5,855 matches
-
sublinieze uneori: - Știi, eu țin mult la prietenia ta, dar marele meu prieten este Nicki! Adică Manolescu și, imediat după revoluție, în primii ani, pe mine m-a mirat adesea faptul că excelentul critic, care mi-a fost și mie amic devotat o lungă perioadă, nu scoate o vorbă despre Ivasiuc, ba, se pare, în vreo două rânduri, i-au scăpat și câteva remarci răuvoitoare despre omul și „conformistul” Sașa. Să se fi „colorat” oare Manolescu imediat după revoluție de acea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de a-și confecționa „un dosar politic curat”?! Sau... poate că solidaritatea ideatică, complicitatea strânsă și prietenia „dinainte”, de sub tiranie, nu fuseseră decât „forme de „rezistență și de luptă”, alianțe de moment, un alt tip de „tropisme sociale”. Foștii noștri amici, inși excelenți în orice situație, să nu fi fost ei apți, în fond, de ceea ce se numește prietenie?! Sau, noi înșine, printr-un sentimentalism deplasat, acordăm o prea mare greutate acestei noțiuni de prietenie, absolutizând-o, dându-i o prioritate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dar recunoscând că nu înțelege și nu consideră „utilă deocamdată” cea de-a doua parte, „schimbarea la față a lui Grobei”. Am rezistat, strângând din dinți, sărac, singur și profund zăpăcit de o luptă în care și vechi colegi și amici mă părăseau. Atunci „a apărut” Ivasiuc, care m-a anunțat, în două rânduri, că Valeriu Râpeanu, ce conducea el însuși o editură, M. Eminescu, vrea să publice romanul. Nu-mi venea să cred, Râpeanu, în acei ani și până la sfârșitul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
decizia lui Anghelescu va fi și a sa. Am „lucrat” cu Anghelescu și cu un oarecare Sorin - fost activist la cenzură! - toată vara lui ’76, tăind cu durere câteva zeci de pagini și multe, splendide fraze, observații și metafore. Dar... amicii, Manolescu și Ivasiuc, mă încurajau: romanul trebuie să apară. Ivasiuc a fost, de altfel, primul lector al manuscrisului și n-am să uit niciodată cum, în seara când trebuia să ne întâlnim la „doamna Candrea”, după ce m-a anunțat victorios
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu știu de ce, convins că nu mă mai întorc. Am revenit apoi, amândoi, prin Germania, după o săptămână sau două la Stockholm, Wickert ne-a „făcut rost” de două burse și ne-am oprit la Köln, unde i-am arătat amicului Sașa formidabilul Dom, dar, după ce am dat ambii un interviu postului de radio Deutsche Welle, unde lucra fostul coleg al lui Nichita la facultate, Corbeanu, i-am făcut cunoștință cu Acrivu, șeful emigrației românești din nordul Germaniei. La München, unde
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unui stat oarecare, pierdut în Balcani! Cinism?! Nu, nu cred. Americanii își căutau aliați contra U. Sovietice și, o vreme, sunt convins, „l-au folosit” pe Ceaușescu, „pion avansat” în pactul militar de la Varșovia, dar și în „lumea a treia”, amic cu Gaddafi, Arafat, Saddat, dar și cu șefii Izraelului etc. 7. În timpul vizitei mele la Noël Bernard, i-am spus eu sau știa el că mă aflam la München împreună cu Ivasiuc, oricum, m-a întrebat dacă „nu vreau să vin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
doi”, Bernard și Ivasiuc, s-au „ciondănit” serios. De altfel, de la primele „aperitive”, Bernard i-a pus lui Ivasiuc banda cu o emisiune ce se dăduse pe post, unde Goma l-a făcut pe fostul său coleg de celulă și amic în toate felurile: mincinos, versatil, securist, porc etc., folosind bogatul său repertoriu de invective, de care, de altfel, au scăpat foarte puțini dintre colegii săi, epitete care i-au dăruit și această dublă singurătate, cred eu: cea din Franța, dar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
arate că se făcea artă adevărată „și acolo”, pentru a mă „izola” și la Paris, au lansat zvonul, murdar și ridicol în egală măsură, al unui „agent de influență”, manipulându-l cu abilitate și probabil cu insistență pe un fost amic, tânărul Dorin Tudoran, căruia i-am acordat prietenia și ajutorul meu, atât cât era posibil, câțiva ani buni. Caz absolut flagrant, jenant, încă o dată, până la ridicolul și absurdul situației, a fost faptul că romanul Bunavestire, apărut în țară după trei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pornite din resentiment, din ură „colegială”, din emanația unor răni necicatrizate suficient, din invidie; la Paris am publicat câteva romane la o editură mai prestigioasă decât Stock, care-l publica pe Petru Dumitriu, la Flammarion, iar față de soții Ierunca și amicii lor am avut totdeauna o atitudine amabilă, am frecventat un timp cenaclul dlui Mămăligă ce, sărmanul, deși milionar și adulat în cercul său drept „mare scriitor”, nu a reușit, la rândul său, să publice nici un singur volum la vreo editură
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe care revista Contemporanul - Ideea europeană le-a publicat de curând, vechiul critic și istoric literar (notabile cărțile lui târzii despre Literatura română între războaie sau Expresionismul românesc în literaturăă îl ceartă, din Berlin, unde se află, pe vechiul său amic S. Damian, aflat la Heidelberg, că acesta „răscolește trecutul” și-și asumă unele vini literare. (În ultima discuție pe care am avut-o cu bunul prieten al Ninei Cassian, în primii ani după revoluție, deplângând starea precară a literelor, „Croh
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și prietenia lor era cu atât mai prețioasă cu cât venea din partea unor inși deja recunoscuți de opinia critică și de opinia largă și, mai ales, din partea unor inși ce credeau în alte valori sociale și filozofice. Era firesc ca amicii mei, din grupul meu literar, să „creadă” în mine, așa cum și eu „credeam” în talentul și vocația lor - trei poeți și un critic! -, deși nici un semn „exterior”, social, major, nu ne conforta în opiniile noastre. Am mai spus-o, tinerii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
înscăunarea sa și abia abilitatea extraordinară cu care l-a folosit pe Maurer pentru o politică externă cu adevărat extraordinară pentru un șef de stat al unei țări satelite Moscovei, și apoi felul în care, spre stupoarea bătrânului „sforar” și amic al lui Dej, ce fusese Maurer, Ceaușescu s-a debarasat de el, în aceeași vară fatidică a lui ’71, vara „Tezelor din Iulie”, arată că tânărul agramat și ambițios știa să se folosească de oameni, știa să-i înlăture la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
textelor lor majore. Da, am luptat și eu, și, în ceea ce mă privește, după ’89 m-am întors încă o dată în România, liberă de astă dată, dar nu lipsită, vai, de confuzii și contradicții grave, părăsindu-mi editorul francez și amicii de acolo, ca și casa, lăsându-mi soția iubită singură, dar voind încă o dată să „public acolo” și să cred în viitorul și prezentul literelor române. Și nu orice viitor sau prezent, ci unul major, pe măsura viselor înaintașilor noștri
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
delegați ai partidului, de la municipiu sau de la c.c., când aceștia propuneau, uneori, în acei ani de cvasiliberalizare, măsuri pozitive, în sensul valorii, al tradiției literare de vârf dintre războaie etc. E cunoscută, de altfel, „revolta” unui grup de scriitori, amici ai lui Stancu, un Boureanu, Jebeleanu, Cicerone Teodorescu, față de „îndrăzneala” tânărului critic Manolescu, care a avut „neobrăzarea” de a-i include în antologia sa poetică pe un Nichifor Crainic, Ștefan Baciu și alți „fasciști notorii!”... Este mărturisirea secretarului c.c
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
demimondenă se vântura cu alții pe corsoul din Sinaia, nu-l lasă să plece cu buza umflată pe timidul bănățean care-o căuta pe viitoarea sa logodnică și îi oferă propriile ei grații! O scenă „erotică” care îi plăcea mult amicului meu Ion Groșan, nuvelist român de prima mână!Ă Astfel, în vreo trei luni, romanul a fost gata. Programul meu de lucru, în vremea aceea, era cam următorul: mă trezeam în jur de zece, zece și jumătate, luam frugalul frühstück
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
anii ’40. Îi mulțumesc, este unul din rarii prieteni care mi-a rămas fidel și care mi-a suportat, cum spuneam, verbiajul, ca și cele o mie de „planuri și idei” fanteziste care au pus nu o dată pe fugă alți amici, exasperați de „megalomania și lipsa de simț practic a lui Breban”. La mulți ani, prietene! Seara cinam, copios, ascultam ceva muzică clasică la radio și mă culcam în jur de zece, iar la orele „două fix” mă trezeam, ca să mă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lui Eugen Barbu, putea stârni simpatie și prin convingerile sale „politice” la oameni influenți la Paris, precum Costa Tacou sau Edgar Reichmann. (Edgar Reichmann - prietenul lui Barbu din tinerețe, din anii ’50, înainte de emigrația sa, a lui Edgar, care, apoi, amic fidel, a ajutat la traducerea și publicarea Groapei la Paris, scriind laudativ despre acest roman în prestigiosul ziar Le Monde, unde avea, după un sejur ca funcționar al UNESCO-ului în centrul Africii, să scrie și să comenteze, în general
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Conferințe, mai ales în acei ani ai unei liberalizări care, speram noi, se va amplifica, s-au ridicat zeci de mâini insistente, iar bietul ministru, rodat în astfel de situații, a trebuit să facă ochii roată ca să-l descopere pe amicul nostru pitit în ambrazura unei uși. Astfel a devenit ne-membrul de partid și „insurgentul” Matei membru, împreună cu noi trei, al Biroului Uniunii. 5 O dată cu alegerea mea în Biroul U.S. și în postul de redactor-șef adjunct a început, de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de acesta în temnițele staliniste. Fusese ultimul redactor-șef al Dreptății lui Maniu și se pare că fusese arestat împreună cu acesta la penibila înscenare a securității, prin ’47, a „fugii lui Maniu”. L-am lăsat pe Stancu să-și plângă amicul și am schimbat brusc vorba. I-am acordat însă lui Carandino, mai apoi, câteva pagini de confesiuni biografice în revistă. În ’69, în vară, am fost ales, la Congresul X al partidului, membru supleant al c.c., la propunerea lui Dumitru
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și care mi-a făcut gentilețea de a-mi face o vizită acasă, oferindu-mi referatul care a făcut, în sfârșit, posibilă apariția cărții; redactor de carte: curajoasa și priceputa Geta Naidin-Dimisianu; director de editură: romancierul de prim rang și amicul George Bălăiță. Ambiția, o spuneam, când e „mare”, când tinde să se transforme dintr-o simplă și tenace pornire cvasi-arivistiă, cvasi-emulativă, trebuie ea însăși să se „radicalizeze”, să se „autodepășească”, să se nege, într-un fel, să-și distrugă, cumva
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
construcției unuia sau mai multor romane „în cheie proprie” și să cucerească „avizul” criticii de prestigiu, ceea ce se cheamă „succesul de stimă” și, dacă e posibil, și al unei pături destul de largi de cititori (Era una din discuțiile mele cu amicii mei literari, cu Matei, scepticul, mai ales, care voia să-i urmez sfatul - după apariția romanului În absența stăpânilor și puțin dezamăgit de succesul mediu de critică și de public cu care a fost primită cartea, primul meu roman cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
grupul, elitist și el și extrem de exigent, al lui Doinaș și Negoițescu! Ruptura, dezamăgirea de „trădarea lui Adrian”, dar și, probabil, tinerel și sangvin, ușor inflamabil cum eram în acei ani, sau, mai știi, poate și „ideea răzbunării”, dezamăgit de amicii mei până mai ieri, Geo și noul său „scutier” (ce a devenit apoi, destul de repede, „scutierul” președintelui Stancu și apoi, ați ghicit, „scutierul” Celuilalt președinte!...Ă, pe scurt, mi-au „șoptit”, inculat ideea „luării” revistei! Dar... lupta pentru supremația revistei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fost îndrumați cu mari politețuri spre hotelul partidului. Am stat apoi vreo două zile în vechea și pitoreasca Brăila - loc de unde au plecat mari personalități ale literelor române, de la Panait Istrati la Mihai Sebastian și Nae Ionescu, neuitându-l pe amicul și „rivalul” meu de-o viață, tumultosul și „coloristul” epic de excepție ce semnează cu numele Fănuș Neagu! -, fără să am nici cea mai mică idee ce caut, la urma-urmelor, acolo. Poate unora le va veni greu să creadă, dar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
000 de ex., epuizate într-o lună, și cronici extrem de laudative din partea celor mai importanți critici, iar „calitatea, de membru c.c. nu putea, evident, decât să dăuneze imaginii mele în fața colegilor și a numeroșilor lectori!Ă, au fost unii amici care m-au sfătuit „să nu mă bag”, după „ieșirea mea din sistem”, spectaculoasă și unică la acest nivel în țările europene satelite Moscovei, nimeni, absolut nimeni nu m-a aprobat, de admirație față de actul meu nici vorbă! Nu puțini
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
previzibile, ca și de a aborda actul meu unic de a ieși „din rânduri” la acel „înalt nivel”: Nichita Stănescu, Matei Călinescu, Cezar Baltag, Doinaș și soția sa Irinel și Negoițescu. Și, fapt extraordinar, dacă până în anii ’69, ’70, ’71, amicii mei, în frunte cu Matei și cu Doinaș, erau cei „temperați”, cei „sceptici”, cei „neconvinși total” de buna-credință și de spiritul democratic, în limitele sistemului, al noului șef de stat - deși Doinaș a mers totuși până acolo încât într-un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]