4,997 matches
-
ce formează scheletul brațului. Prezintă o diafiză și două epifize (proximală, distală). Diafiza sau corpul humerusului are 3 fețe (antero-laterală, antero-medială, posterioară), 3 margini (anterioară, laterală, medială). Epifiza sau extremitatea proximală (superioară) se articulează cu scapula și prezintă câteva formațiuni anatomice (capul humerusului, colul anatomic, tuberculul mare, tuberculul mic, șanțul intertubercular, colul chirurgical). Epifiza sau extremitatea distală (inferioară) se articulează cu radiusul și ulna și prezintă o parte articulară - condilul humerusului (pe care se află capitulul, trohleea, 3 fose: radială, coronoidă
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
Prezintă o diafiză și două epifize (proximală, distală). Diafiza sau corpul humerusului are 3 fețe (antero-laterală, antero-medială, posterioară), 3 margini (anterioară, laterală, medială). Epifiza sau extremitatea proximală (superioară) se articulează cu scapula și prezintă câteva formațiuni anatomice (capul humerusului, colul anatomic, tuberculul mare, tuberculul mic, șanțul intertubercular, colul chirurgical). Epifiza sau extremitatea distală (inferioară) se articulează cu radiusul și ulna și prezintă o parte articulară - condilul humerusului (pe care se află capitulul, trohleea, 3 fose: radială, coronoidă, olecraniană) și o parte
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
inferioară, prismatic triunghiular. Prezintă trei fețe (antero-laterală, antero-medială, posterioară) și trei margini (anterioară, laterală, medială), bine diferențiate în porțiunea inferioară, și slab în porțiunea superioară. Epifiza sau extremitatea proximală (superioară) este voluminoasă, se articulează cu scapula și prezintă câteva formațiuni anatomice: capul humerusului, colul anatomic, tuberculul mare, tuberculul mic, șanțul intertubercular și se unește în jos cu corpul humerusului la nivelul colului chirurgical. Capul humerusului ("Caput humeri") este o suprafață articulară netedă și rotunjită aflată la polul superior al humerusului. Are
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
trei fețe (antero-laterală, antero-medială, posterioară) și trei margini (anterioară, laterală, medială), bine diferențiate în porțiunea inferioară, și slab în porțiunea superioară. Epifiza sau extremitatea proximală (superioară) este voluminoasă, se articulează cu scapula și prezintă câteva formațiuni anatomice: capul humerusului, colul anatomic, tuberculul mare, tuberculul mic, șanțul intertubercular și se unește în jos cu corpul humerusului la nivelul colului chirurgical. Capul humerusului ("Caput humeri") este o suprafață articulară netedă și rotunjită aflată la polul superior al humerusului. Are o formă sferoidală și
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
aceasta din urmă reprezentând doar un sfert din suprafața capului humeral. Când membrului superior se află în repaus capul humerusului este îndreptat medial, în sus și posterior; axul capului humerusului formează cu axul diafizei un unghi de 130°-150°. Colul anatomic ("Collum anatomicum humeri") este un șanț circumferențial, care separă capul humerusului de restul epifizei; este mai adânc antero-lateral în vecinătatea tuberculului mare. Pe colul anatomic se inseră capsula articulară a articulației umărului, medial capsula articulară deviază de la colul anatomic și
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
și posterior; axul capului humerusului formează cu axul diafizei un unghi de 130°-150°. Colul anatomic ("Collum anatomicum humeri") este un șanț circumferențial, care separă capul humerusului de restul epifizei; este mai adânc antero-lateral în vecinătatea tuberculului mare. Pe colul anatomic se inseră capsula articulară a articulației umărului, medial capsula articulară deviază de la colul anatomic și coboară 1 cm sau mai mult pe corpul humerusului. Colul anatomic, în partea lui anterolaterală, unde este mai pronunțat, desparte capul humeral de două tuberozități
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
Colul anatomic ("Collum anatomicum humeri") este un șanț circumferențial, care separă capul humerusului de restul epifizei; este mai adânc antero-lateral în vecinătatea tuberculului mare. Pe colul anatomic se inseră capsula articulară a articulației umărului, medial capsula articulară deviază de la colul anatomic și coboară 1 cm sau mai mult pe corpul humerusului. Colul anatomic, în partea lui anterolaterală, unde este mai pronunțat, desparte capul humeral de două tuberozități: una mai mare - tuberculul mare și alta mai mică - tuberculul mic. Tuberculul mare ("Tuberculum
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
humerusului de restul epifizei; este mai adânc antero-lateral în vecinătatea tuberculului mare. Pe colul anatomic se inseră capsula articulară a articulației umărului, medial capsula articulară deviază de la colul anatomic și coboară 1 cm sau mai mult pe corpul humerusului. Colul anatomic, în partea lui anterolaterală, unde este mai pronunțat, desparte capul humeral de două tuberozități: una mai mare - tuberculul mare și alta mai mică - tuberculul mic. Tuberculul mare ("Tuberculum majus humeri") este situat pe partea laterală a epifizei proximale în partea
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
pronunțat, desparte capul humeral de două tuberozități: una mai mare - tuberculul mare și alta mai mică - tuberculul mic. Tuberculul mare ("Tuberculum majus humeri") este situat pe partea laterală a epifizei proximale în partea superioară. Pe fața lui posterosuperioară, lângă colul anatomic se află trei fețișoare pentru inserții musculare. Pe fețișoara superioară se inseră mușchiul supraspinos ("Musculus supraspinatus"), pe cea mijlocie mușchiul infraspinos ("Musculus infraspinatus"), iar pe cea inferioară mușchiul rotund mic ("Musculus teres minor"). Fața laterală a tuberculului mare are numeroase
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
pe cea inferioară mușchiul rotund mic ("Musculus teres minor"). Fața laterală a tuberculului mare are numeroase orificii vasculare și este acoperită de mușchiul deltoid ("Musculus deltoideus"). Tuberculul mic ("Tuberculum minus humeri") este situat pe partea anterioară a epifizei, sub colul anatomic, medial de tuberculul mare. Pe el se inseră mușchiul subscapular ("Musculus subscapularis"). De la tuberculul mare pornește în jos o creastă verticală - creasta tuberculului mare ("Crista tuberculi majoris") - pe care se inserează mușchiul pectoral mare ("Musculus pectoralis major"). De la tuberculul mic
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
și a mezorectului în totalitate (1). Îndeplinirea acestui deziderat necesită recunoașterea mobilității între țesuturile de origine embriologică diferită, disecția precisă sub control vizual (și cu o bună iluminare) și deschiderea delicată a planurilor printr-o tracțiune blândă, evitând sfâșierea structurilor anatomice (2). În cele ce urmează ne propunem descrierea succintă a anatomiei mezorectului și a implicațiilor sale chirurgicale. Piatra de hotar în chirurgia cancerului de rect este operația propusă de Miles (3) în 1908, denumită de el “excizie abdomino-perineală”. Acceptarea rapidă
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
era necesară definirea structurilor perirectale care trebuiesc menajate în cursul operațiilor pentru cancer de rect (cum trebuie condusă disecția perirectală). În 1982 Heald, Husband și Ryall aduc o soluție pentru aceste probleme (cât și cum) propunând și un nou concept anatomic - mezorectul - și chirurgical - excizia totală a mezorectului (7). Termenul de mezorect este oarecum confuz întrucât rectul este în parte extraperitoneal și în totalitate fix, fără mezou. Caracterul imprecis al termenului nu a rămas nesesizat (14-15), unii autori preferând termenul de
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
-se de la acest nivel în jurul întregii circumferințe colice), absența haustrelor și dispariția mezosigmei și a mobilității colonului (rectul fiind practic fix). Canalul anal, porțiunea terminală a rectului, este de asemenea apreciată diferit de anatomiști și chirurgi (38-39). Astfel canalul anal anatomic (sau embriologic) se întinde de la linia ano-cutanată Hilton la linia pectineată, are cca 2 cm lungime și este de origine ectodermică. Canalul anal chirurgical (sau funcțional) se întinde până la inelul anorectal (care corespunde inserției mușchilor ridicători anali), are cca 4
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
mezorect, iar excizia totală a mezorectului asigură îndepărtarea în totalitate a diseminărilor tumorale la acest nivel. Curentul limfatic mijlociu drenează de-a lungul arterei rectale mijlocii spre ganglionii laterali ai pelvisului. Curentul limfatic inferior drenează limfa de la nivelul canalului anal anatomic spre ganglionii inghinali. Calea limfatică inferioară are importanță minoră pentru diseminarea cancerului rectal propriu-zis - doar în tumori joase, care depășesc inferior linia pectineată, la care există deja o metastazare masivă în ganglionii căii limfatice principale, ascendente (51). Importanța căii limfatice
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
și formează corpul perineal; membrana cloacală este împărțită astfel într-o membrană urogenitală (porțiunea anterioară, mai întinsă) și o membrană anală (porțiunea posterioară, mai mică). Membrana anală se înfundă într-o depresiune tapetată de ectoderm (depresiunea anală - originea canalului anal anatomic); în săptămâna a 8-a membrana anală dispare; locul în care a fost inserată membrana anală este considerat linia pectineată, deși nu există nici argumente, nici contraargumente consistente (40). Urmare a acestui mod de formare rectul și canalul anal superior
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
este considerat linia pectineată, deși nu există nici argumente, nici contraargumente consistente (40). Urmare a acestui mod de formare rectul și canalul anal superior sunt de origine endodermală și au vascularizație provenită din artera mezenterică inferioară, în timp ce canalul anal inferior (anatomic) este de origine ectodermică și vascularizat de ramuri din artera iliacă internă. Din mezodermul somatic se dezvoltă de o parte și de alta a membranei anale câte un tubercul; tuberculii se unesc “în potcoavă” înapoia rectului și apoi se unesc
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
de la om. Similar ligamentele laterale apar numai la primate și om. Nu se poate trage o concluzie cu privire la momentul evolutiv al apariției acestor structuri, dar probabil că apariția lor este legată de stațiunea bipedă. Aceasta s-a însoțit de modificări anatomice și funcționale importante (transformarea unei mari părți a rectului într-un organ extraperitoneal, solicitările mecanice la care este supus rectul în această poziție, creșterea cantității de grăsime perirectală care să absoarbă șocurile mecanice. Spre interior învelișul adipos perirectal (mezorectul) ajunge
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
întrucât septul recto-prostatic nu are de fapt straturi diferențiabile chirurgical (59). Lindsey (58) definește trei planuri ale disecției anterioare: perirectal, mezorectal și extramezorectal. Planul perirectal (perimuscular) - situat în imediata musculaturii rectale, dar în interiorul fasciei rectale proprii - nu este un plan anatomic. Planul mezorectal este un plan anatomic în care se separă fascia rectală de fascia Denonvilliers, dar nu este atât de evident ca în porțiunea laterală și posterioară a rectului. Planul extramezorectal implică rezecția fasciei Denonvilliers; prostata și veziculele seminale se
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
fapt straturi diferențiabile chirurgical (59). Lindsey (58) definește trei planuri ale disecției anterioare: perirectal, mezorectal și extramezorectal. Planul perirectal (perimuscular) - situat în imediata musculaturii rectale, dar în interiorul fasciei rectale proprii - nu este un plan anatomic. Planul mezorectal este un plan anatomic în care se separă fascia rectală de fascia Denonvilliers, dar nu este atât de evident ca în porțiunea laterală și posterioară a rectului. Planul extramezorectal implică rezecția fasciei Denonvilliers; prostata și veziculele seminale se vizualizează anterior, dar riscul lezării nervilor
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
dificultății tehnice a disecției laterale și anterioare. Tehnica laparoscopică este un procedeu avansat (96), iar pentru precizarea locului acestui procedeu în chirurgia cancerului rectal (inclusiv criteriile de selecție a pacienților) mai sunt necesare studii (102). Mezorectul este o structură identificabilă anatomic, având originea în mezenterul dorsal primitiv. Termenul este inexact din punct de vedere anatomic și trebuie acceptat ca o convenție lingvistică. Disecția de-a lungul planului anatomic avascular mezorectal și excizia totală a mezorectului conciliază obiectivul oncologic (de extirpare a
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
iar pentru precizarea locului acestui procedeu în chirurgia cancerului rectal (inclusiv criteriile de selecție a pacienților) mai sunt necesare studii (102). Mezorectul este o structură identificabilă anatomic, având originea în mezenterul dorsal primitiv. Termenul este inexact din punct de vedere anatomic și trebuie acceptat ca o convenție lingvistică. Disecția de-a lungul planului anatomic avascular mezorectal și excizia totală a mezorectului conciliază obiectivul oncologic (de extirpare a întregului compartiment rectal și perirectal) cu obiectivul funcțional al menajării inervației autonome. Gradul invaziei
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
selecție a pacienților) mai sunt necesare studii (102). Mezorectul este o structură identificabilă anatomic, având originea în mezenterul dorsal primitiv. Termenul este inexact din punct de vedere anatomic și trebuie acceptat ca o convenție lingvistică. Disecția de-a lungul planului anatomic avascular mezorectal și excizia totală a mezorectului conciliază obiectivul oncologic (de extirpare a întregului compartiment rectal și perirectal) cu obiectivul funcțional al menajării inervației autonome. Gradul invaziei mezorectului, dar și gradul exciziei mezorectului au valoare prognostică. Excizia pe cale laparoscopică a
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
Springer, New-York, 2007 - cpt. 1 39. Salerno G, Sinnatamby C, Branagan G, Daniels IR, Heald RJ, Moran BJ - Defining the rectum: surgically, radiologically and anatomically, Colorect Dis 2006, 8 (Suppl. 3), 5-9 40. Skandalakis JE - Surgical anatomy: the embryologic and anatomic basis of modern surgery, McGraw-Hill Professional Publishing, 2004, cpt. 18 - Large intestine and anorectum 41. Mandache F, Chiricuță I - Chirurgia rectului, Ed. Medicală, București 1957 42. Sato T, Sato K - The vascular and neuronal composition of the lateral ligament of
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
spectaculos când plutesc lin la înălțimi mari, făcând cercuri în curenții ascendenți de aer cald. În timpul zborului, ei își țin aripile orizontal și drept (într-un singur plan), cu vârfurile puțin ridicate. Planarea este favorizată de o serie de trăsături anatomice distinctive. Carena nu este prea mare, iar mușchii pectorali necesari pentru un zbor activ sunt slab dezvoltați. Acumulând viteză, condorii își fac foarte rar vânt cu aripile, utilizând eficient portanța maselor de aer pentru a-și diminua propriul efort. Fondatorul
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
de grupele neuronale, având sediul la nivelul S.R.A. din trunchiul cerebral. Toate aceste elemente, precum și interconecsiunile lor trebuie să rămână intacte pentru ca starea de conștiință să fie normală. Formațiunile centrale pentru a funcționa normal au nevoie de anumite condiții: integritate anatomică, activitate metabolică normală (oxigenare corespunzătoare, metabolism glucidic intracelular normal etc.), homeostazia hidro-electrolitică și acido-bazică etc. În cazul în care una sau mai multe din aceste condiții nu sunt asigurate, se produc alterări ale funcției formațiunilor centrale integrative, având drept urmare tulburări
Conștiență () [Corola-website/Science/318699_a_320028]