5,046 matches
-
său la această originalitate a grupului și la acest prestigiu colectiv. Or burghezia, astfel înțeleasă, încetase, în Franța dinainte de război, să fie fericită. Revoluțiile economice, care erau atribuite ultimei catastrofe mondiale și care nu proveneau toate din ea, săpau stabilitatea calmă a averilor. Altădată sursă aproape unică a multor familii, ultima speranță a atîtor altele, aflate încă pe primele pante ale succesului, renta se topea între mîini uluite. Rezistența salariatului devenea bloc împotriva oricărei presiuni în legătură cu remunerațiile muncitorilor, subțiind, la fiecare
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
o luntre ușoară în preajma roților cu zbături ale unui vapor oceanic. Astfel, în prim plan totul e plin de mișcare năvalnică; dar în fund, printr-un contrast de un admirabil efect artistic, poți vedea pardoseala de cleștar a unei mări calme, pînzele pleoștite ale neputincioasei corăbii și trupul masiv și inert al unei balene moarte - o fortăreață cucerită, cu steagul victorios atîrnînd leneș pe bățul înfipt în răsuflătoarea balenei. Cine este sau cine a fost atest Garnery, n-aș putea spune
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sepiei era un semn rău, pentru Queequeg era cu totul altceva. Ă Cînd vezi pe sepie, vezi îndată și pe cașalot, zise sălbaticul ascuțindu-și harponul, la prova ambarcațiunii sale readuse la bord. A doua zi, marea fiind neobișnuit de calmă, sub soarele înăbușitor, oamenii de pe Pequod se luptau din greu cu somnul, la care îi îmbia o astfel de pustietate, mai ales că n-aveau nici o treabă de făcut. Căci zona din Oceanul Indian prin care navigam acum, nu este ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că nu era, încă, alarmată de-a binelea, Ahab ne porunci să nu vorbim decît în șoaptă și să nu folosim ramele. Așezați pe copastiile ambarcațiunilor, întocmai ca indienii din Ontario, lunecam în tăcere, cu ajutorul cîte unei vîsle scurte, marea calmă nepermițînd folosirea pînzelor. Deodată, în timp ce înaintam pe urmele balenei, aceasta își repezi coada drept în sus, la vreo patruzeci de picioare în văzduh, apoi dispăru ca un turn înghițit de ape. Ă S-a dat la fund! strigară cîțiva. Profitînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
platonician care în ultimii ani ai vieții îl va fi citit pe Spinoza. Capitolul LXXV BERBECUL înainte de a abandona, vremelnic, capul cașalotului, aș dori să aruncați o privire - cea a unui fizionomist inteligent - asupra frunții sale neobișnuit de masive și calme; aș vrea s-o examinați cu scopul exclusiv de a vă forma o părere obiectivă și inteligentă despre forța de berbec ascunsă într-însa. E o chestiune vitală, căci dacă nu o veți rezolva în chip satisfăcător, veți refuza mereu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
putea ști că stropii aceștia nu sînt, de fapt, niște vapori condensați sau chiar picăturile de apă rămase la suprafața răsuflătorii, care e situată, precum am mai spus, în creștetul capului balenei? Căci chiar cînd înoată liniștită pe o mare calmă, la amiază, uscîndu-și la soare cocoașa, aidoma unui dromader în deșert, chiar și atunci, balena poartă întotdeauna un mic bazin cu apă pe capul ei, așa cum vezi uneori cîte o stîncă expunîndu-și la soare vreo adîncitură plină cu apă de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în mansarda-mi cu acoperișul de țigle subțiri, în cîte o după-amiază de august, este poate un argument în plus pentru ipoteza mea. Cît de nobil ne apare puternicul și cețosul monstru, cînd îl vedem plutind solemn pe o mare calmă, tropicală, cu uriașu-i cap străjuit de un baldachin de aburi, țesut parcă de meditațiile sale incomunicabile, aburi prin care vezi uneori arcuindu-se curcubeul, ca și cum însuși Cerul și-ar pune pecetea pe gîndurile monstrului! Căci, vedeți dumneavoastră, curcubeiele nu vizitează
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
opririi sale pe loc îsau, poate din pricină că vacile și vițeii aceștia erau niște făpturi atît de tinere, de nesofisticate și de lipsite de experiență), oricum ar fi, balenele astea mai mici, care ne vizitau în răstimpuri ambarcațiunea încremenită pe marea calmă, vădeau o uimitoare îndrăzneală și încredere sau poate nu era decît tot o formă de panică, dar una de care nu puteai să nu te minunezi. Amușinînd ca niște cîini, veneau pînă sub copastie, încît ai fi zis că se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prăzii. Bunăoară, după o vînătoare obositoare și periculoasă, încheiată prin capturarea unei balene, cadavrul acesteia se poate desprinde de corabie în urma vreunei furtuni puternice și, plutind în derivă, poate fi recapturat de o altă balenieră care, navigînd pe o mare calmă, să remorcheze în tihnă cadavrul, fără nici un risc pentru oameni sau pentru vas. Atunci, între vînători s-ar stîrni adesea certurile cele mai aprige, dacă n-ar există niște legi, scrise sau nescrise, dar universal acceptate și aplicabile în toate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu mai tîrî după el saula; ca urmare, cînd balena o luă la goană, Pip rămase pe mare, ca un cufăr aruncat de vreun călător grăbit. Dar vai! Stubb se ținuse de cuvînt. Era o zi frumoasă, generoasă, senină; marea, calmă și rece, se desfășura de jur-împrejur pînă la orizont, scînteind ca o imensă foiță de aur, bătută subțire de tot. Săltînd în sus și-n jos pe marea asta, capul ca abanosul al lui Pip apărea o floare de cuișoară
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Pip și Stubb ajunse să se întindă o milă întreagă de ocean. Din mijlocul acestuia bietul Pip își întorcea capul cîrlionțat și negru către soare - un surghiunit solitar ca și el, deși mai înalt și mai strălucitor. Pe o vreme calmă, a înota în plin ocean este un lucru la fel de ușor pentru cineva cu experiență, pe cît e de ușor să circuli pe uscat într-o trăsură cu droturi. Dar pustietatea oceanului este de neîndurat. Cine-ar putea să descrie intensa
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o trăsură cu droturi. Dar pustietatea oceanului este de neîndurat. Cine-ar putea să descrie intensa concentrare a omului pierdut în mijlocul unei asemenea pustietăți nemiloase? Observați cît de aproape de vasul lor se țin marinarii cînd se scaldă într-o mare calmă, înotînd doar de-a lungul bordurilor lui. Dar oare Stubb îl abandonase într-adevăr pe negrișor, lăsîndu-l în voia soartei șale? Nu, adică nu aceasta era, în orice caz, intenția lui. Căci în urma lui veneau două ambarcațiuni, iar el își
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Oricum ar fi fost, ordinul fu executat: palancurile fură montate. Capitolul CIX QUEEQUEG îN SICRIU Se vădi că butoaiele aruncate la urmă în cală erau intacte și că spărtura trebuia căutată, deci, mai în fund. De aceea, cum marea era calmă, oamenii pătrunseră tot mai adînc în cală, tulburînd somnul butoaielor enorme, rînduite la temelie și scoțîndu-le, ca pe niște cîrtițe gigantice, din noaptea lor neagră, la lumina zilei. Butoaiele astea de la fund păreau atît de străvechi, din pricina lemnului lor ros
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
schimonoselile tale stranii se amestecau în chip semnificativ cu neagra tragedie a tristei corăbii, care-și băteau joc! Capitolul CXIII AURARUL Pătrunzînd tot mai adînc în zona de vânătoare din marea Japoniei, Pequod făcea pregătiri febrile. Adesea, pe o vreme calmă și plăcută, marinarii rămîneau cîte douăsprezece, cincisprezece, optsprezece sau douăzeci de ore în ambarcațiunile lor, vîslind de zor sau arborînd velele, pe urmele balenelor; alteori așteptau liniștiți, cîte șaizeci sau șaptezeci de minute în șir, apariția lor. Dar roadele acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
poposea pe acest stîlp cîte o pasăre din norul acelor zburătoare tăcute, care planau ca un baldachin deasupra monstrului: se oprea acolo și se legăna, desfășurîndu-și ca pe-o flamură lungile pene ale cozii. Balena părea însuflețită de o bucurie calmă, bucuria adîncă a unui corp uriaș care se odihnește în plină mișcare. Nici măcar Jupiter, înotînd ca un taur alb, cu răpita Europă agățată de coarnele-i zvelte și privind-o pieziș cu ochii săi galeși în goana lui spre patul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
arunca parcă o vrajă în jurul ei. Nu-i de mirare că unii vînători, fermecați și ademeniți de atîta frumusețe senină, se încumetaseră s-o atace, pentru a descoperi, însă, curînd, că seninătatea aceea nu-i decît veșmîntul unui uragan funest! Calmă, ademenitor de calmă, luneci tu, balenă, sub ochii acelora care te privesc pentru prima oară, fără să știe cîți au fost ademeniți astfel și omorîți de tine, mai înainte! Așa luneca Moby Dick pe apele line ale mărilor tropicale, printre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vrajă în jurul ei. Nu-i de mirare că unii vînători, fermecați și ademeniți de atîta frumusețe senină, se încumetaseră s-o atace, pentru a descoperi, însă, curînd, că seninătatea aceea nu-i decît veșmîntul unui uragan funest! Calmă, ademenitor de calmă, luneci tu, balenă, sub ochii acelora care te privesc pentru prima oară, fără să știe cîți au fost ademeniți astfel și omorîți de tine, mai înainte! Așa luneca Moby Dick pe apele line ale mărilor tropicale, printre valurile ce-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în inima unui astfel de vîrtej, dar era prea beteag ca să poată înota; capul nefericitului căpitan părea o bășică gata-gata să se spargă, la cea mai mică atingere. De la pupa ambarcațiunii sfărîmate, Fedallah se uita la el cu un ochi calm, nepăsător; ceilalți membri ai echipajului, agățați de cealaltă jumătate a epavei, nu-l puteau ajuta, căci aveau destule griji cu ei înșiși. Balena Albă avea o înfățișare atît de teribilă și se învîrtea cu atîta repeziciune în jurul lor, ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de mile, atingînd cutare grad de latitudine sau longitudine“. Dar pentru ca aceste previziuni să se adeverească întocmai, vînătorul trebuie să aibe ca aliați vîntul și marea, căci la ce i-ar folosi unui marinar ținut pe loc de o mare calmă sau împins prea repede de vînturi, știința lui care-i spune că a ajuns, să zicem, la nouăzeci și trei de leghe și-un sfert depărtare de ținta propusă? Rezultă din cele de mai sus că vînătoare de balene ridică
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de piepturi vînjoase răsunară în clipa cînd Moby Dick se arătă la mai puțin de o milă în fața corabiei, adică mult mai aproape de ea decît fusese jetul acela imaginar. Acum Balena Albă nu-și mai semnala prezența prin jeturile-i calme și nepăsătoare, prin debitul pașnic al misterioasei fîntîni de pe creștetul ei, ci prin fenomenul mult mai uimitor al saltului său în văzduh. Avîntîndu-se cu cea mai mare repeziciune din adîncurile oceanului, cașalotul își proiectează astfel întregul trup în stihia neprihănită
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
este sau ar trebui să fie o îndeletnicire liniștitoare, făcută la rece, iar sărmanele noastre inimi și bietele noastre minți palpită prea mult ca să fie-n stare de așa ceva. Și totuși, am avut uneori impresia că mintea mi-e foarte calmă - de un calm înghețat: bătrînul meu craniu troznește ca o sticlă al cărei lichid se preface-n gheață și-o sparge. Cu toate acestea, părul îmi crește, chiar în clipa asta îmi crește, căldura îl face desigur să crească... Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prin a înghiți pînă și cele mai mărunte lucruri de pe Pequod. înainte ca ultimele valuri să acopere capul indianului din vîrful arborelui-mare, în clipa, cînd încă se mai vedea o bucățică din vergă, precum și lunga flamură fîlfîitoare, ce se desfășura calmă, parcă în bătaie de joc, deasupra talazurilor nimicitoare - în clipa aceea, un braț roșu și un ciocan ieșiră din apă, încercînd să prindă și mai vîrtos flamura de catargul ce se scufunda. Un șoim care urmărise din tării coborîrea catargelor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acceptabilă pentru că se bizuie pe un minim de adevăr luat chiar din datele mitului. Eseistul pune patimă și iscusință în astfel de lecturi subiective, mereu în acel stil războinic - un stil al deciziei și al ultimatumului -, eliminând spațiile de respirație calmă, de răsfăț și ironie. Dacă trebuie să fie găsit un model românesc pentru aceste reflecții în care obiectele sunt privite totdeauna dinspre partea universalului, încărcate de sensurile unei grandori tragice, poate fi citat Vasile Pârvan. El a impus în cultura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Soarelui / Marelui / Nun și stea”. Lirismul absolut e atins prin succesive renunțări și rarefieri, prin sublimare și purificare, prin anevoioasa descojire a esențelor. Realitatea se spiritualizează și devine „mântuit azur”, eliberându-se de povara timpului (măsurat prin „ceas”); înălțimea „acestei calme creste” e măsurată prin „adâncul” ei; „înecarea cirezilor agreste”, adică îndepărtarea trudnică de teluric, e o condiție sine qua non pentru obținerea unui „joc secund, mai pur”: o lume paradisiacă, de arhetipuri, eternul cer platonician în care sălășluiesc doar ideile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
și formulările de un comic uneori involuntar. Motivele cele mai frecvente trimit la efemeritatea vieții și la melancolia peisajelor singuratice și tăcute. Odată depășită bariera căutărilor ezitante, versul câștigă în participare afectivă și propune imagini poetice convingătoare, de o cantabilitate calmă (Noapte la Balcic, Morarul, Noapte de Crăciun). Poezia de dragoste, limitată în faza anterioară la o contemplare lucid-distanțată a sentimentului, se modifică, încercând tonuri noi, nostalgice, interiorizate (Final, Elegie). Unele sonuri și imagini mărturisesc influența discretă a poeziei bacoviene, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287664_a_288993]