5,062 matches
-
vitejia, inițiativa și avântul cu care s’a condus la 5 Septembrie 1916, în lupta de lângă pichetul Polatiște și la 14 octombrie 1916, în lupta de lângă Sâmbotinul, când a condus succesiv trei linii de trăgători, prin focul de baraj al artileriei bavareze, - Noi îi conferim Ordinul militar „Mihai Viteazul” clasa IIIa / Drept care îi dăm acest brevet subscris de Noi și învestit cu regescul Nostru sigiliu. / Dat în Iași, la 10 martie 1917. / L.S. (ss) Ferdinand / L.S. Ministru de Răsboi / (ss) Vintilă
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
ușor antitanc - 20 de tunuri de 25 mm și 8 de 47 mm în fiecare divizie. În plus, fiecare diviziie franceză dispuneau de 6 tunuri antiaeriene de 25 mm. Exista în acel moment o superioritate a germanilor în ceea ce privește piesele de artilerie. Fiecare DLM avea câte 36 de piese de artilerie, față de 68 ale fiecei "Panzerdivision" (dintre care 24 de tunuri de 7,5cm "leichtes Infanteriegeschütz" 18). Superioritatea "Panzerdivision" nu era compensată de francezi prin atașarea unor unități mari de artilerie. Diviziile
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
8 de 47 mm în fiecare divizie. În plus, fiecare diviziie franceză dispuneau de 6 tunuri antiaeriene de 25 mm. Exista în acel moment o superioritate a germanilor în ceea ce privește piesele de artilerie. Fiecare DLM avea câte 36 de piese de artilerie, față de 68 ale fiecei "Panzerdivision" (dintre care 24 de tunuri de 7,5cm "leichtes Infanteriegeschütz" 18). Superioritatea "Panzerdivision" nu era compensată de francezi prin atașarea unor unități mari de artilerie. Diviziile blindate germane aveau atașate patru regimente de artilerie și
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
de artilerie. Fiecare DLM avea câte 36 de piese de artilerie, față de 68 ale fiecei "Panzerdivision" (dintre care 24 de tunuri de 7,5cm "leichtes Infanteriegeschütz" 18). Superioritatea "Panzerdivision" nu era compensată de francezi prin atașarea unor unități mari de artilerie. Diviziile blindate germane aveau atașate patru regimente de artilerie și o baterie de artierie grea. În schimb, francezii aveau atașate diviziilor mecanizate doar două regimente de artierie de câmp doate cu tunuri de 75mm, plus un grup de 12 tunuri
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
de artilerie, față de 68 ale fiecei "Panzerdivision" (dintre care 24 de tunuri de 7,5cm "leichtes Infanteriegeschütz" 18). Superioritatea "Panzerdivision" nu era compensată de francezi prin atașarea unor unități mari de artilerie. Diviziile blindate germane aveau atașate patru regimente de artilerie și o baterie de artierie grea. În schimb, francezii aveau atașate diviziilor mecanizate doar două regimente de artierie de câmp doate cu tunuri de 75mm, plus un grup de 12 tunuri antitanc Hotchkiss de 25mm. Sprijinul aerian al trupelor terestre
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
breșă în front până la venirea întăririlor. Într-o asemenea situație, manualul stabilea că trebuie să se descentralizeze comanda trupelor. Divizia trebuia să plaseze o forță interarme pe fiecare flanc al zonei posibile de străpungere. După aceea, comandantul trebuia să mute artileria și rezervele pentru asigurarea unei linii continui de foc. În cazul în care inamicul ataca puternic de-a lungul întregului front, divizia trebuia să execute o manevră de retragere. Manualul adăuga că Divizia mecanizată putea să se retragă pe un
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
5 km de-a lungul Petite Gette până la Orp. Acest batalion era dotat cu 21 de tancuri Hotchkiss, sprininite de un alt escadron din cadrul Batalionuli I cuirasieri și 12 tunuri de 75 mm din cadrul aceluiași Regiment al 76-lea de artilerie. În spatele acestui sector la Marilles fusese plasat un escadron de tancuri SOMUA din cadrul Batalionului I cuirasieri. Generalul de Lafont comanda cei cinci kilometri ai sectorului sudic al diviziei, care se întindea în zona cel mai greu de apărat din fața orașului
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
6-a. Generalul-maior Stever, comandantul Diviziei a 4-a blindate, a cerut să i se asigure pe calea aerului stocuri de combustibil, date fiind pe de-o parte lipsa combustibilului, iar pe de altă rămânerea în urmă a unităților de artilerie și infanterie de sprijin. Până la urmă, generalul german a considerat că, atâta vreme cât francezii mobilizaseră în zonă doar un batalion, poate să declanșeze atacul. Divizia a 4-a Panzer a început luptele în acea dimineață cu cele 25 de tancuri franceze
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
acoperirea aeriană a acțiunilor terestre. Cele 85 de aparate de tip Messerschmitt 109 din cadrul "Jagdgeschwader 27" au efectuat aproximativ 340 de misiuni în acea zi, revendicând doborârea a 26 de avioane aliate cu prețul pierderii a doar două avioane proprii. Artileria antiaeriană germană a revendicat la rândul ei doborârea a încă 25 de aparate inamice. În după-amiaza aceleiași zile însă, generalul Georges a hotărât că aviația aliată trebuie să își schimbe prioritățile de la sprijinirea forțelor terestre din Belgia în favoarea asigurării acoperirii
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
concentrare ale blindatelor inamice. Flancul drept al francezilor se baza pe linia de apărare formată de cursul râului Meuse. Orașul Huy era apărat cu două batalioane de infanterie grea motorizată, sprijinită de un număr mic de tancuri și piese de artilerie. Flancul stâng al francezilor făcea joncțiunea cu unitățile de tancuri unșoare ale britanicilor și cu unele dintre unitățile de tancuri ușoare ale belginilor, care luptau pentru încetinirea înaintării inamicului pe direcția St. Trond-Tirlemont. Carele blindate germane, sprijinite de inflitrările de
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
50 de blindate germane au ajuns în zona puternic fortificată de la Crehen. Francezii, care erau echipați cu 21 de tancuri 21 Hotchkiss, sprijinite de baterii de artierie ale Regimentului al 76-lea. De asemenea, aceste formații puteau conta pe sprijinul artileriei Diviziei a 2-a mecanizate. În timpul confruntării cu blindatele germane, tancurile Hotchkiss au dus greul luptelor. În timpul acestora, francezii au suferit pierderi importante, printre cei căzuți la datorie fiind și comandantul blindatelor. Planul germanilor era să blocheze mișcările francezilor prin
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Hannut,lăsând flancul sudic al forțelor Hoepner expus contraatacurilor franceze. Pentru contracararea oricăror amenințări francez, comandamentul german au hotărât să încerce să înainteze spre Perwez, 18 km sud-vest de Hannut, cu un batalion de tancuri și unul de infanterie, sprijinită artilerie. Pe de altă parte, Stever a ordonat batalionului de tancuri să oprească înaintarea, în cazul în care întâmpina o rezistență serioasă. Tancurile germane au înaintat, acoperite de focul puternic al artileriei și aviației, spre punctul fortificat al francezilor de la Thisnes
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
un batalion de tancuri și unul de infanterie, sprijinită artilerie. Pe de altă parte, Stever a ordonat batalionului de tancuri să oprească înaintarea, în cazul în care întâmpina o rezistență serioasă. Tancurile germane au înaintat, acoperite de focul puternic al artileriei și aviației, spre punctul fortificat al francezilor de la Thisnes fără să țină seama de contraatacul inamic de la Crehen din spatele frontului propriu. Străzile din Thisnes fuserseră baricadate. Atacul german a fost întâmpinat de focul artileriei grele, reușindu-se la un moment
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
înaintat, acoperite de focul puternic al artileriei și aviației, spre punctul fortificat al francezilor de la Thisnes fără să țină seama de contraatacul inamic de la Crehen din spatele frontului propriu. Străzile din Thisnes fuserseră baricadate. Atacul german a fost întâmpinat de focul artileriei grele, reușindu-se la un moment dat oprirea înaintării comapaniei de tancuri. Restul forțelor germane a reușit să ocoleansă pozițiile franceze prin flancul drept în ciuda proastei vizibilități, care a îngreunat mult operațiune. Unitățile germane au reușit în cele din urmă
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Légère Mécanique a trimis 30 de tancuri SOMUA S-35 de la Mehaigne pe aliniamentul Merdorp-Crehen ca să ușureze presiunea exercitată de inamic asupra 3e Division Légère Mécanique. Înaintarea tancurilor franceze a fost respinsă de germani cu focul combinat al blindatelor și artileriei antitanc. Pierderile franceze au fost foarte mari. Generalul Bougrain, comandantul Diviziei a 2-a mecanizată, a descoperit că inamicul a reușit să se infiltreze peste râul Moha și Wanze, la nord de Huy. Aceste atacuri amenințau să izoleze de restul
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
ce infanterișitii reușeau să cucerească localitatea Orp, tanchiștii germanii cereau urgentarea aprovizionării cu proiectile de 37 și 75 mm a. În acea dimineață, Batalionul al 2-lea al Regimentului al 11-lea dragoni a suferit pierderi grele din cauza tirurilor de artilerie și a raidurilor aeriene. În acest timp, unități de motocicliști germani și mașini blindate au executat misiuni de recunoaștere pentru identificarea punctelor de infiltrare și traversare. Începând cu ora 11:30, Divizia a 3-a de infanterie franceză a identificat
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
de această dată de infnaterie, linia defensivă franceză a fost distrusă. Armata I franceză își redistribuise batalioanele de tancuri în spatele formațiunilor de infanterie. Subunitățile de tancuri franceze, desfășurate pe teren pe distanțe mari, fără sprijin corespunzător de al infanteriei și artileriei, au fost înfrânte în luptă de blindatele germane, care acționau concentrat, asigurând-și superioritatea numerică și tehnică. Înaintarea Diviziei a 3-a Panzer a fost oprită la un moment dat pe linia defensivă a Diviziei a 2-a mecanizată franceză
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
de asemenea, folosit ca grajduri. Grav avariat în cel de-al Doilea Război Mondial, el a fost renovat, iar acum adăpostește un hostel pentru tineri. "Bastioanele" au fost construite în perioada 1538-1545 pentru a apăra castelul de posibilele atacuri ale artileriei ce ar fi periclitat partea de nord a castelului. Aproximativ în același timp, fortificațiile orașului Nürnberg au fost reînnoite și extinse. Săpăturile arheologice realizate în zona castelului au descoperit resturi de ziduri datate în jurul anului 1000 și chiar mai vechi
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
ravagii în Nürnberg. El a vizitat Nürnbergul abia în 1541, în drum spre Dieta Imperială de la Regensburg. În perioada 1538-1545 au fost construite bastioane pe latura de nord a castelului pentru a-l proteja mai bine împotriva posibilelor atacuri de artilerie, iar castelul a fost integrat în fortificațiile reînnoite și îmbunătățite ale orașului. Împărații Habsburgi ce au urmat s-au îngrijit mai mult de propriile lor teritorii aflate în special în Austria, Boemia și Ungaria. Astfel, Nürnberg a fost vizitat rar
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
răniți și 11.471 dispăruți. Începând cu 15 iunie 1942, unități militare române au fost introduse succesiv în luptele din Caucaz și Cotul Donului — Stalingrad, unde au acționat în condiții deosebit de grele de climă și de lipsuri materiale (tunuri de artilerie antitanc, mijloace de transmisiuni, muniții, echipament gros pentru iarnă, alimente și medicamente), luptând până la 3 februarie 1943. În aceste lupte, Armata Română a suferit mari pierderi materiale și umane: 155.010 ostași din 228.072 cât au avut, la 19
Al Doilea Război Mondial. 75 de ani de la intrarea României în marea conflagrație by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101060_a_102352]
-
data de 10 mai 1928, în orașul Tecuci (județul Galați). A muncit ca brigadier pe șantierul național de la Bumbești—Livezeni, unde a ajuns instructor de șantier și apoi instructor sanitar al șantierului. A urmat cursurile Școlii Militare de Ofițeri de Artilerie din Sibiu (absolvită la 30 decembrie 1949), apoi Facultatea de Artilerie din cadrul Academiei Militare "I.V. Stalin" din București (absolvită în anul 1952) și ulterior un curs postuniversitar în cadrul Academiei de Studii Economice din același oraș. După absolvirea Școlii de ofițeri
Generalul Atanasie Stănculescu a murit by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101066_a_102358]
-
muncit ca brigadier pe șantierul național de la Bumbești—Livezeni, unde a ajuns instructor de șantier și apoi instructor sanitar al șantierului. A urmat cursurile Școlii Militare de Ofițeri de Artilerie din Sibiu (absolvită la 30 decembrie 1949), apoi Facultatea de Artilerie din cadrul Academiei Militare "I.V. Stalin" din București (absolvită în anul 1952) și ulterior un curs postuniversitar în cadrul Academiei de Studii Economice din același oraș. După absolvirea Școlii de ofițeri, este avansat la gradul de locotenent și repartizat la Centrul de
Generalul Atanasie Stănculescu a murit by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101066_a_102358]
-
Militare "I.V. Stalin" din București (absolvită în anul 1952) și ulterior un curs postuniversitar în cadrul Academiei de Studii Economice din același oraș. După absolvirea Școlii de ofițeri, este avansat la gradul de locotenent și repartizat la Centrul de Instrucție al Artileriei "Mihai Bravu". A urmat apoi Academia Militară, fiind coleg cu viitorul general Vasile Milea și la 23 august 1952 a fost înaintat la gradul de locotenent-major. A urmat o carieră militară strălucită. La data de 5 septembrie 1952, după două
Generalul Atanasie Stănculescu a murit by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101066_a_102358]
-
delăsător. Pentru a lichida aceste lipsuri, a urmat cursuri de pregătire politică la Universitatea serală de marxism-leninism. A fost admis ca membru al PMR în martie 1957. Este repartizat în anul 1952 în funcția de șef de Stat Major al Artileriei Corpul 38 Armată din Timișoara (1952-1955). Va îndeplini apoi funcțiile de șef secție în Marele Stat Major, șef de direcție și apoi locțiitorul șefului Marelui Stat Major și șeful Direcției Organizare, Mobilizare, Planificare, înzestrare din Marele Stat Major. În anul
Generalul Atanasie Stănculescu a murit by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101066_a_102358]
-
și dezarmându-i pe soldați. Boletini a condus, în același timp, 2.000 de rebeli la Ferizovik și Prizren. Seferi a ocupat trecătoarea mai mult de două săptămâni și a produs pierderi grele armatei turce, în ciuda faptului că nu avea artilerie. Rebelii au fost alungați doar după o luptă disperată ce a durat treisprezece ore, din cauza faptului că au fost depășiți numeric. Revolta a fost înăbușită de 16.000 de militari otomani sub conducerea lui Shefket Turgut Pașa, totuși nu fără
Idriz Seferi () [Corola-website/Science/336024_a_337353]