult posibil. Emoțiile trăite sunt foarte puternice, așa că e mai bine să amâni totul până vei putea gândi rațional. Parcă ar fi un extras din sfaturile înțelepte ale lui Charlotte. Nici o emoție. Sună-l pe tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
n-ai uitat nimic, te simți capabil/ă să mergi mai departe. Ha! Vise! Sugestii pentru cazul în care te trezești deodată singur: Amână deciziile juridice cât mai mult posibil. Emoțiile trăite sunt foarte puternice, așa că e mai bine să amâni totul până vei putea gândi rațional. Parcă ar fi un extras din sfaturile înțelepte ale lui Charlotte. Nici o emoție. Sună-l pe tata și asigură-te că avocații specializați în divorțuri sunt bine plătiți să te ajute să-l aduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
printr-o asemenea pierdere le parcurg. Acest text este o adaptare după cartea lui Elisabeth Kübler-Ross, Despre moarte și apropierea morții. Sugestii pentru când vă pomeniți deodată singur/ă: * Evitați deciziile juridice cu bătaie lungă. Dacă suferiți, este preferabil să amânați astfel de decizii până când veți gândi mai clar și până veți fi capabili să vă ocupați de asemenea lucruri delicate și complicate. * Conduceți cu maximă atenție. Este foarte ușor ca suferința să vă distragă atenția, așa că fiți cu multă băgare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dar n-am avut ocazia. Toată treaba asta cu Finn și Daisy ne-a luat foarte mult timp și ne-a istovit, încât la sfârșit eram atât de sleită că mi s-a părut mai mult decât indicat să-mi amân „intervenția“ până săptămâna viitoare. Sigur că nu aveam să-i pomenesc numele, dar voiam să vorbesc despre ce simțeam pentru el înainte să ne ducem la Whitstable weekendul următor. E prima dată când mergem undeva împreună și cred că discuțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
poate vei zice ceva și te incită și te emoționează această idee. Cum s-ar zice, te joci cu posibilitatea de a face ceva concret la un moment dat, dar niciodată nu faci nimic. Cred că motivul este că tot amâni, îți tot spui că s-ar putea să..., dar niciodată nu spui nimic, și asta este modalitatea de a-ți alimenta dependența: făcând cel mai mic rău cu putință, până când, într-o zi, n-ai să mai ridici receptorul, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mine, pentru că le lasă pe birou, ca daruri, și nu mă silește să port vreo conversație ca să mi le dea, pentru că e ciocolată. Tactul lui Finn mă surprinde. Vanessa și Barney sunt în continuare logodiți, dar data nunții a fost amânată; între timp, merg amândoi la consiliere maritală. Vanessa nu-l mai sună deloc pe Finn. Nimeni nu spune ceva pe față la birou despre cele întâmplate cu Vanessa și Finn, dar se bârfește pe rupte pe tema asta. Băieții au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fost mai rău. Aș vrea să fie aici, să mă țină de mână, În timp ce reconstitui etapele prăbușirii mele. Pentru că ea mi-o spusese dinainte. Dar trebuie să rămână În afara acestei istorii, și ea, și copilul. Sper ca ei să-și amâne Întoarcerea, să vină când toate astea se vor fi sfârșit, oricum se vor sfârși ele. Era 16 iulie 1981. Milano se golea de lume, sala de lectură a bibliotecii era aproape goală. „Fii atent că tomul 109 voiam să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cunosc. În prospețimea ei ea o Întruchipează, permiteți-mi această fantezie de savant bătrân, pe Însăși Sophia exilată pe acest pământ. Însă, draga mea Sophia, n-am avut timp să te anunț, serata pe care ți-o promisesem a fost amânată peste câteva săptămâni. Sunt dezolat”. „Nu contează”, zise Lorenza, „am s-aștept. Voi nu vă duceți la bar?” ne Întrebă sau, mai degrabă, ne ordonă. „Bine, eu stau aici vreo jumătate de oră, pentru ca Simone să-mi dea unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ori nu aveam chef să ridic receptorul. Îi spuneam Zuzei: iar e pisăloaga aia. Îmi și imaginam un tătar mititel, zbârcit, învârtindu-și ochii ca două iatagane. Femeiușca asta cu voce periculoasă mă tot invita la ea, la Constanța. O amânam. Mă întâlneam din când în când cu ea la Biblioteca Pedagogică. Discutam ore în șir - adică mă amuzam teribil pe seama spiritului ei de Gică contra. Enunțam un adevăr general valabil, iar ea se și grăbea să-l întoarcă pe dos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
întreb dacă ea credea măcar o iotă din ce îndrugam eu acolo. Ne-am îmbrăcat în mare viteză. Nici măcar nu mi-am mai ras barba care îmi ajunsese până la clavicule. I-am zis ofițerului de la Starea Civilă că voiam să amânăm ceremonia cu o săptămână, să ajungă și oamenii mei. Grasul perciunat din fața mea auzise el cum stătea treaba. Îl durea inima să piardă bacșișul dolofan pe care urma să i-l dăm din bun-simț. Ce să mai amânăm dacă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
voiam să amânăm ceremonia cu o săptămână, să ajungă și oamenii mei. Grasul perciunat din fața mea auzise el cum stătea treaba. Îl durea inima să piardă bacșișul dolofan pe care urma să i-l dăm din bun-simț. Ce să mai amânăm dacă tot suntem aici? Certificatul e gata, v-am trecut în registru, nu mai are rost să amânăm. Ne-a împins în sala de ceremonii, unde era doar o țigăncușă responsabilă cu aruncatul orezului în capul tinerilor însurăței. Omul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cum stătea treaba. Îl durea inima să piardă bacșișul dolofan pe care urma să i-l dăm din bun-simț. Ce să mai amânăm dacă tot suntem aici? Certificatul e gata, v-am trecut în registru, nu mai are rost să amânăm. Ne-a împins în sala de ceremonii, unde era doar o țigăncușă responsabilă cu aruncatul orezului în capul tinerilor însurăței. Omul s-a urcat pe soclu, și-a trecut peste cap fâșia tricoloră și s-a umflat de zâmbet. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Copilărie spulberată... Copilărie spulberată... așa începe povestea tulburătoare a Teofanei, al cărei destin o însoțește încă din fașă, amânându-i deocamdată posibilitatea de a interveni în modificarea lui, cum ar fi fost normal; dar și destinul uneori greșește. Când viața ne poartă cu sau fără voia noastră pe cărări neașteptate, când întâmpinăm greutăți de tot felul, unele mai mici
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
bază și am de muncă până peste cap. — Bravo ție! N-am știut. Să-ți faci copii, să ai urmași. Așa ne-am gândit și noi. Acum ne-am mai liniștit și vom porni la treabă, că n-o s-o amânăm până când îmbătrânim, ha! ha! ha! râde Claudia cu poftă. — Acum, când puteți, gândiți-vă la moștenitori. — Măi, Paulino, măi, atât de dragi îmi sunt copiii și atât de mult îi iubesc! Mă întrec cu Vasile pe care-l observ de când
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
surioară. A murit de inimă rea. — Da, mi-a povestit când fost la nuntă. — A murit împăcat că deși te-a pierdut, te-a văzut măcar mireasă. Pe mine n-a mai apucat să mă vadă ginere. Acum trebuie să amânați nunta până la anul viitor. — Ce să facem? Când necazul vine, nu te întreabă. Bine că măcar v-ați căsătorit voi. A plecat dintre noi stiindu-vă mulțumiți La înmormântare, a venit multă lume și pentru că Vasile Mocanu fusese un om
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
câteva cărți aduse de acasă, biblioteca lui, apoi caiete cu însemnări, cu crâmpeie de poezii, cerneală, tocuri... Numai hârtie de scrisori n-avea. Căutând un petic de hârtie potrivită își aduse aminte de Iuga, coborî în realitate și hotărî să amâne răspunsul până ce va putea comunica lucruri mai multe și poate mai bune. De altfel, se făcuse ora șase și, deci, era momentul suprem să se gătească pentru diseară. Mai cu seamă că trebuia să-și aranjeze unele mici lucruri, să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar numai după moartea lui. "Mult n-au să mai aștepte, că am bătut șaptezeci", a adăugat zâmbind fără regrete. Numai de nu s-ar săvârși înainte de a-i vedea așezați. Mai frică i-e de Gogu, că atâta a amânat însurătoarea până ce i-a cam trecut vremea. Despre Nadina n-are nici o grijă; o fată ca ea nu poate rămâne nemăritată, pentru că n-ar lăsa-o pețitorii. Miron Iuga s-a uitat atunci mai bine la ea și a răspuns
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
conacul de la Lespezi îți stă la dispoziție oricând. Cred însă că ai să mai reflectezi și... ― Am reflectat! îl întrerupse Nadina ironic. Și n-am putut descoperi nici un motiv care să mă reție. Din contră, toate mă îndeamnă să nu amân lichidarea, și lichidarea nu se poate face fără mine decât riscând să fiu înșelată, ceea ce nu pot permite, tocmai fiindcă sunt femeie, și toți speră să mă înșele. De altfel, nu merg singură. Iau pe avocatul meu. ― Așteaptă cel puțin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
grija slujnicelor să ia seama și să-i apere lucrurile, că pe urmă nici ea n-are să le uite pe ele. Dumitru, învîrtind căciula în mâini, tocmai spunea lângă scară că lespezenii sunt liniștiți și le pare rău că se amână mereu muncile, când o ceată de vreo patruzeci de țărani năvăli pe poartă cu mare gălăgie, câțiva învîrtind niște bețe în aer. Cei trei încremeniră pe scaune. Într-o clipire oamenii înconjurară cerdacul strigând, suduind, învălmășindu-se, parcă fiecare ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi să fie... Acuma Miron, plimbîndu-se prin odaie, auzea afară glasurile care-i spuneau că a sosit momentul hotărâtor. Lângă o fereastră, Isbășescu privea înfrigurat, cu interjecții de spaimă. Își zicea că ar trebui să iasă, să-i întîmpine, dar amâna mereu, parcă fiece minut de întîrziere ar fi fost un câștig pentru dânsul. Afară, zgomotul de pași și de glasuri se întețea. Mulțimea se revărsase din uliță în ograda și în parcul conacului ca un râu care și-a schimbat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
atrăgea la București, atât de important, că de asta depinde viața lui. Totuși, la București lăsă să treacă zile după zile fără să îndrăznească a provoca o limpezire. Se ocupa tot de lucruri mărunte, parcă înadins ar fi căutat să amâne pe cele mari. Se ducea mai rar pe la Predeleanu, pretextând al diferite preocupări grave privitoare la Amara. De când s-a dizolvat Parlamentul, la începutul lui iunie, și Baloleanu, renunțând la prefectură spre a candida pentru Cameră, și-a reluat reședința
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
viața, că ar vrea să înceapă o viață nouă... Predeleanu îl lăsă să-și răcorească inima, ascultîndu-i cu toată seriozitatea de rigoare în asemenea ocazii. ― Uite, dragă Grigoriță, zise în sfârșit Victor. Spuneai că vrei să pleci mâine la Amara. Amână plecarea cu o zi. Poimâine pleacă și Olguța acasă. Poți s-o însoțești, să-i ții de urât și chiar să faci o vizită părinților ei la Craiova. Am eu, așa, o bănuială că n-are să-ți pară rău. Trenul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am vorbit cu șeful clinicii de chirurgie despre acest tratament. Menționez că am venit la șeful clinicii cu o recomandare din partea unui alt medic, cu mare influență. Abia așa l-a operat a doua zi. S-a scuzat că a amânat momentul operației, din cauza afecțiunii cardiace a nepotului și de aceea nu mi-a interzis să-l ajut pe nepot. Medicul anestezist m-a lăsat în pace, mai ales că nepotul se liniștise, zvârcolirile au durat câteva secunde. Eu foarte calmă
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
organizații care cheltuiesc bani pentru protecția mediului, dar ceea ce se vede este arșița și deteriorarea mediului de viață, 137 136 manifestată prin bolile care au apărut la oameni și la celelalte vietăți. Cine ar trebui să ia decizii imediate, le amână, sperând că poluarea nu va produce sfârșitul civilizației noastre, mai înainte de sfârșitul vieții lor. Poluarea atmosferei și în particular, creșterea concentrației de bioxid de carbon în aer și efectele lui nocive asupra sănătății, au fost studiate de mulți specialiști ai
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]