39,601 matches
-
kilogram cu fructe uscate asortate. Suferea - oho, și încă cum! - de constipație. Omniprezența ei și constipația lui, mama care intră-n zbor pe fereastra dormitorului, tata care citește ziarul de seară cu un supozitor în fund... astea sunt, doctore, primele amintiri vagi despre părinții mei, despre însușirile și secretele lor. Tata făcea într-o oală o infuzie din foi uscate de siminichie, iar aceasta, împreună cu supozitorul care i se topea în rect, constituia vrăjitoria lui: infuzia făcută din frunzele alea verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de neobișnuită e situația asta? De ce, oare, continuă să-mi provoace atâta durere? După atâta vreme! Doctore, spune-mi, de ce anume ar trebui să mă debarasez, de ură... sau de dragoste? Fiindcă nici n-am început bine să înșir toate amintirile plăcute - vreau să spun tot ce-mi provoacă sentimentul acela extatic, acut, că n-o să mă mai întâlnesc niciodată cu ele! Toate amintirile astea, care par să aibă legătură cu starea vremii și cu o anumită oră din zi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să mă debarasez, de ură... sau de dragoste? Fiindcă nici n-am început bine să înșir toate amintirile plăcute - vreau să spun tot ce-mi provoacă sentimentul acela extatic, acut, că n-o să mă mai întâlnesc niciodată cu ele! Toate amintirile astea, care par să aibă legătură cu starea vremii și cu o anumită oră din zi, și care-ți vin în minte atât de covârșitor, încât pentru o clipă nu mă mai aflu în metrou, sau la birou, la lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
oră din zi, și care-ți vin în minte atât de covârșitor, încât pentru o clipă nu mă mai aflu în metrou, sau la birou, la lucru, sau la cină cu vreo fată frumoasă, ci înapoi în copilărie, alături de ei. Amintiri ce nu evocă practic nimic - și totuși, îmi par clipe de istorie la fel de cruciale pentru ființa mea ca și momentul zămislirii mele; mai că-mi amintesc sperma lui strecurându-se încetișor în ovulul ei, atât de intensă mi-e recunoștința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Vezi, vezi ce roșu e? Un cer cu-adevărat tomnatic“. Primul vers pe care-l aud la viața mea! Și mi-l amintesc! Un cer cu-adevărat tomnatic... E o zi de ianuarie geroasă de crapă pietrele, în amurg - ah, amintirea acestor amurguri mă omoară, ce mai, cu pâinea de secară cu untură de găină cu care sunt ademenit la cină, cu luna care deja se vede pe fereastra de la bucătărie - tocmai am intrat în casă cu obrajii îmbujorați, dogoritori, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-l duc nicăieri, pornește spre mal, cu bustul șiroindu-i de apă, strălucind în lumina ultimelor raze curate ale zilei, ce se preling peste umărul meu dinspre New Jersey, dinspre uscatul înăbușitor de care sunt scutit în aceste zile. Și amintiri ca asta mai am destule, doctore. Berechet. Doar îți vorbesc despre mama și tatăl meu. Da’... da’... da’... stai puțin, să m-adun - îmi vine-n minte și imaginea lui ieșind din baie, masându-și sălbatic ceafa și înghițindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din New Jersey cum că am zece pe linie în carnetul de note. Fiindcă atunci când nu sunt pedepsit, doctore, sunt purtat în triumf, ca Papa pe străzile Romei... Știi, de fapt, cred că-mi pot număra pe degetele de la mâini amintirile din prima copilărie legate de soră-mea. Până în adolescență, când, dintr-o dată, devine singura persoană sănătoasă la cap, cu care pot să stau de vorbă în balamucul din jurul meu, îmi apare mai ales ca fiind genul de om pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
femeile, referindu-se, desigur, la talentul lui pianistic. Și cât talent! Iar apoi: Nu era pe lumea asta un alt băiat mai îndrăgostit de maică-sa decât Ronald! Îți jur că nu mănânc rahat și nu-i vorba nici de amintiri născocite, exact astea-s cuvintele folosite de femeile alea. Marile teme sumbre, teatrale, ale suferințelor și patimilor omenești se rostogolesc din gura lor la fel ca prețul Oxydolului sau al conservelor de vită Del Monte. Însăși maică-mea, adu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să-i împiedice nimeni. O, America! America! O fi însemnat ea pentru bunicii mei străzi pavate cu aur, o fi însemnat ea pentru taică-meu și maică-mea un pui la fiecare masă, dar pentru mine, pentru copilul ale cărui amintiri timpurii se leagă de Ann Rutherford și Alice Faye, America e o șikse cuibărită la brațul tău, care murmură șoapte de dragoste dragoste dragoste dragoste dragoste! Așadar: amurgul petrecut pe suprafața înghețată a unui lac dintr-un parc orășenesc, patinatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bea, nu-i cartofor și nu se afișează cu pipițe în public; un bărbat care, garantat, o să le dăruiască plozi de crescut și o să le pună să-l citească pe Kafka - un veritabil Mesia domestic. De bună seamă că, în amintirea adolescenței sale rebele, poate o să-i mai scape prin casă câte un căca-m-aș și futu-i - chiar și de față cu copiii - dar poanta incontestabilă și absolut mișcătoare e că stă întotdeauna pe lângă casă. Nu tu baruri, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
n-a citit nici două pagini din cartea lui Agee într-o săptămână! S-o fi uitat măcar la poze? Aș, mă-ndoiesc! Uf, e de rău“, îmi zic și-mi vâr bilețelul ei în buzunar, să-l păstrez ca amintire - mâine pot să-l trag în plastic, pentru un sfert de dolar - „e de rău! E vorba de-o persoană adunată de pe stradă! Care mi-a luat-o la muie înainte de-a ști măcar cum mă cheamă! Care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tău! Cea mai bună din tot Middle West-ul - de ce-am alungat-o? Vai, o să ajung cu povestea și acolo, nici o grijă, de-acum știm că durerea pe care singuri ne-o provocăm e la o distanță doar de-o amintire. Între timp, hai să-i simt nițel lipsa cu toată ființa mea. Tenul de culoarea untului! Pletele lăsate să i se răsfire firesc! Iar asta se-ntâmpla la începutul anilor ’50, înainte să vină la modă pletele! Era naturalețea întruchipată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Meyerson înclină aripa de pe partea mea și, pentru prima oară, îmi ațintesc privirea asupra continentului asiatic, privesc în jos de la înălțimea de șase sute de metri la Țara lui Israel, unde a luat naștere poporul evreu, și mă trezesc sfredelit de amintirea jocurilor de softball din diminețile de duminică, la Newark. Soții Solomon, Edna și Felix (cuplul mai vârstnic de lângă mine), care timp de-o oră, în aer, mi-au povestit totul despre copiii și nepoții lor din Cincinatti (cu ajutorul unui portmoneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Și, dintr-o dată, totul se repetă, mă trezesc din nou înfipt în trecutul îndepărtat, în ce-a fost și nu va mai fi niciodată! Ușa se trântește - a plecat - mântuirea mea! sora mea! - iar eu rămân scâncind pe podea, cu AMINTIRILE MELE! Nesfârșită-i copilăria mea! Și n-o mai slăbesc deloc - sau nu mă slăbește ea pe mine! Care din două? Îmi amintesc de ridichi - cele îngrijite de mine cu atâta dragoste în grădinița mea din timpul războiului. În petecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Îi aminti pentru moment de lucruri familiare. Luminile electrice clipind și schimbându-se deasupra teatrului În Nottingham High Street. Agitația, trecerea portarilor și a curierilor, i-aduse o clipă În minte piața de gâște din Turcia și se agăță de amintirea acestei piețe, Încercă să și-o Înfiripe În minte, să pună cărămizile și să instaleze tarabele, până când aceasta avu tot atâta realitate ca și peronul spălat de ploaia rece ori semnalele luminoase ce se tot schimbau. Apoi bărbatul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
răsuflându-i alături, să-l elibereze prin binecuvântarea Lui. Și uneori era ca și cum o fantomă s-ar fi putut Într-adevăr Întoarce la viață, pentru că el constatase că putea simți durerea chiar și dacă era doar o fantomă. Fantoma avea amintiri. Și-l putea aminti pe acel dr. Czinner care fusese atât de iubit, că merita osteneala ca un ucigaș plătit să ațintească un revolver spre capul lui. Aceasta era amintirea cea mai mândră dintre toate, cea În care dr. Czinner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
durerea chiar și dacă era doar o fantomă. Fantoma avea amintiri. Și-l putea aminti pe acel dr. Czinner care fusese atât de iubit, că merita osteneala ca un ucigaș plătit să ațintească un revolver spre capul lui. Aceasta era amintirea cea mai mândră dintre toate, cea În care dr. Czinner stătea În parc, În berăria din colțul săracilor, și auzi Împușcătura făcând țăndări oglinda din spatele lui și avu dovada finală a cât de mult Îl iubeau cei săraci. Dar fantoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sens să Îngaime ceva nedeslușit, pentru că, la urma urmelor, nu pierduse nimic, doar că Întârziase o zi la spectacol. Balta e plină de pești la fel de buni, Își spuse ea, dar se simți totuși legată Într-un fel ciudat de o amintire căreia Îi lipsea orice putere de convingere. Germanul ședea drept ca lumânarea În colțul lui. Dormea. Globii ochilor Îi clipeau, gata să se ridice la cel mai mic zgomot nefamiliar. Era obișnuit să se odihnească În locuri bizare și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
era Întoarsă cu dosu-n sus și el făcuse tot ce-i stătuse În puteri s-o pună la loc, dar acum se terminase. Acum era neputincios și fericit. — „Vom pleca Împreună În livada de la capătul grădinii.“ Și iarăși nu găsi amintirea nici unei fete care să-l consoleze, ci doar fețele triste și frumoase ale săracilor, care-i promiseră pacea. Făcuse tot ce-i stătuse În putință. Nu se mai aștepta nimic din partea lui. I-au Încredințat nefericirea lor, secretul frumuseții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că se va mai Întoarce o dată. Dar Îi era teamă de lumea de afară - nu de soldați, ci de agenți, de scările lungi, de proprietărese, de vechea ei viață. Atâta vreme cât zăcea lângă doctorul Czinner, mai păstra ceva din Myatt, o amintire pe care o Împărtășeau amândoi. Desigur, Își spuse ea, pot să-i scriu, dar s-ar putea să treacă luni de zile Înainte ca el să se Întoarcă iar la Londra și nu se putea aștepta ca afecțiunea și dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
este foarte bună aici, spuse domnul Savory. Myatt se relaxă În aerul familiar, vag aromat de mirosul de mâncare. În unul din foaiere se cânta un concert de Rahmaninov. Te-ai fi putut crede la Londra. La sunetul muzicii, o amintire Îi năvăli În minte și explodă Într-o lumină purpurie: oameni Îngrămădindu-se cu capul afară pe fereastră, râzând, vorbind, luându-l peste picior pe cel care cânta la vioară. Murmură numai pentru sine: — Era Îndrăgostită de mine. Nu intenționase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fără să se oprească din mers. — Da, cred... E unul pe care-l cheamă Grünlich. Îl văzuse bine doar de două ori: o dată când urcase În mașină și a doua oară când coborâse În lumina trenului care staționa. Imaginea din amintire Îi era, așadar, Încețoșată, ca a cuiva pe care-l cunoscuse bine cu multă vreme În urmă, În altă țară. Când trecură de masă, uită de existența lui. — Uite acolo una liberă. Picioarele li se Întâlniră pe sub masă. Franțuzoaica se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
așezați În două fotolii Îmbrăcate cu damasc bleumarin la Ladurée. —Nu Îmi vine să cred că mai avem doar o singură zi, iubitule! am spus, după ce am comandat. Nu voiam deloc să părăsesc Parisul. Ne simțiserăm atât de bine aici. Amintirea certei pe tema chitanței de la Hotel Blakes pălise În negura uitării. Nu Îmi venea să cred că fusesem atunci atât de prinsă de ea Încât era cât pe-aci să mă gîndesc la posibilitatea anulării excursiei la Paris. Iubito, vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
făcut o pasiune nebună pentru tine, iar tu ai făcut o pasiune nebună pentru cineva care nu este Sanford. Mogulii nu reacționează la respingere la fel ca bărbații obișnuiți. Apoi m-a sărutat, urmă Lauren, strâmbând din nas la această amintire. Împotriva voinței mele. Tremura, ca și cum i-ar fi fost teamă. Dar... ce să zic... bănuiesc că, dacă ești Însurat de douăzeci de ani, nu ți-ai mai tras-o de foarte multă vreme... trebuie să fie Înspăimântător. Toată chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
râse Hunter. Și cum rămâne cu marea ei iubire pentru Giles Monterey? Gata, l-a uitat? — Ia ascultă aici, am zis eu citind sfârșitul mesajului: Vei fi Încântată să afli că fundul tineresc al lui Henri a Început să șteargă amintirea chinuitoare a frumoșilor ochi albaștri ai domnului Moscova. Dacă nu primesc curând un semn de viață de la Monterey, există o speranță reală pentru mine să-l pot uita de tot. La atac pentru nr. 5! — Cred că el ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]