5,079 matches
-
târgului, aceasta datând din 1350. Descoperirile arheologice de pe teritoriul județului Botoșani, la Drăgușeni, Mitoc, Rădăuți-Prut, Ștefănești, Vorniceni, confirmă faptul că în această zonă au fost prezente așezări omenești încă din paleolitic. Specifice culturii Cucuteni sunt vasele de ceramică și pământ ars, pictate în 2 sau 3 culori, de un înalt niverașului a fost un păun cu coada răsfirată ce simboliza podoabele doamnei Moldovei, cumpărate cu bani din venitul târgului.l artistic. Dezvoltându-se atât de timpuriu "Botoșanii nu au fost cetate
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
între dealuri cu înălțimi de până la 250 m, din rocă granitica și calcaroasa, acoperite zonal de pădure. Zona este mărginita de lacul , lacul Razelm, dealul Coiun Babă (tur. "tatăl oilor"). Sultan Tepe (tur. "dealul Sultan") și lanik Bair (tur. "dealul Ars"). Până la jumatatea secolul XX, economia Babadagului a avut un pronunțat caracter agrar. Industria era reprezentată prin întreprinderi mici, în special din domeniul alimentar. În prezent, pe raza orașului Babadag funcționează numeroase societăți comerciale, având variate obiecte de activitate. Conform recensământului
Babadag () [Corola-website/Science/297072_a_298401]
-
Vicus Novus", menționată într-o inscripție din vremea Imperiului Român (anul 178). În zona centrală a orașului actual s-au găsit de asemenea vestigii de epocă română care dovedesc atingerea unui nivel cvasi-urban de dezvoltare (conducte pentru apa din ceramică arsă încastrate în zidărie etc). Prima atestare documentara este din 1263. În epoca medievală, după cucerirea Dobrogei de către Imperiul Otoman (începutul secolului XV), locuirea devine din ce in ce mai importantă în zonă. La un moment dat așezarea capătă un caracter urban, denumirea turcească a
Babadag () [Corola-website/Science/297072_a_298401]
-
de-al nouălea an al Xiatong (adică la 11 mai 868), cu 587 ani înainte de Biblia lui Gutenberg. Actualmente această carte poate fi văzută la British Library din Londra. Inventatorul chinez Pi Sheng a creat o presă mobilă din pământ ars aproximativ în anul 1046, dar nu avem exemple tipărite de la el. Caracterele erau puse într-o tavă unde erau aliniate cu ceară caldă, apoi presa cu o scândură până ajungeau toate la același nivel, iar când ceara se răcea folosea
Carte () [Corola-website/Science/297102_a_298431]
-
Arderea Troiei", și puțini au fost păcăliți atunci când a aruncat vina asupra creștinilor. Acuzat că ar fi ordonat marele incendiu de la Roma , Nero a aruncat vina asupra creștinilor, urmând un val de procese sumare. Mulți creștini au fost crucificați și arși, ca și cum ar fi torțe vii, pentru a ilumina jocurile de circ. Printre victimele persecuției se numără și Sfinții Petru și Pavel ce au fost uciși prin anul 66. Indiferent de autor, marele incendiu l-a împovărat financiar pe Nero tocmai
Nero () [Corola-website/Science/297118_a_298447]
-
peste doru-i țese-le. / Noaptea cu poenele, / graurii cu penele, / să-i sfințească genele. // Tace altul. Și cum tace, / gem, în calea lui, răstoace. / Unde-i calcă murgul, pune / numai somn și uscăciune. Iarba sfârâie, întoarsă, / frunza stă cu pleoapa arsă. // Jos, în vad, la răgălii, / doi voinici trec peste Jii. Unul cântă... Ce zăpadă / i-nflorește-n trup livadă ? / Care stea în piept îi cântă ? / Ce grădini îl vor la nuntă ? / Care-amieze pădurețe / mi-l așteaptă să-l răsfețe ? / Haiducește
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
Orașul este locuit încă din epoca de piatră. Între dealurile care îl înconjoară, pe "Valea Bradului", au fost găsite urme a unei așezări din "epoca neolitică": unelte din piatră ca topoare, vârfuri de lance, cuțite sau vase confecționate din lut ars. Pe la începutul anilor 1960, un profesor din localitate, "Gheorghe Moșteanu", descoperă întâmplător, într-o grădină a sa din punctul "Cosota", niște vase din lut ars, diferite de cele din "Valea Bradului", aflată peste deal. Anunță "secția muzeului raional Vâlcea", și
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
neolitică": unelte din piatră ca topoare, vârfuri de lance, cuțite sau vase confecționate din lut ars. Pe la începutul anilor 1960, un profesor din localitate, "Gheorghe Moșteanu", descoperă întâmplător, într-o grădină a sa din punctul "Cosota", niște vase din lut ars, diferite de cele din "Valea Bradului", aflată peste deal. Anunță "secția muzeului raional Vâlcea", și se constată acolo un mare depozit arheologic. Venit de la " Facultate de Istorie a Universității București", profesorul "Dumitru Berciu", decide deschiderea unui "șantier arheologic" și este
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
denumită cetatea Buridava (în traducere "cetatea burilor"), menționată de istoricul grec "Ptolemeu" în scrierile sale. În zona cetății Buridavei a fost descoperită o necropolă unde s-au găsit diferite obiecte cu valoare arheologică precum: "ulcioare, cești și blide din lut ars și un mare depozit subteran de cereale, construit în tuful calcaros al dealului". Lângă aceste vestigii se află o fântână, despre care se spune, într-o legendă locală, că ar fi fost construită încă din timpuri îndepărtate și că prin
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
construită încă din timpuri îndepărtate și că prin "conductele din olane arse de lut", s-ar fi alimentat așezările din aval. Legenda a fost în mare parte confirmată, deoarece s-au găsit o serie de canalizări din olane de lut ars, și chiar la peste 200 m există o ieșire de unde curge apa din fântână. Insăși fântâna are o construcție specială, prezentându-se de fapt ca un bazin colector subteran, destul de mare, care are o deschidere îngustă pentru a putea fi
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
de către alchimistul german J. J. Becher, și modificată de chimistul Georg Ernst Stahl la 1731, teoria flogisticului afirma faptul că toate materialele combustibile erau alcătuite din două părți. O parte, denumită "flogistic", era eliberată când substanța care îl conținea era arsă, iar partea "deflogisticată" se credea că era forma sa adevărată, sau calx. Se credea despre materialele foarte combustibile care lasă puțin reziduu, cum ar fi lemnul sau cărbunele, că sunt făcute în majoritate din flogistic, în timp ce substanțele necombustibile care se
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
din foiță de aur, o bucată dintr-o toartă de bronz cu proteme de șarpe, un dentar republican (229-217 î.e.n.), un antonomian de la Filip Arabul (244-248 e.n.), o bucată dintr-o zăbală, o placă de bronz, o fusaiolă de lut ars. Mormântul prin natura inventarului său este de factură română și aparține unei persoane din rândul populației romane din secolul al III-lea e.n.. În jurul mormântului s-au găsit cioburi de vase lucrate cu roata olarului, bine arse de culoare roșie-gălbuie
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
decât oriunde altundeva în America Latină. Într-un număr ceva mai mic există și rituri protestante standard (anglican sau luteran). Argentina are una dintre cele mai mari comunități evreiești din lume din afara Israelului. Moneda națională este peso-ul (cu codul ISO4217 ARS), care are ca subdiviziuni 100 de centavos. Simbolul utilizat în Argentina pentru peso este $. Bancnotele (de câte 2$, 5$, 10$, 20$, 50$ și 100$), au imprimate pe ele personaje istorice ale secolului al XIX-lea. Monedele au valori de 5
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
au apărut în epoca paleoliticului, cu circa 30.000 ani în urmă. Au fost descoperite vetre de sate din epoca bronzului: la nord de cartierul Dacia, în cartierele Bălții Noi și Pământeni. Urme ale acestor sate reprezintă grămezile de lut ars și diverse obiecte de ceramică. Din mileniul II î.e.n. datează alte două vetre: în cartierul Bălții Noi și la periferia orașului lângă șoseaua Bălți-Chișinău. În perioada romană, pe teritoriul orașului, au existat 5 sate, dar au fost distruse de popoarele
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
resturilor funerare în urne sau în groapă. Se ocupau cu agricultura și creșterea animalelor, cu anumite meșteșuguri că obținerea și prelucrarea fierului, olăritul și țesutul. S-a descoperit la Bornis un fragment de vas, pe care era zgâriat în pastă arsă numele Scorilo, cunoscut în antroponimia dacica. S-au descoperit amfore și obiecte ceramice, obiecte din metal, fibule, catarame, chei, monede provenind din subsidii. Sunt atestate existența unei organizări de tip politic și militar, fiind descoperit tezaur de vase de argint
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
găsit statui artistice că cea a lui Venus de la Potaissa, capul de bronz al lui Decius de la Sarmizegetusa, fragmentele unei statui ecvestre al împăratului Caracalla de la Porolissum, producții artistice din Italia și Grecia, opere ale meșteșugarilor autohtoni, statuete de lut ars. Erau sculptate geme, pietre semiprețioase ce erau purtate într-un inel, un atelier pentru gravarea gemelor fiind găsit la Romula și Porolissum. La Sarmizegetusa și la Apulum se atestă existența artei mozaicului. Creștinismul a pătruns în spațiul carpato-danubiano-pontic din primul
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Nu s-au stabilit efectiv în fosta provincie Dacia. S-au găsit așezări gepide din secolul VI, fiind tabere militare atestate la Morești, pe Mureș și la Porumbenii Mici în estul Transilvaniei, gasindu-se râșnite de piatră, vase de lut ars și greutăți pentru războiul de țesut. Unele obiecte aparțineau autohtonilor cu care gepizii au conviețuit, fiind găsite și așezări cu cimitire gepide și autohtone. Au fost învinși de longobarzi în 567 și avari, gepizii fiind împrăștiați și asimilați de autohtonii
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
astfel: "„juris praecepta sunt haec: honeste vivere, alterum non laedere suum cuique tribuere”" ("principiile dreptului sunt acestea: a trăi în mod onorabil, a nu vătăma pe altul, a da fiecăruia ce este al său”). Potrivit opiniei lui Celsus, "„jus est ars boni et aequi”" ("dreptul este arta binelui și a echității"). Aceste trei definiții reflectă confuzia dintre drept, pe de o parte, și morală și religie pe de altă parte. Inițial, ca și egiptenii, babilonienii sau indienii, romanii nu au făcut
Drept roman () [Corola-website/Science/296707_a_298036]
-
rece. Aprovizionarea cu apă potabilă a orașului a fost asigurată, până târziu, în Evul Mediu și chiar în Epoca Modernă, de bogăția în apă de izvor a văii Sopotului. „Cișmelele lui Ionașcu erau alimentate cu ajutorul conductelor de olane din pământ ars care captau apa de aici. Așezările neolitice au fost la început deschise, nefortificate, menționând pentru neoliticul timpuriu așezarea din cartierul Cireașov, punctul Sărăcești (aparținând Culturii Starčevo-Criș); iar mai târziu așezarea de pe valea Sopotului, aparținând civilizației materială și spirituală creată de
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
perioada 1935-1974. Pe această piatră se află următoarea inscripție: "„Supt această piatră odihnește trupul roabei lui Dumnezeu Gafița fiica preotului Dimitrie ot satul Adîncata văleat 1700”". Biserica ar fi ars în totalitate în secolul al XVIII-lea. Pe locul bisericii arse a fost construită o altă biserică, mai extinsă. Istoricii C. Ciocoiu și Nicolae Stoicescu susțin această datare a bisericii, considerându-i ca ctitori pe strămoșii familiei Scriban (originari din Burdujeni). Biserica a fost restaurată capital între anii 1794-1796, prilej cu
Biserica de lemn din Adâncata () [Corola-website/Science/317011_a_318340]
-
tătari. Cetățuia de pământ era, probabil, rotundă sau semirculară, avea șanț și val de apărare, iar în poală valului din interiorul cetății erau făcute locuințe de tip bordei. Acest lucru este demonstrat de săpăturile care au descoperit urmele unei locuințe arse și diferite obiecte de uz casnic din secolele XV - XVI. La sfârșitul sec. XIV - începutul sec. XV, pe locul unde mai înainte fusese punctul vamal, a fost întemeiat orașul cu același nume Tighina. Apoi cetatea este reîntemeiată de Petru Rareș
Cetatea Tighina () [Corola-website/Science/317016_a_318345]
-
epocii lui Ștefan cel Mare. Drept dovadă servește forma planului de tip dreptunghiular cu patru bastioane cilindrice la colț. Incinta exterioară era construită din piatră spartă în tehnica opus emplecton, nucleul central și unele porțiuni ale pereților exteriori - din cărămidă arsă oxidant, iar palatul - din cărămidă uscată la soare. Cetatea a fost comparată cu fortul Cetății Albe și Cetății Noi de la Roman, toate având planuri patrulatere, cu turnuri cilindrice la colțuri. Turnurile Cetății Orhei sunt diferite, iar clădirea a intrat în
Cetatea Orhei () [Corola-website/Science/317018_a_318347]
-
stilulului rococo prea bogat în culori. Mare maestru a fost Jean-Antoine Houdon cu ale sale portrete statuare. În America de Sud precolumbiană avem două regiuni distincte: În ambele regiuni, sculptura se realiza la început din piatră, ca apoi să se utilizeze pământ ars și metal (odată cu evoluția tehnologiei). În ceea ce privește America de Nord, materialul utilizat cu predilecție era lemnul din care se confecționau stâlpi pentru totem, măști, bărci. Câteva exemple: măștile zeului ploii de la Teotihuacán (datată acum circa două milenii), marile statui de războinici de la Tula
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
cu trepte tăiate în piatră. S-a mai descoperit și o nișă în perete, care a fost interpretată drept altar. Zidul de apărare a fost extins în timp și înălțat, fiind în cele din urma alcătuit din cărămizi de pământ arse, căptușit în exterior cu blocuri masive de piatră. Aceste construcții monumentale reflectă organizarea socială și centralizarea autorității din acea perioadă. Descoperirile recente făcute în situl arheologic, sanctuarul Göbekli Tepe din Turcia au schimbat perspectiva istorică, conform căreia, doar populațiile agricole
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
anul) 7225 luna aprilie”". Pe ușa de la intrare, deasupra încuietorii, este continuată inscripția: "„Această casă a lui Dumnezeu s-a ridicat (în) anul 7225”". Conform tradiției, bisericuța de lemn este al treilea lăcaș de închinăciune al schitului, celelalte două fiind arse și jefuite de tătari. Biserica a fost lăcașul de închinăciune al schitului Horodnic până la desființarea lui, devenind apoi biserică parohială. Catapeteasma a fost zugrăvită în anul 1782 după cum menționează o inscripție cu litere chirilice aflată în partea stângă sus: "„1782
Biserica de lemn din Horodnic de Jos () [Corola-website/Science/317135_a_318464]