5,418 matches
-
doamna Smith. El a lucrat Înainte la un conte. — Vai, Henry! exclamă Fenimore. Ai urcat pe scara socială - mataforic, ca și literar. El zâmbi satisfăcut și o conduse Înapoi În salon, unde deschise ușile de sticlă, scoțând-o pe micul balcon. — E o stradă elegantă, nu crezi? Mie mi se pare că are un aer aproape parizian. Și, dacă te apleci puțin - Însoțindu-și vorba de gesturi, Îi indică În lungul străzii, spre stânga - o să vezi palatul și grădinile Kensington, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și capriciilor din viața intimă a femeilor, o comedie de moravuri din care se năștea pe neașteptate o tragedie sentimentală. Recunoscu de Îndată locul acțiunii ca fiind varianta vag ficționalizată a Villei Castellani din Bellosguardo, cu priveliștile ei minunate și balcoanele amețitoare, unde un grup de expatriați americani flirtau și tânjeau, fiecare În felul său. Dorothy, o tânără americancă atrăgătoare, cu aer de Daisy Miller, surprindea pe toată lumea căsătorindu-se cu Mackenzie, bogat dar Între două vârste. Când el murea brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
acasă. Biblioteca municipală era după colț, În piața St James, iar clubul lui, Reform, la numai câteva minute de mers pe jos, În Pall Mall. Teatrul avea o fațadă georgiană elegantă, cu un portic cu pilaștri și, deasupra lui, un balcon unde spectatorii puteau lua o gură de aer În serile calde, Între acte. Oprindu-se să se uite În sus la clădire, Înainte de a intra, se gândi că acesta ar fi fost un loc mult mai potrivit și mai primitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
peste câmp, când Își Încheia ziua de muncă. — Oricum, spuse el, probabil are să-mi ia ceva timp să găsesc locul potrivit. 4 „E o străduță démodé, În semilună, cu vedere la o grădină verde, verde, cu vedere la marea albastră. Balconul meu are vedere la toate acestea și deasupra lui se vede o minunată copertină vărgată. Nici un sunet, În afara valurilor care ling nisipul de culoarea mierii.“ Astfel Îi scria lui Anne Thackeray Ritchie, stând pe balconul de la Hotelul Osborne și descriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu vedere la marea albastră. Balconul meu are vedere la toate acestea și deasupra lui se vede o minunată copertină vărgată. Nici un sunet, În afara valurilor care ling nisipul de culoarea mierii.“ Astfel Îi scria lui Anne Thackeray Ritchie, stând pe balconul de la Hotelul Osborne și descriind scena care i se Întindea dinainte, ca un pictor care așterne pe pânză un peisaj en pleine air. Era ora tăcută, somnolentă a prânzului; la orice alt moment al zilei ar fi trebuit să adauge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sacoul Norfolk, Își puse o șapcă de stofă moale și scoase bicicleta din grajdurile unde o ținea, În spatele hotelului. În loc să le ofere celorlalți oaspeți motiv de amuzament Încercând să urce pe ea pe alee, În văzul celor de la ferestre și balcoane, o duse de ghidon, scoțând-o din curtea hotelului, până pe Meadfoot Road. După un start greșit și câteva balansuri alarmante porni bicicleta și Începu să pedaleze hotărât. Era o după-amiază plăcută, Însorită, cu o briză ușoară dinspre sud, care, Întețită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
continuă, o foame ce o rodea la stomac. Își încălzi apa pentru un ceai și privi pata de pe vopseaua cauciucată galbenă, ce acoperea trei sferturi din peretele bleu de deasupra aragazului. O șterse. Apa fierbinte nu avea nici un gust. De la balcon se putea vedea afară, într-o parte cartierul mărginaș și pustiu, de alta strada pe care treceau mașini însingurate. Aia e ploaia pe care o auzi, ce cade din nou și din nou. Deschise televizorul, un jaf, dar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ce în ce mai subțiate de invitați întîrziați, desfășurîndu-se din fularele albe de mătase, cu capete prelungi și transparente ca sticla, refrișîndu-și florile de la butoniere, căpătând gaj, în schimbul pardesiilor lepădate, cîte-un jeton de culoarea tapetului parterului sau a celor două balcoane către care rulau deja imagini ale călătoriei întreprinse de Calomniator întru cutreierarea Pământului și în plimbarea ce-o avea de făcut pe el. La auzul celei de-a doua țârâituri a soneriei montate în spatele ecranului, se rosteau pripit ultimele cuvințele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scufundat în bancheta din fața volanului, cu un zâmbet dezghețat, lipicios, și o mustață hablie lăsată pe oală. Taximetristul etala un ten lucios, întunecat, unsuros, în special pe frunte, pe bărbie și pe aripile nasului. Capitolul 2 CASA DE CULTURĂ Spre balcoane urcau stăpînindu-se îngerii spelbi, strâmbându- și nasurile fine, grecești, lăsîndu-se conduși de plasatori silențioși ce adulmecau spinările curbate ale fotoliilor cu boturile unor lanterne aprinse și le dezvăluiau numerele caligrafiate pe obrajii unor lamele de fildeș. Afară, în coasta unor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Precum orice bagaj, pentru cunoscători, își vădeau și ele un sex. Iar acestea erau de genul masculin. Cei patru tropăiau transpirați și se apropiară cu danturile lor rânjite. Erau crăcănați și zburliți. Deșuchiați și dezordonați. Cufun- 28 DANIEL BĂNULESCU La balconul întîi, în dosul balustradelor de palisandru, fremătau de suferinți la auzul batjocurilor prăvălite către Numele Sfânt îngerii-mînji, serafimii și heruvimii, cu limbile ca niște felioare de portocală, ferfenițite de scrâșnetul dinților și cu potențiometrele gurilor date pe mucles. La balconul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
balconul întîi, în dosul balustradelor de palisandru, fremătau de suferinți la auzul batjocurilor prăvălite către Numele Sfânt îngerii-mînji, serafimii și heruvimii, cu limbile ca niște felioare de portocală, ferfenițite de scrâșnetul dinților și cu potențiometrele gurilor date pe mucles. La balconul al doilea, cu obrajii în pumni, chipurile fulgerând de mânie ca argintul și brațele încordate, precum niște coloane de aramă lustruită, ascultau neclintiți purtătorii de tron, potrivindu- și exemplul și cleștarul manierelor de gentlemeni după cel al arhanghelului Mihail, cel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fantasmagoriile voastre gogonate în cap? - Decât să vă prindeți toată ziua nasurile-n Psalmi, mai ceva decât în niște menghine, mai bine ați vînzoli-o pe Simioneta, picolița restaurantului "Hora", cordissima și teleleica... - Horla cu neputincioșii ce s-au proțăpit la balcon! Horla cu nepricopsiții care au rămas încleiați la închinarea către Yahveh, Dumnezeul oștirilor! Horla cu Simioneta care ne-a viscolit inimile! Horla și cu zvonurile cum că Împăratul nostru ar da "tîrcoale ca un leu care răcnește și caută pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îmi mai dezvălui uscatul talmudist câteva date despre călăuză... În penitenciar, năzbâtios, și-o bagă în audiență cu diverși homosexuali, formă de divertisment reprimată de Codul vostru Penal. După penitenciar, pentru a-și face mâna, sustrage și depozitează acasă, în balcon, 400 de litri de benzină. Infracțiune de tot râsul. Pentru că, sub un dâmb afânat din codrul Cernica, putrezește și se lustruiesc oasele minorului Miluță Cioroslan, trei ani, călcat cu mașina, îngropat în taină de către aceeași călăuză a ta. Care, eliberată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai găsit nici o față, am dat-o pe-un telefon după Fuzzy. Încă de puști băiatul ăsta era îngrozitor de nervos. N-apucai să formezi decât primele trei, maximum patru, cifre ale numărului, că Fuzzy lua hotărâri rapide, sărea din balcon în balcon, iar când mi-a ciocănit la fereastră, mi-a și șoptit: "Moșule dragă, cunosc și eu pe una dintr-astea de care îmi spui tu. E tot într-a întîia și locuiește pe-o scară. Doar că asta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nici o față, am dat-o pe-un telefon după Fuzzy. Încă de puști băiatul ăsta era îngrozitor de nervos. N-apucai să formezi decât primele trei, maximum patru, cifre ale numărului, că Fuzzy lua hotărâri rapide, sărea din balcon în balcon, iar când mi-a ciocănit la fereastră, mi-a și șoptit: "Moșule dragă, cunosc și eu pe una dintr-astea de care îmi spui tu. E tot într-a întîia și locuiește pe-o scară. Doar că asta a mea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
c-ați evitat. - Ei bine, atunci o dezbrac, o pun pe canapeaua de colo și, când vine vorba s-o mângâi pe sâni... îmi trag mâna înapoi de vreo cinsprezece ori. - Credeți c-o să reușiți? - Sigur. Tu o să stai pe balcon și n-o să am nici un chef. Ea o să fie inhibată și nici n-o să miște. În jumătate de oră rezolvăm toată treaba. La sfârșit, dacă vrei, o scuip și o bat. - Nu, pentru că de bătut, ați bătut-o. De scuipat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Pentru el ce însemn? a întrebat ea și-a ridicat din umeri. Știu că și el mă iubește, în felul lui, dar uneori mă întreb dacă e conștient că sunt o persoană în carne și oase. Susan a privit peste balcon, la jucătorii de squash, fără însă să-i vadă realmente. — Am intrat în relația asta cu Nick în ciuda situației lui dificile, pentru că îl iubeam și pentru c-am crezut că puteam să trecem peste orice. Dar, în ultima vreme, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se pare că nu a mai rezistat presiunii create, pedepsei cum Începuse el să o numească, și s-a apucat de băut, din ce În ce mai mult, devenind, cu timpul, de nesuportat, abject și violent În limbaj. Noaptea putea fi auzit strigând În balcon, spre disperarea vecinilor treziți din somn și a mamei mele, acoperită de groază și de rușine. Scotea niște sunete prelungi, de lup urlător la lună, după care un interminabil șir de “iartăăă-l, Doamneeee..., iartăăăăăă-l...” Apoi se covrigea la marginea patului
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mângâindu-l pe căpșor, Îi spuse că poate oricând, că el este cel mai În măsură să i-l trimită și că ar fi grozav. Și, pentru a fi un sărut reușit, mama-i propuse să i-l trimită din balcon. Băiețelul chițăi Încântat și sări de gâtul ei. Ieșiră imediat În lumina ruptă a după-amiezii târzii. Mirosea a praf și forfota cartierului Încreți aerul În jurul lor. Doamna Busuioc le făcu leneș cu mâna din balconul alăturat, iar ei salutară repede
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să i-l trimită din balcon. Băiețelul chițăi Încântat și sări de gâtul ei. Ieșiră imediat În lumina ruptă a după-amiezii târzii. Mirosea a praf și forfota cartierului Încreți aerul În jurul lor. Doamna Busuioc le făcu leneș cu mâna din balconul alăturat, iar ei salutară repede. Mama-l aranjă cum știu mai bine, cătând spre locul unde credea ea că se află America și, arătându-i cu mâna, Îi spuse că poate să Înceapă. El Își Îndreptă corpul plăpând, Își răsfiră
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
alergare și, intrând pe o noua stradă, lovi intenționat un oblon lăbărțat, fracturând astfel liniștea absolută a locului și speriind, cu o zbatere din brațe, un stol de porumbei rebeli, care nu isprăviseră de ciugulit ceva de pe jos. De la un balcon Îndepărtat, cineva Îl salută. Răspunse bucuros, dar, când ajunse În dreptul clădirii, observă rușinat că semnele erau adresate unei alte persoane. Tânăra din balcon, de o frumusețe ireală, Îi zâmbi totuși cu Îngăduință, legănându-se ușor. El Își plimbă privirea pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din brațe, un stol de porumbei rebeli, care nu isprăviseră de ciugulit ceva de pe jos. De la un balcon Îndepărtat, cineva Îl salută. Răspunse bucuros, dar, când ajunse În dreptul clădirii, observă rușinat că semnele erau adresate unei alte persoane. Tânăra din balcon, de o frumusețe ireală, Îi zâmbi totuși cu Îngăduință, legănându-se ușor. El Își plimbă privirea pe trupul ei subțire, Îndulcit de soarele care asfințea, și bănui cornițele sânilor Înțepând sub rochița simplă. Îi remarcă părul fumuriu și foarte lung
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
poruncă vehementă. Se aștepta să-i spună ceva, dar ea continua doar să-i zâmbească. Privind-o atent, sesiză uluit că fata se legăna ușor, ca o pânză atârnată, că, de fapt, tălpile ei nu atingeau partea de jos a balconului. Așa cum plutea, semăna cu o superbă păpușă de hârtie adiată de vântul serii. Persoana căreia Îi fuseseră adresate semnele ajunsese În dreptul său. Era un bărbat atletic, peste măsură de vânjos și cu fața acoperită de mult păr. Bărbatul Îl izbi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
peste măsură de vânjos și cu fața acoperită de mult păr. Bărbatul Îl izbi violent În piept, făcându-l să se prăbușească peste un gard viu din preajmă. Se ridică răvășit, cu fața zgâriată. Nu mai văzu pe nimeni În balcon. Auzi doar niște mugete. Apoi, un glas de femeie râzând zgomotos și pierzându-se dincolo de tăcerea verticală a pereților cenușii. Se Îndepărtă fâstâcit, Îndreptându-se spre o uliță pietruită, necunoscută, de-a lungul căreia se Înșirau mai multe magazii și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
scutur și-o taie În cercuri murinde și brasde bălaie. Uimit cavaleriul cu pasuri pripite, Îmbla prin umbroase cărări nisipite; Dumbrava șoptește, isvoarăle sună, Așteaptă-n amestec vibrare de strună. Văratecul aer te-adoarme cu svonul... Cu dor Cavaleriul privește balconul. Cu frunze-ncărcatu-i și trec prin ostrețe Liane-nflorite în feluri de fețe. {EminescuOpIV 325} 25Iar papura mișcă de-al apei cutreer. În iarba înnaltă suspină un greer - Prin vânăta umbră, prin rumăna sară, În farmecul firei răsună ghitară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]