8,108 matches
-
verde și portocaliu, din senestra, simbolizează înrădăcinarea, evoluția, perpetuarea în timp a acestei așezări, copacul fiind o figură heraldică preluată din stema heraldică a orașului; <br> - cele cinci turnuri din coroana murală semnifică rangul de municipiu al urbei. Topografii militari austrieci au marcat pe hărțile iozefine ardelene din 1769-73 și locurile publice de pedepsire a delicvenților, prin simbolul unei spânzurători (semnul π), uneori dublat de cuvântul “"Gericht"” (în germ. "tribunal", "justiție"). Majoritatea acestor locuri sunt situate în apropierea localităților, pe înălțimi
Turda () [Corola-website/Science/296960_a_298289]
-
achiziționat și firma "Aromet S.A.", succesoarea fabricii "Metalurgica", fondată în 1928. Alte companii din Buzău au fost privatizate prin programe vizate de Banca Mondială. "Apcarom S.A.", unic producător în România de aparate de cale ferată, a fost achiziționat de compania austriacă VAE, și are în anul 2008 un capital social de 7,38 milioane lei. "Ductil S.A.", una din cele mai mari societăți economice din Buzău, a fost privatizată în 1999 și divizată în perioada 1999-2000 de noul acționar majoritar, FRO
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
Ductil Iron Powder". În 2007, FRO Spa a cedat și pachetul majoritar al "Ductil S.A." companiei rusești Mechel, pentru 90 de milioane de euro. "Zahărul S.A.", producătorul de zahăr din oraș, a fost achiziționat de grupul "Agrana România", cu capital austriac, grup care deține alte fabrici de zahăr la Roman, o fabrică de amidon la Țăndărei și una de sucuri la Vaslui. Industria de morărit este în continuare o componentă a economiei locale, cel mai mare producător local pe această piață
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
În 1735 în Craiova existau 836 de familii, numărând peste 4000 locuitori. Boierimea craioveană întâmpină cu ostilitate venirea primului domn fanariot al Țării Românești, Nicolae Mavrocordat în 1716. După înfrângerea turcilor și Pacea de la Passarowitz (1718), boierimea a salutat stăpînirea austriacă a Olteniei (1718 - 1739), dar deja din 1726, când banul Gheorghe Cantacuzino este destituit, boierii din Craiova încep acțiunile de împotrivire față de administrația habsburgică. Nemulțumirea populației era provocată de caracterul sistematic al exploatării, precum și de colectarea centralizată a veniturilor provinciilor
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
Ungaria centrală cu pretextul oferiri unei protecții fiului fostului rege, Ioan al II-lea. Ungaria era în acel moment împărțită în trei secțiuni: Ungaria de vest, sub autoritate habsburgică, Ungaria centrală, sub autoritate turcească și semi-independenta Transilvanie, în care influențele austriece și turcești s-au luptat preț de aproape două secole pentru supremație. Magnații unguri din Transilvania au recurs la o politică de duplicitate pentru a păstra independența. Familia Báthory, care a venit la putere după moartea lui Ioan al II
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]
-
secole pentru supremație. Magnații unguri din Transilvania au recurs la o politică de duplicitate pentru a păstra independența. Familia Báthory, care a venit la putere după moartea lui Ioan al II-lea (1571), a condus Transilvania sub suzeranitate turcă și austriacă (până în 1602), însă domnia sa a fost întreruptă de incursiunea voievodului Mihai Viteazul al Țării Românești și de intervenția militară austriacă. După marea victorie împotriva turcilor de la Călugăreni din 1595, Mihai a câștigat controlul asupra Transilvaniei în 1599, prin lupta de la
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]
-
care a venit la putere după moartea lui Ioan al II-lea (1571), a condus Transilvania sub suzeranitate turcă și austriacă (până în 1602), însă domnia sa a fost întreruptă de incursiunea voievodului Mihai Viteazul al Țării Românești și de intervenția militară austriacă. După marea victorie împotriva turcilor de la Călugăreni din 1595, Mihai a câștigat controlul asupra Transilvaniei în 1599, prin lupta de la Șelimbăr, în care a învins armata lui Báthory. În mai 1600, el a cucerit Moldova, unind pentru prima dată cele
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]
-
a cucerit Moldova, unind pentru prima dată cele două principate române cu Transilvania. Totuși unirea nu a durat prea mult, fiindcă Mihai Viteazul a fost asasinat la 9 august 1601. În 1604, Ștefan Bocskay a condus o revoltă împotriva autorității austriece, fiind recunoscut în 1606 de împărat ca prinț al Transilvaniei. Domnia succesorilor săi, în special cea a lui Gabriel Bethlen și cea a lui Gheorghe I Rákóczi a adus epoca de aur în Transilvania. Principatul a devenit centrul culturii ungare
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]
-
din Țara Hațegului, de la Densuș, Râu de Mori etc.), iar cele mai vechi sinagogi datează din sec. al XVII-lea (sinagoga din Alba Iulia etc.). După înfrângerea turcilor în apropiere de Viena (1683), Transilvania s-a luptat zadarnic cu influența austriacă în creștere, iar alianțele cu Turcia în timpul domniei lui Emeric Thököly și cu Franța în timpul lui Francisc II Rákóczi s-au dovedit a fi fatale pentru independența sa. În 1711, controlul austriac a fost stabilit definitv asupra Ungariei și Transilvaniei
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]
-
1683), Transilvania s-a luptat zadarnic cu influența austriacă în creștere, iar alianțele cu Turcia în timpul domniei lui Emeric Thököly și cu Franța în timpul lui Francisc II Rákóczi s-au dovedit a fi fatale pentru independența sa. În 1711, controlul austriac a fost stabilit definitv asupra Ungariei și Transilvaniei, Habsburgii cumulând funcția de principi ai Transilvaniei și numind în Transilvania guvernatori proprii. Transformarea Transilvaniei din principat în mare principat în anul (1765) a fost mai mult un gest formal. Presiunea autoritățiilor
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]
-
oferta și în schimb s-au ridicat împotriva . În luptele ce au urmat în 1849 între unguri și forțele austro-ruse (sprijinite de români și sași), republica ungară a lui Lajos Kossuth a fost reprimată. Perioada imediat următoare de guvernare militară austriacă (1849-1860) a fost numită "neoabsolutismul habsburgic". În anul 1853 Biserica Română Unită din Transilvania a fost ridicată la rangul de mitropolie, cu centrul la Blaj. Activarea a avut loc în anul 1855, prin ridicarea episcopului Alexandru Sterca Șuluțiu la rang
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]
-
Călărași. Spre sfârșitul secolului XVIII numele de Lichirești este folosit tot mai puțin; pentru numele satului se folosea când numele de Călărași, când de Lichirești, când amândouă. Pe harta din 1700 Lichireștiul este menționat ca un sat mare. Pe harta austriacă de la 1791, localitatea apare consemnată sub numele de "Călărași sau Lichirești". La 1 mai 1734 Călărași este menționat ca târg, ceea ce e un indiciu că satul luase proporții, că începuse să închege o viață comercială. Diferiți călători care au trecut
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
important pentru economia locală și zonală acoperind piața din sudul țării prin furnizarea de materiale de construcții, cu punct de lucru în Bulgaria și clienți în străinătate. S.C. ROMPLY S.A. fabrica a fost înființată în anul 2003, fiind o investiție austriacă în valoare de 18 milioane de euro. Această fabrică produce diverse sortimente de placaj de furnir din plop. SAINT GOBAIN GLASS ROMANIA produce sticla float într-o foarte modernă unitate de fabricație situată la Călărași,începând din anul 2005. ALDIS
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
care s-au așezat în Târgul Făgărașului. Acesta aduna toate satele din zonă pentru vânzarea produselor agricole și ale micilor meșteșugari. Stilul arhitectural este puternic influențat de cel al coloniștilor saxoni, îmbinat începând cu secolul al XVIII-lea, cu barocul austriac. În Țara Făgărașului se regăsesc numeroase vestigii istorice, culturale și edificii religioase care atestă vechimea acestor meleaguri, cum ar fi: În urma alegerilor locale din 2012, din totalul de 17 de consilieri, 10 au fost aleși din partea PNL, 5 din partea PSD
Făgăraș () [Corola-website/Science/296980_a_298309]
-
organizează viceconsulate, în anul 1805. În 1850, SUA își deschide un viceconsulat, ridicat la rangul de consulat în 1858, prin decizia președintelui american James Buchanan de a-și numi un consul la Galați. Începând cu anul 1834, vapoare cu aburi austriece fac deja curse regulate din Galați. Mai mult decât atât aici se făcea un important comerț de tranzit cu țările germane. Construcța de nave militare de mari dimensiuni era o importantă activitate economică a orașului, în acest sens un călător
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
greco-catolic, Ștefan și a unei biserici cu 48 familii de credincioși, familii compuse în medie din 5 membri. Începuturile exploatării sistematice, cu mijloace rudimentare, a cărbunelui din Valea Jiului se regăsesc în anul 1840 când frații Hoffman și Carol Mederspach, proprietari austrieci de mine din Rusca Montană, atrași de bogatele zăcăminte carbonifere au pus bazele viitoarelor exploatări și întreprinderi miniere, continuând să cumpere de la proprietari și țărani eliberați un număr mare de posesiuni miniere. Exploatarea zăcămintelor carbonifere a continuat de-a lungul
Petrila () [Corola-website/Science/296993_a_298322]
-
aproape două secole, până în 1565. Istoria așezării se leagă de numele câtorva dintre cei mai cunoscuți voievozi ai Moldovei, precum Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare și Petru Rareș. Între 1774 și 1918, Suceava a fost un oraș în Imperiul Austriac (ulterior Austro-Ungaria), făcând parte din Regatul Galiției și Lodomeriei și Ducatul Bucovinei. În această perioadă, a îndeplinit rolul de localitate de frontieră austro-ungară cu Regatul României. În secolul al XX-lea, orașul se extinde prin înglobarea localităților limitrofe Burdujeni și
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
transformă vechiul târg medieval, intrat în anonimat după pierderea statutului de capitală a Moldovei, într-un oraș important și modern din cadrul Ducatului Bucovinei. Perioada de înflorire urbană a Sucevei se produce în timpul mandatului lui Franz Des Loges (1846-1914), om politic austriac din Bucovina. El a îndeplinit funcția de primar al Sucevei timp de aproape un sfert de secol, între 1891 și 1914. În această perioadă sunt construite o serie de clădiri pentru instituțiile locale, care schimbă peisajul localității. O parte dintre
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
pentru ape reziduale. De asemenea, sunt pavate pentru prima dată străzile orașului. Franz Des Loges are un rol important și în plan cultural. El sprijină procesul de restaurare și punere în valoare a unor monumente istorice reprezentative, coordonat de arhitectul austriac Karl Romstorfer. În cadrul acestui proiect, se realizează lucrări de consolidare a ruinelor Cetății de Scaun, se restaurează Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou și Biserica Mirăuți. În ianuarie 1900, se constituie Societatea „Muzeul orășenesc din Suceava” (în prezent Muzeul Bucovinei). După
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
Șcheia (la vest). Muzeul Bucovinei este cea mai importantă instituție de profil din județul Suceava. Înființarea sa este strâns legată de începerea lucrărilor arheologice și de restaurare la Cetatea de Scaun de la sfârșitul secolului al XIX-lea, sub patronajul arhitectului austriac Karl Adolf Romstorfer. La inițiativa câtorva intelectuali suceveni, la data de 7 noiembrie 1899 ia ființă Societatea „Muzeul”. Noua instituție își capătă statutul de persoană juridică la 4 ianuarie 1900. Prima secție a fost cea de istorie, constituind practic nucleul
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
care și „Ceaslovul” din 1745 aflat și astăzi în colecția mănăstirii. În 1750, odată cu alegerea episcopului Iacob Putneanul ca mitropolit al Moldovei, tipografia este mutată la Iași. În jurul Mănăstirii Bogdana are loc dezvoltarea satului Rădăuți, însă până la trecea sub administrație austriacă din 1775, procesul de evoluție a așezării este unul lent, influențat fiind și de condițiile climaterice. Localizarea într-o zonă mlăștinoasă împreună cu nivelul ridicat al precipitațiilor care duceau la inundarea frecventă a vechii vetre a satului și iernile foarte reci
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
ceea ce a eclipsat rolul administrativ al așezării. Astfel, în anul 1774, Rădăuțiul număra doar 140 de case cu 132 de familii, din care doar 58 erau țărani liberi. Prima evoluție importantă și începerea urbanizării apare abia după trecerea sub administrație austriacă, aceasta încurajând imigrarea în număr destul de ridicat a coloniștilor. Noua administrație asanează fosta mlaștină din actuala zonă centrală, conducând astfel la dezvoltarea acesteia, aici formându-se viitorul nucleu central, cu funcții administrativ-comerciale. În anul 1819 Rădăuțiul primește statutul de „târg
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
a coloniștilor. Noua administrație asanează fosta mlaștină din actuala zonă centrală, conducând astfel la dezvoltarea acesteia, aici formându-se viitorul nucleu central, cu funcții administrativ-comerciale. În anul 1819 Rădăuțiul primește statutul de „târg”. În perioada imediat următoare, în arhivele administrației austriece sunt menționate primele nume de străzi: "Ambrosiusgasse" (după numele inginerului Hermann Ambrosius, azi Strada Hurmuzachi), "Neubauergasse" (azi Strada Cuza Vodă), "Zeiselgasse" (azi Strada Iraclie Porumbescu), "Floriangasse", "Kirchengasse" (azi Strada Ștefan cel Mare), "Ringplatz" (azi Piața Unirii), "Fratautzergasse" (numită apoi "Regina
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
din marmură amplasată pe clădirea Primăriei atestă acest eveniment istoric local. În cadrul Bisericii Mănăstirii din municipiul Rădăuți sunt îngropați primii 5 domni ai Moldovei. De menționat ar fi și o interesantă piatră funerară din exteriorul biserii ce aparține unui oficial austriac, decedat la începutul secolului al XIX-lea. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Rădăuți se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (89,12%). Pentru 7
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
a mai veche biserică din zidărie din Borșa, construită în secolul XIX, și face parte din anul 2012 din Patrimoniul Național) -Vechile exploatări miniere din zona Bălăsina (datează din anii 1800 când se exploata aur și argint de către o companie Austriacă sub comanda generalului Mainz. Există și vechiul drum pe care se transporta minereul din Borșa în Iacobeni în dăsagi agățate pe șeaua catarilor, cunoscut ca și "Drumul lui Mainz" având o lungime de 65 de km) -Apele minerale naturale carbogazoase
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]