1,733,188 matches
-
capul eram/ în pădure/ pădurea nu avea lizieră/ arbori de jur împrejur/ mușchi verzi/ precum polul nord/ ar fi fost pretutindeni" (nord). Viața are irizări de basm: "cum trece un vultur veacul/ nesățios de carne./ «dacă nu mă găsești în anul acesta/ caută-mă în altul».// dulce ca o prietenie în jurnalul/ celui timid te-am căutat/ și nu erai acasă.// noaptea slobozi cîinele/ care-ți și ia urma./ luna pe streașină/ plină de grație.// întorci capul./ prea tîrziu" (secolul XXI
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
margini parcă/ scriau ceva cu vîrful umed/ pe pereții scorojiți de la etajul trei/ mîine am să mă duc să citesc gîndi/ a doua oară era în grădină acasă/ în aceeași zi a săptămînii și în aceeași lună/ dar în alt an/ cineva îl striga pe numele mic stai/ liniștit lasă pasărea din mînă" (elegie). La treapta meditativă ( pe care urcă totuși autorul care parcă nu se-ndură a se maturiza lăuntric, ceea ce reprezintă un avantaj), aceeași devălmășie fertilă între concepte, percepții
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
o și supune unui examen critic riguros îți lasă impresia că poezia bună se întinde din volum în volum, de la poet la poet, fără grade, fără diferențe valorice. Altfel se ajunge la validarea a sute de cărți de poezie pe an între care cele cu adevărat interesante se rătăcesc în mod fatal. Folosite excesiv, aprecierile elogioase sfârșesc prin a nu mai impresiona pe nimeni. Tot mai impersonale, cronicile nu mai triază serios, nu mai ierarhizează eficient, și-au dezvoltat un nivel
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
droguri dispus să-i ofere o cale originală de a-și demonstra încă incerta bărbăție. În fond, întîlnirile esențiale sînt doar niște exerciții de admirație care lasă urme definitive în viața fiecăruia. Dan Ciachir este un om norocos. Pentru că în anii primei tinereți a avut șansa de a cunoaște oameni aflați astăzi în mitologia noastră culturală. De la Petre Țuțea, cunoscut în anul 1969, a învățat că spiritul iconoclast poate conține infinit mai multă înțelepciune și farmec decît lecțiile de corectitudine culturală
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
niște exerciții de admirație care lasă urme definitive în viața fiecăruia. Dan Ciachir este un om norocos. Pentru că în anii primei tinereți a avut șansa de a cunoaște oameni aflați astăzi în mitologia noastră culturală. De la Petre Țuțea, cunoscut în anul 1969, a învățat că spiritul iconoclast poate conține infinit mai multă înțelepciune și farmec decît lecțiile de corectitudine culturală și politică. De la părintele Dumitru Stăniloae a deprins noblețea smereniei, iar de la Iosif Sava arta gentileții și a dialogului. {i ce
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
existența în peisajul epocii a unor caractere precum Petre Țuțea sau părintele Dumitru Stăniloae (sunt doar două exemple din multele care s-ar putea da chiar și dincolo de cadrul strîmt al acestei cărți) este în măsură să producă fiori. În anii ’60-’70-’80 exista o Românie paralelă. România scriitorilor și artiștilor care își făceau vara concediile la 2 Mai, iar în restul anului alcătuiau clientela fidelă a restaurantului Uniunii Scriitorilor și a cafenelelor și barurilor din centrul Capitalei. O Românie
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
putea da chiar și dincolo de cadrul strîmt al acestei cărți) este în măsură să producă fiori. În anii ’60-’70-’80 exista o Românie paralelă. România scriitorilor și artiștilor care își făceau vara concediile la 2 Mai, iar în restul anului alcătuiau clientela fidelă a restaurantului Uniunii Scriitorilor și a cafenelelor și barurilor din centrul Capitalei. O Românie în care totul era permis (Cioran și Eliade nu numai că nu erau „nomina odiosa", dar se aflau pe buzele tuturor), glumele și
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
a ceea ce s-ar putea numi - cu un termen totuși impropriu - boema literar-artistică bucureșteană este prilej de experiențe cu valoare inițiatică. El retrăiește emoțiile din momentele marilor întîlniri, se simte în pielea tînărului care era în urmă cu 30-40 de ani. Oameni care azi au îmbrăcat chipul aseptic al legendei, se reîntrupează în scrisul lui Dan Ciachir. Revin pentru o clipă în lumea noastră, cu chipul, vocea și spiritul lor care într-o vreme ne erau atît de familiare. Evocarea primei
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
a doua dintre ele numindu-se chiar Intrarea Brezoianu. Pe stînga acesteia se înșiră doar cîteva clădiri, toate blocuri elegante și trainice, construite în perioada interbelică. Ultimul are două scări și la intrarea uneia dintre ele a fost așezată, în anii din urmă, o placă de marmură care amintește că acolo a locuit Constantin Titel Petrescu, ultimul președinte al Partidului Social-Democrat (...). Iar într-un apartament de la cealaltă scară, situat la întîi, l-am văzut și auzit pentru prima oară pe Petre
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
Luminița Voina-Răuț Cartea de memorii Ultimul meu suspin este rodul celor optsprezece ani de colaborare și prietenie dintre Luis Buñuel și Jean-Claude Carrière. Împreună au realizat șase capodopere cinematografice: Jurnalul unei cameriste, Frumoasa de zi, Calea lactee, Farmecul discret al burgheziei, Fantasma libertăți și Acel obscur obiect al dorinței. Volumul s-a alcătuit
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
cinematografie într-o Europă plină de prejudecăț cu un film suprarealist cum ar fi Câinele andaluz, al cărui scenariu l-a semnat împreună cu Salvador Dalí, iar finanțarea a realizat-o însăși mama lui Buñuel, fără a vedea însă vreodată filmul. Anul acesta, pe 29 iulie, se împlinesc 20 de ani de la moartea marelui cineast. Redăm mai jos un fragment din cartea sa de memorii, în curs de aparițe la Editura Humanitas. Dacă mi s-ar spune: mai ai de trăit douăzeci
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
film suprarealist cum ar fi Câinele andaluz, al cărui scenariu l-a semnat împreună cu Salvador Dalí, iar finanțarea a realizat-o însăși mama lui Buñuel, fără a vedea însă vreodată filmul. Anul acesta, pe 29 iulie, se împlinesc 20 de ani de la moartea marelui cineast. Redăm mai jos un fragment din cartea sa de memorii, în curs de aparițe la Editura Humanitas. Dacă mi s-ar spune: mai ai de trăit douăzeci de ani, ce ț-ar plăcea să faci în
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
pe 29 iulie, se împlinesc 20 de ani de la moartea marelui cineast. Redăm mai jos un fragment din cartea sa de memorii, în curs de aparițe la Editura Humanitas. Dacă mi s-ar spune: mai ai de trăit douăzeci de ani, ce ț-ar plăcea să faci în cele douăzeci și patru de ore ale fiecărei zile pe care o s-o mai trăiești, aș răspunde: daț-mi două ore de viață activă și douăzeci și două de ore de vise, cu condița să mi
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
se va ridica imediat, nu se mai poate aștepta mult. Groaza mă paralizează. Am încercat să reconstruiesc câteva imagini din acest vis în filmul Farmecul discret al burgheziei. O altă spaimă: întoarcerea la cazarmă. La cincizeci sau la șaizeci de ani mă întorc, îmbrăcat în vechea mea uniformă, la cazarma din Madrid, unde mi-am făcut serviciul militar. Sunt foarte neliniștit, merg lipit de perete, mi-e teamă să nu fiu recunoscut de cineva. În sinea mea mi-e rușine într-
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
pe Rafaël. Îl strig, dar nu-mi răspunde. Ies, și pe aceeași stradă pustie o strig acum pe mama și o întreb: "Mamă, mamă, ce faci aici pierdută printre umbre?" Visul acesta m-a impresionat puternic. Aveam vreo șaptezeci de ani când l-am avut. Ceva mai târziu, un alt vis m-a tulburat și mai mult. O văd deodată pe Sfânta Fecioară, inundată de lumină, întinzându-mi mâinile cu duioșie. Prezență puternică, fără discuțe. Ea mi se adresa mie, personaj
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
diurnă pe care am practicat-o cu delectare întreaga viață, aventura erotică, pregătită îndelung și minuțos, și-a atins țnta. De exemplu, o visam din tinerețe pe Victoria, frumoasa regină a Spaniei, soța lui Alfonso al XIII-lea. La paisprezece ani mi-am imaginat chiar un mic scenariu, care ulterior avea să se regăsească la originea filmului Viridiana. Regina se retrăgea într-o seară în odaia ei, slujitoarele o ajutau să se culce, după care o lăsau singură. Ea bea atunci
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
Gheorghe Ceaușescu Îmi mărturisesc păcătuirea: deunăzi gândeam în loc să muncesc, de pildă bătând cuie pe unde s-o nimeri. Și, cum gândeam, mi-a venit în minte o poveste veche care mi s-a părut instructivă. S-a întâmplat cam în anul 70 i.d.Cr. Până de curând Roma fusese sub dictatura lui Sulla, o dictatură dură care favorizase o oligarhie hrăpăreață. După retragerea dictatorului în anul 80 și moartea sa în 78 sistemul s-a relaxat, dar facțiunea care-l susținuse
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
minte o poveste veche care mi s-a părut instructivă. S-a întâmplat cam în anul 70 i.d.Cr. Până de curând Roma fusese sub dictatura lui Sulla, o dictatură dură care favorizase o oligarhie hrăpăreață. După retragerea dictatorului în anul 80 și moartea sa în 78 sistemul s-a relaxat, dar facțiunea care-l susținuse a păstrat poziții dominante în stat. Între cei care sprijiniseră dictatorul s-a aflat și Caius Verres. Cvestor, adică funcționar public însărcinat cu finanțele, ales
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
Caius Verres. Cvestor, adică funcționar public însărcinat cu finanțele, ales cu sprijinul adversarilor lui Sulla, n-a avut nici o ezitare să-i abandoneze pe aceștia și să treacă, firește și cu banii pe care-i administra, de partea celorlalți în anul 82. În 79 se afla în provincia Cilicia ca legat al propretorului Dolabella, adică a guvernatorului. Cu această ocazie el înlesnește în chip interesat o vânzare importantă imobiliară în orașul Milet în favoarea unor trimiși ai regelui Mithridates, cel mai activ
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
adică demnitar însărcinat cu judecarea proceselor între cetățeni romani. În această calitate el a adoptat o jurisprudență insolită care se mai și modifică în funcție de capriciile amantei sale, Chelido, și care-i permitea câștiguri importante de pe urma proceselor. După încheierea mandatului în anul 73 el devine propretor al Siciliei, cea mai importantă provincie a Romei în acel moment. Aici și-a dovedit din plin Verres "calitățile": Sicilia s-a transformat în prada sa: procesele se vindeau pe sume importante, funcțiile erau de vânzare
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
insulă fusese pur și simplu ruinată de rapacitatea lui Verres, cereau să se facă dreptate. Conform legilor romane, locuitorii unei provincii aveau dreptul să denunțe și să solicite anchetarea unei administrații necinstite. Perspectivele erau însă în acest caz proaste. În anul 71 ca guvernator a fost trimis în Sicilia o rudă prin alianță a lui Verres care a încercat să zădărnicească orice anchetă. Mai mult, Verres însuși îi sfida pe acuzatorii săi, afirmând că el se bucura de sprijinul unei personalități
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
va fi fost acea personalitate, nu știm; poate oratorul Hortensius despre care va fi vorba mai încolo. Dar, omul nostru declara public că nu se teme de completele de judecată, deoarece "el și-a împărțit în așa fel cei trei ani, cât a fost guvernatorul Siciliei, încât câștigul realizat în primul an și l-a rezervat, pe cel din al doilea l-a destinat patronului și apărătorilor săi, iar pe cel din al treilea, cel mai bogat și mai rodnic, judecătorilor
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
care va fi vorba mai încolo. Dar, omul nostru declara public că nu se teme de completele de judecată, deoarece "el și-a împărțit în așa fel cei trei ani, cât a fost guvernatorul Siciliei, încât câștigul realizat în primul an și l-a rezervat, pe cel din al doilea l-a destinat patronului și apărătorilor săi, iar pe cel din al treilea, cel mai bogat și mai rodnic, judecătorilor". Astfel el era convins că are impunitatea asigurată. În ciuda acestei siguranțe
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
supus el și-a dus la bun sfârșit ancheta și strângerea probelor. Dar Verres trebuie să se fi considerat în și mai mare siguranță când la 27 iulie 70 avocatul său, faimosul orator Hortensius, a fost ales consul pentru următorul an. La Roma cei doi consuli, pentru toate magistraturile funcționa principiul colegialității, aveau puterile pe care azi le au cumulate un președinte de stat și un prim ministru. La comunicarea rezultatului alegerilor Hortensius l-a îmbrățișat public pe Verres și, convins
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
un apropiat), dar recunoscut ca scriitor abia de către Ibrăileanu (care, tipărindu-i în revistă opera, i-ar fi scurtat-o cu o treime din pagini) și Lovinescu (care-l socotea, în 1928, încă nepătruns în "conștiința publică"). Cei 155 de ani de la nașterea sa au trecut neobservați, ceea ce poate să însemne că, după interesul remarcabil pe care critica interbelică i l-a arătat, Hogaș este din nou un scriitor ignorat. Receptarea lui tardivă, între războaie, nu e scutită de ciudățenii. Prozatorul
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]