5,099 matches
-
Texte alese, Editura Univers, 1978. Traducere: Ioan Alexandru Badea. Prefață: Romul Munteanu). Este comentată pe larg cromatica bacoviană, cu ale sale tonuri de violet, alb, galben, negru, gri etc. Violetul bacovian întrece negrul mortuar al lui Trakl. Ca violetul din Amurg violet. Aici: "Violetul este rezultatul morții, deci mai mult decît însăși moartea. Fără a fi mort, se descopune totuși, tortura este tocmai aceea de-a nu putea muri, de a-și trăi moartea pe picioare, de-a dura, de-a
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a-i tăia - să i-l arunce În văzduh, Într-o versiune actualizată - capul. Voia să prelungească lumina orașului incendiat până În zorii cenușii de pe plaja care, cu peisajul ei ploios și marea drept fundal, murea, la rândul său, Într-un amurg veșnic, preludiu al aceleiași nopți ori al oricărei alteia, identică, o buclă interminabilă ce ducea centrul roții și pendulul oscilant al Istoriei până sus, În ceruri, la nesfârșit, ca să-l facă să cadă iar. Un pictor cunocut, afirmase vocea. Spunea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cerut o bere. Îl plăcea terasa, fiindcă oferea cea mai frumoasă vedere, cu marea dincolo de șenal, Între felinarul de pe mol și stânci. Când cobora În sat, În căutare de materiale pentru pictură ori provizii, Îi plăcea să stea acolo În amurg, În vreme ce pe apa care se Înroșea de-a lungul țărmului se profilau siluetele pescarilor ce veneau rând pe rând, urmați de stolurile de pescăruși zgomotoși, să-și descarce cutiile pentru băcănie. În unele după-amiezi, Faulques comanda un castron cu orez
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a treia - ca pe un animal. - Nu știu ce frumusețe le găsesc oamenii zorilor, a spus deodată Markovic. Ori apusului de soare. Pentru cine a trăit un război, zorii sunt semnul cerului tulbure, ai nehotărârii, ai temerii de ce-o să fie. Iar amurgul e amenințarea umbrelor ce vin, a Întunericului, a inimii terorizate. Așteptarea nesfârșită, mort de frig Într-o vizuină, cu chiulasa armei lipită de față. A continuat să dea din cap, afirmativ. Amintirile păreau să-i susțină argumentele. Țigara din gură
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
americancă ar Întreba dacă ai un prezervativ. Așa că - s-a uitat la ceas - hai să plecăm la hotel, dacă nu te deranjează. În acea după-amiază se Întorseseră Înainte de căderea serii, mergând agale pe jos pe malul râului Arno, Învăluiți În amurgul melancolic al soarelui de toamnă toscan, care părea copiat dintr-un tablou de Claudio de Lorena. Apoi, În odaie, cu ferestrele deschise spre oraș și spre râul imediat, din care urca la ei vuietul curentului care depășea digurile, se iubiseră
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să merg cu tine, spusese. Am nevoie de un Virgiliu tăcut, și tu ești bun la așa ceva. Vreau un ghid plăcut la vedere, tăcut și dur, ca În filmele cu safari din anii ’50. Olvido i-o spusese Într-un amurg de iarnă, În fața unei mine părăsite din Portmán, lângă Cartagena, În apropierea Mediteranei. Purta o căciulă din lână, avea nasul roșu de frig, și degetele i se ițeau de sub mânecile prea lungi ale unui pulover roșu și gros. Vorbise foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nu-i război, iar eu credeam că tu nu fotografiai decât războaie. Într-un fel, răspunsese el, acum acele tablouri și acel loc fac și ele parte din război. Așa că Închiriaseră un automobil și se duseseră spre sud până la un amurg de iarnă, În tăcerea unor drumuri sinuoase de pământ, pe buza unor povârnișuri și munți din zgură minerală, turnuri și case prăbușite, ziduri fără acoperiș, mine vechi la fața pământului, care Își arătau adâncurile brun-roșcate, roșii și negre din pământ
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fi adevărat ceea ce spui. Violența, orice violență, face din cel violentat un obiect, o bucată de carne de animal. Cred că ești de acord. - Sunt. Din experiență. Markovic s-a deplasat de-a lungul peretelui circular, pe care lumina din amurg Îl Întuneca În unele locuri și Îl Înroșea În altele. S-a oprit la bărbatul care lovea În cap un muribund. Trupul de pe jos, abia schițat, era doar din tușe de cenușiu și ocru. Un chip inform. - Unii spun că
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
dop argintat, este o adevărată încântare să-l putem oferi sau să ne fie dăruit. Primăvara și vara sunt anotimpurile care i se potrivesc cel mai bine, e superb, când e mângâiat de adierea serii, și absolut irezistibil la ceasul amurgului. 2. Parfumurile orientale O familie străveche care a fascinat întotdeauna prin căldura și senzualitatea subtilă pe care le degajă. Compoziția lor se bazează, în principal, pe esențe orientale, paciuli, vetiver, mosc, ambră, scorțișoară, vanilie, lemn de santal în amestec cu
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
deși damnat la uitare. Cu volumul Călătorie de taină scriitorul recuperează alt tărâm care îi fusese interzis de timpul istoric: iubirea. Putere consolatoare într-un destin rău, ca un „vis târziu de toamnă”, dragostea se ivește ca „să-i înflorească amurgul” și să-i ofere „ceasuri de lumină”. Drama Liga oamenilor cinstiți (1997), un „document dramatic în patru acte”, programată a fi reprezentată la Teatrul Național din București la propunerea lui Liviu Rebreanu, a fost compusă în 1931, retranscrisă și modificată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
de umbroasă și, cu toate acestea, atât de luminoasă, încât se îngrijesc, nu atât să construiască, cât mai degrabă să nu dea scandal vreunuia. Desigur, revoluția copernicană a schimbat totul, însă nu a denaturat emoția și poezia aurorei și a amurgului. Ceea ce îi dădea fiori psalmistului, marelui Rumi ori indianului din America îi mai vorbește și acum inimii, cu toate că Pământul a fost atât de crunt devastat. Revoluția antropologică, de care uneori ne simțim asediați și inundați, ca și cum ar fi vorba de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
cedează supleței, sculpturalul face loc picturalului. Poetul preferă acum linia zveltă, unduitoare, peisajul campestru și marin. Versului clasic i se substituie adesea cel polimetric liber. Cu această - în parte - nouă tehnică, V. zugrăvește bărăgane învăluite în umbrele înserării (Bărăgan în amurg), șesuri și coline (Dobrogea-n amiază de vară, În cimitirul turcesc din Mangalia), autumnale (Plâns de toamnă, Toamna la baltă, După cules, Făurăria toamnei), marine (Haitele mării, Efigii marine), uneori în tablouri de-a dreptul memorabile, în verde, albastru și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
poetul - evadat din umbra crucii - așezându-se, asemenea lui Ion Pillat (cu care are multe afinități), sub „scutul Minervei”, spre a cânta Helada: „Chenare de ciclade te-nconjoară, unică. Pe zarea de zambilă te-ntrezăresc prin pini, / Când îți azvârli amurguri de vin peste tunică / Și beau centauri aur pe piscuri de lumini”. Asemenea lui Arghezi, autorul se mărturisește - în alți termeni lirici - obosit de a fi „înflorit numai cu focuri sfinte”, înfometat „de nisip și lut”: „Munte pur cu piscuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
București, 1957; Cărțile săgetătorului, București, 1957; Cel din urmă apostol, București, 1957; Povestiri eroice, București, 1960; Nopți udeștene, București, 1960; Pământul zimbrului, București, 1962; Inimi fierbinți, București, 1963; Poezii, București, 1964; Viforul, București, 1966; Farmecul depărtărilor, București, 1966; Clopote în amurg, București, 1969; Turmele. Cordun. Avizuha. Valea hoților, postfață Silviu Dan Gheorghiu, București, 1971; Satul uitat, București, 1974; Călărețul orb, îngr. și pref. Constantin Călin, Cluj-Napoca, 1975; Cartea de piatră, îngr. și pref. Constantin Călin, București, 1981. Traduceri: N.V. Gogol, Însemnările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
definindu-și implicit lirica, C. afirmă că poetul de azi operează o schimbare de perspectivă și mută accentul de pe metafizic pe cotidian. Dar, spre deosebire de alți optzeciști, el include în modelul noii poeticități elementul plastic, secvența picturală: „O carte ca un amurg deschid / filă cu filă / așa cum mi-aș desface sufletul în extaz”. La fel ca majoritatea poeților echinoxiști, C. face și critică literară, comentând în special cărți de poezie. Poetica temporalității. Eseu asupra poeziei românești (2000), la origine teză de doctorat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
etnofolclorice, de istoria artei românești și universale. Romanul Migrații fără sezon (1984), cu note autobibiografice, pune în dezbatere, prin destinul unui tânăr absolvent de filologie repartizat în provincie, problema generației de intelectuali din perioada postbelică. Și un alt roman, Neuitatele amurguri (1988), radiografiază realitatea socială trăită de autor, în timp ce De veghe pentru învingători (I-II, 1987-1989), construit prin alternanța unor secvențe temporale situate în trecut și în prezent, restituie dramatismul anilor primei conflagrații mondiale. SCRIERI: Timpul din ziduri, Craiova, 1976; Spații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
anilor primei conflagrații mondiale. SCRIERI: Timpul din ziduri, Craiova, 1976; Spații teatrale, Craiova, 1979; Trebuia să se nască Brâncuși, București, 1981; Dramaturgi români contemporani, Craiova, 1983; Migrații fără sezon, București, 1984; De veghe pentru învingători, I-II, București, 1987-1989; Neuitatele amurguri, Craiova, 1988; O lume a dialogului, București, 1998; Condiția umană în dramaturgia postbelică, Craiova, 2002. Antologii: Cartea „Ramurilor”, București, 1997. Repere bibliografice: Vasile Marian, Istorie, civilizație, viață, LCF, 1977, 24; Ulici, Prima verba, II, 193-194; I. Lazăr, Spații teatrale, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
de adăpostire și de hrănire: Se regăsește rar în peșteri, iar coloniile de reproducere se întâlnesc în scorburile copacilor.Trăiește în păduri, în apropierea apelor, se adăpostește în podurile clădirilor, peșteri, pivnițe, mine și tuneluri. Modul de hrănire: Zboară în amurg devreme, rapid, agil și vânează aproape în apropierea apei sau la înălțimi joase prin pădure. Se hrănește cu molii, insecte mici și păianjeni. Reproducerea: Împerechere are loc toamna, dar fertilizarea este întârziată până în primăvara următoare. Femele se adună în colonii
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
6 săptămâni. Hibernarea: Hibernează de la sfârșitul lui noiembrie până la începutul lui martie. Se adăpostește în cavități subterane. Comportamentul social: Este o specie colonială. Vara formează colonii în număr de 20-100 de indivizi. Longevitatea: Trăiește pâna la 20 ani. Liliacul de amurg (Nyctalus noctula) Descrierea morfologică: Este o specie de talie mare. Lungimea corpului este de 60-82 mm, a antebrațului de 48-58 mm, anvergura aripilor este de 32-40 cm. Greutatea variază între 18 și 40 gr. Blana este brun-roșcată pe spate, pe
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
hrănire: Populează cele mai variate habitate, inclusiv pe cele antropice. În munți poate fi întâlnit până la o altitudine de 3000 m. Vara se adăpostesc în construcții umane, scorburile copacilor precum și alte adăposturi. Modul de hrănire: Iese la vânătoare devreme, în amurg. Zboară la înălțimi mari, deasupra terenurilor deschise, mai rar deasupra pădurilor sau a apelor. Reproducerea: Împerecherea are loc toamna sau la începutul iernii. Perioada de gestație durează 40-50 de zile. Puii, în număr de 1-3, în cele mai dese cazuri
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
condițiile de mediu sunt constante. Dar dacă vremea se încălzește și insectele încep să zboare unii lilieci se trezesc, rămânând activi ore întregi pentru a vâna și a-și digera prada. Atunci când există astfel de insecte, ei vânează atât în amurg, cât și înainte de răsăritul soarelui, sau chiar la lumina zilei. În ceea ce privește somnul diurn, acesta variază în funcție de cantitatea de hrană disponibilă. Durata și intensitatea lui tind să se reducă odată cu venirea verii, pe măsură ce insectele nocturne devin mai abundente. Toamna însă, când
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
New York, îi premiază nuvela Pira. SCRIERI: Focosul, București, 1958; Iusuf, București, 1959; După negură, soare..., București, 1960; Bunicuța poveștilor, București, 1968; Răpirea elefantului cârn, București, 1970; Pegas, București, 1978; Flori de pădure, București, 1982; Azura, București, 1983. Traduceri: Han Ser-ia, Amurg, București, 1960; Iuri Karlovici Oleșa, Trei grăsani, București, 1962; Nazim Hikmet, Norul îndrăgostit, București, 1965. Repere bibliografice: F. Oprescu, „Azura”, „Viața nouă”, 1983, 1; Alina Nour, „Azura”, CL, 1983, 9; N. Ionescu, „Azura”, „Viața nouă”, 1984, 1. A.F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288434_a_289763]
-
un birou, de către urmașul acestora, profesorul universitar doctor Dumitru Buiuc, a unei microcolecții, cuprinzând medaliile și plachetele dedicate personalităților care au lucrat aici: Ion Cantacuzino, Alexandru Slătineanu, Mihai Ciucă. GRIGORE T. POPA „Cântau ierburile sure cu liane, a netrăire În amurgul mort de flăcări și prăpăstii de lumini, În pădurile din creste șuierau cânt de pieire Spre stihiile vrăjmașe, șerpilor ascunși în spini”. Având ca preambul aceste versuri, s-ar părea că prezentăm nu un medic și profesor de excepție, ci
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
romanului Crepuscul (1971; Premiul Uniunii Scriitorilor), carte densă, bine articulată, ilustrând formula romanului social. Biografia lui Sever Moldovan, bătrânul magistrat, descendent pe linie maternă din oștenii lui Avram Iancu, constituie un prilej de meditație asupra societății transilvănene, făcând trimitere la amurgul unei lumi, la disoluția unei clase. Totodată, Crepuscul este un roman al universului familial, vădind capacitatea scriitorului de a „recupera” epic atmosfera unei epoci revolute (aici, aceea interbelică, în special), prin mijloacele consacrate ale realismului. Romanul etalează în pagini descriptive
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286239_a_287568]
-
politic încît nu a fost publicată în franceză decît în 2008 !, Lacrimi și sfinți (1937) text luciferian, care a trezit un nou scandal, propria sa mamă afirmînd că nu ar fi trebuit să-l publice în timpul vieții ei ; în fine, Amurgul gîndurilor (1940). Cu acest reconfortant bagaj în buzunare, Cioran se instalează în Franța, unde începe prin a-și perfecționa limba engleză și unde redactează ultimul text în română, (Îndreptar pătimaș /Bréviaire des vaincus, scris la Paris între 1941 și 1944
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]