4,941 matches
-
1959, Facerea lumii, 1964, Principele, 1969, Incognito (4 volume), 1975, 1977, 1979, 1980, Săptămâna nebunilor, 1981. Scenarii de film: Haiducii, Răzbunarea haiducilor, Răpirea fecioarelor, Haiducii lui Șaptecai, Zestrea Domniței Ralu, Masca de argint, Colierul de turcoaze. Romanul Groapa, una dintre capodoperele sale, a început să fie scris și publicat în foileton în 1946, a fost rescris și publicat în 1957, rescris în 1963, ediția definitivă fiind cea post mortem, 1997. În roman este prezentată lumea pestriță din mahalaua Cuțarida, o adunătură
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
auctorială - a cărei ivire marchează trecerea de la onirism la textualism - se observă în mod deosebit în nuvela Înscenare, la prima vedere o parodie grotescă a mitului cristic. Așteptare cuprinde prozele cele mai reprezentative pentru onirismul estetic - printre ele nuvela titulară, capodopera autorului ca nuvelist. Pentru primul roman, Zadarnică e arta fugii (1991; Premiul Uniunii Scriitorilor), Ț. și-a însușit, mânuind-o cu mare virtuozitate, tehnica acreditată în epocă de Noul Roman. Cartea a fost comparată, pe bună dreptate, cu cele mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
De fapt, totul devine o parodie serioasă a Noului Roman, utilizând nuclee tematice, motive recurente și obsesii ale eului auctorial depistabile în opera scriitorului. Lectura adecvată ar fi de tip poetic, deoarece segmentele componente ale textului interacționează generând metafore prozastice. Capodopera romancierului Ț. e, probabil, Nunțile necesare (1992; Premiul Academiei Române), o rescriere în cheie postmodernă a unui mit fundamental al culturii românești: Miorița, cu referire intertextuală și la Ritmuri pentru nunțile necesare, poemul lui Ion Barbu. Tratat sub semnul derizoriului, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
abordate, prin personaje, recuzită și tramă narativă generală, precum și prin caracteristicile scriiturii. Critica a formulat aprecieri diferite despre componentele trilogiei; Pont des Arts a fost mai puțin prizat decât Hotel Europa, în vreme ce Maramureș a fost salutat cu entuziasm, ca o capodoperă. Diferențele nu sunt însă atât de valoare, cât de modulare a enunțării și de nuanțare tematică. Maramureș, carte într-adevăr extraordinară, dezvăluie mai pregnant forța întregii trilogii și ridică, retrospectiv, valoarea celorlalte. Primul ar fi cronica unei goane generale spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
învață crima, Când vrea, pentru vecie, să le distrugă stirpea". (379c, 380a) Platon mai critică în Cartea III istorisirile care, departe de a-l reprezenta pe omul de vază înțelept și măsurat, descriu eroi năbădăioși, propunându-i omului, drept modele, capodopere de imoralitate. Acest pasaj, care pune problema finalității morale a literaturii, în special a epopeii și teatrului, va face să curgă multă cerneală. El va fi foarte des reluat și comentat de teoreticieni. Abatele Du Bos, de exemplu, în 1719
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
introdusă de cântec ce se substituie declamării interzice o concepție realistă despre mimesis. Opera, recentă 17, a cucerit foarte repede publicul și a suscitat nașterea unor piese de un gen nou, "comedia cu muzică" și "tragedia cu mașinării", a căror capodoperă este Andromeda lui Corneille. Foarte prizate de spectatori, ele nu au fericirea să placă docților, din cauza neregularității lor. Ca și opera, aceste lucrări sunt un spectacol complet în care muzica și cântul, schimbările de decor, satisfac atât urechea, cât și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atât de puternică pe scenă. Teatrul apare ca un mijloc deosebit de favorabil de a instala ideologiile născânde, mai ales în Franța prerevoluționară. Munca aceasta de reflectare, profund novatoare, este de o importanță majoră, chiar dacă nu a produs în Franța vreo capodoperă. Introducând o ruptură definitivă cu concepțiile antice și clasice, ea face ca teatrul Vechiului Regim să treacă în lumea modernă. Este deschis drumul pentru drama romantică, care se angajează cu hotărâre pe el, păstrând majoritatea principiilor dramei burgheze, părăsind totuși
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca și de cei pe care îi plictisește. Chiar dacă Clasicii noștri au încercat de bine de rău să-i apere moralitatea, fără îndoială pentru a-i îmbuna pe docți, ca și pe Părinții Bisericii, ei au adus totuși în scenă capodopere de imortalitate care șochează sensibilitatea spectatorului din secolul al XVIII-lea. Iată ce scrie Corneille, fidel în această privință lui Aristotel, în dedicația la Medeea în 1639: "Nu trebuie luat în considerare de ce comportamentele sunt sau nu pline de virtuți
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o dovedește această părere a lui Grimm (1723-1807), într-una din Scrisorile din Corespondența literară, filosofică și critică: "Dacă poporul din Atena sau din Roma ar putea să vadă reprezentate tragediile noastre cele mai patetice, cele pe care le numim capodopere, el le-ar considera cu siguranță destinate amuzamentului unei adunări de copii... tragedia noastră are un cod special de legi; evenimentele se petrec aici și se înlănțuie altfel decât în lumea morală. Personajele acționează din alte motive decât cele care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
viciul, să nu glumească nicicum. Atunci râsul ar deveni sacrilegiu. Viciul trebuie să inspire totdeauna aversiune. Se vorbește despre Jucător, Avar, Nelegiuit, Impertinent, cu atât mai rău. Aș dori ca Molière să fi tratat toate subiectele ca Le Tartuffe; este capodopera sa, capodoperă unică, și în care este deasupra lui însuși. Și cum să simți ură față de ceea ce a făcut să apară zâmbetul pe buze? Dacă avariția, înșelătoria, insolența, duplicitatea, trădarea, sunt vicii detestabile, Vicleniile lui Scapin (Les Fourberies de Scapin
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu glumească nicicum. Atunci râsul ar deveni sacrilegiu. Viciul trebuie să inspire totdeauna aversiune. Se vorbește despre Jucător, Avar, Nelegiuit, Impertinent, cu atât mai rău. Aș dori ca Molière să fi tratat toate subiectele ca Le Tartuffe; este capodopera sa, capodoperă unică, și în care este deasupra lui însuși. Și cum să simți ură față de ceea ce a făcut să apară zâmbetul pe buze? Dacă avariția, înșelătoria, insolența, duplicitatea, trădarea, sunt vicii detestabile, Vicleniile lui Scapin (Les Fourberies de Scapin), Georges Dandin
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fără îndoială de declarațiile abatelui Du Bos care, în Reflecții critice asupra poeziei și picturii (Réflexions critiques sur la poésie et la peinture, în 1719), în capitolul consacrat lui Platon, obiecta că un personaj în întregime virtuos ar fi o capodoperă de plictiseală 20. Pentru el, care stigmatizează, în întreaga sa operă, ravagiile civilizației și care nu concepe fericirea decât în întoarcerea la starea de origine, introducerea teatrului la Geneva ar constitui un flagel redutabil. Cu mult înaintea lui Artaud, el
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din tratatele de pictură ale Renașterii care au perpetuat-o. Exemplul Elenei pictată de Zeuxis 42, de nenumărate ori reluat, este una din celebrele ilustrări. Pentru a o picta pe Elena din Troia, Frumusețea ideală, Zeuxis și-ar fi creat capodopera inspirându-se după cinci modele reale, cele cinci cele mai frumoase fete din Crotona. Conform anecdotei, pictura tinde să devină apoi însuși modelul. Dar atunci, "unde este adevăratul model, dacă nu există nici întreg nici parțial în natură?", întreabă Grimm
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scriitorului. "Acțiunea lor, scrie el cu privire la autorii dramatici, redusă la pantomimă, îi scutește de grija de a scrie și de osteneala de a gândi." În ciuda criticilor lui Marmontel, alături de care trebuie să recunoaștem că drama burgheză nu a produs nicio capodoperă, trebuie subliniată modernitatea teoriilor care o susțin. În totală ruptură cu Antichitatea și Clasicismul, ele consacră o concepție nouă a scenei, a cărei influență imediată se va vedea asupra Germaniei care, cu Lessing, imită modelul francez, asupra Italiei care se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care, și unul și cealaltă, generează emoția. Lessing reproșează Teatrului clasic francez că a suprimat elementele de spectacol capabile să-l impresioneze pe spectator. După exemplul lui Diderot în Convorbiri despre Fiul nelegitim, el citează Filoctet ca pe una din capodoperele teatrului grec. Suferința fizică a eroului, rănit la picior, îi conferă piesei o intensitate de emoție rar egalată. El însuși pune în scenă în Minna un erou a cărui infirmitate corporală emoționează, chiar de la început, spectatorul. La reprezentație, mutilarea lui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fie văzute pe scenă. Ceva din Hamlet a murit pentru noi în ziua în care l-am văzut murind pe scenă. Spectrul unui actor l-a deteriorat și nu-l mai putem da deoparte pe uzurpatorul visurilor noastre. (....) Reprezentația unei capodopere cu ajutorul unor elemente accidentale și umane este antinomică. Orice capodoperă este un simbol, iar simbolul nu suportă niciodată prezența omului (...). Absența omului mi se pare indispensabilă."13 Teatrul, după spusele lui Mallarmé în Creionat la teatru (Crayonné au théâtre 1897
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
noi în ziua în care l-am văzut murind pe scenă. Spectrul unui actor l-a deteriorat și nu-l mai putem da deoparte pe uzurpatorul visurilor noastre. (....) Reprezentația unei capodopere cu ajutorul unor elemente accidentale și umane este antinomică. Orice capodoperă este un simbol, iar simbolul nu suportă niciodată prezența omului (...). Absența omului mi se pare indispensabilă."13 Teatrul, după spusele lui Mallarmé în Creionat la teatru (Crayonné au théâtre 1897), este "de esență superioară". Smulgându-ne timpului, ne introduce într-
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vrut să dea un sens vulgar, grand-guignolesque, cruzimii. Însă el rămâne fascinat de temele tragediei cu sânge și vede în reprezentarea exceselor sale un mijloc de a atinge intensitatea de exprimare căutată. "De aceea, spune el în "Să terminăm odată cu Capodoperele" ("En finir avec les Chefs-d'oeuvre"), propun un teatru al cruzimii. Cu mania aceasta ce ne caracterizează astăzi de a diminua valoarea a toate, "cruzime", când am pronunțat acest cuvânt, a vrut imediat să însemne pentru toată lumea "sânge". Însă "teatru
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Miorița, care - aprecia Ion Mușlea - „a surprins în mod deosebit pe mulți”. Cea de-a cincea secțiune, corpusul de texte, a fost o revelație chiar pentru specialiști, care au avut pentru prima dată în față cele 930 de variante ale capodoperei. Nici o altă piesă a epicii versificate nu se bucurase până atunci de o monografie atât de amplă, și nici o alta de aceleași dimensiuni, privind alte subiecte epice, n-a apărut după ea. Ovidiu Bârlea socotește că Miorița lui F. este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
indiferent, în ansamblu, la condițiile sociale ori etnice. Îndreptându-și atenția exclusiv asupra operei, C. a căutat să lupte, potrivit preceptelor junimiste, împotriva „falsului talent”, în numele unui adevăr estetic, dedus din cercetarea tratatelor de estetică și din lectura atentă a capodoperelor literaturii universale. În mod firesc, el a ajuns astfel la crearea unui model ideal, ținut de unic criteriu valoric. De aceea, critica sa este de principii și pune mare preț pe raționament. În prima parte a articolelor lui de critică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
ales Passport to Pimlico, 1949), filmele neorealiste au găsit În orașele devastate de război un decor și, În oarecare măsură, un subiect pentru cinematograful postbelic. Dar filmele englezești, chiar și cele mai bune, nu au atins niciodată umanismul tragic al capodoperelor italiene. „Adevărurile” simple din aceste filme reflectau nu atât lumea europeană așa cum era, cât lumea europeană văzută prin prisma miturilor și amintirilor despre război. Muncitorii, satele neatinse de bombardamente, copiii mici ( În special băieții) reprezintă ce a mai rămas bun
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anul 1108, Etienne Harding devine abate de Citeaux. Primii ani se arată foarte grei din cauza foametei și a lipsei de viețuitori. În "Scriptorium", spațiu în care călugării copiști își puneau talentul în slujba Sfintei Scripturi, încep să fie realizate adevărate capodopere (printre care se numără și Biblia așa-zisă a lui Etienne Harding). Însă abia în timpul Sfântului Bernard, abația Citeaux își capătă elanul veritabil și natura specifică, fondată pe echilibrul dintre rugăciune și lucru manual (deviza ordinului este "Crux et Aratrum
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
siècle, comme celles des poètes George Coșbuc ou Ștefan Octavian Iosif.987 Pourtant, îl ne s'agit pas de la vraie traduction de poésie, de " la traduction chef d'œuvre ", comme l'appelle Blaga : " Acești poeți nu ne-au dat traducerea capodoperă. "988 Ce contexte historique et culturel défavorable a engendré une vraie crise de la traduction dans l'espace roumain à la moitié du XXe siècle : Așa s-a ajuns la situația deplorabilă că "traducerea" a devenit la noi o problemă chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
le milieu littéraire russe ou allemand, où leș grands auteurs se șont dédiés à la transposition des œuvres : " În limba germană uriași ai poeziei precum Goethe, George sau Rilke și-au închinat o mare parte a activității lor tălmăcirii unor capodopere poetice din literatura universală. "993 Par rapport aux premières décennies du XXe siècle, Blaga remarque pourtant une timide ouverture de șes contemporains vers la traduction : " Rezervă condamnabila a scriitorilor români față de traducere a durat până mai acum cativa ani, când
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
care sunt imitații; și, necunoscând condițiile istorice, mereu ar comite greșeli grosolane în interpretarea operelor literare. Criticul care cunoaște doar foarte slab sau nu cunoaște deloc istoria va face presupuneri neîntemeiate sau se va lăsa târât în "aventuri autobiografice printre capodopere" și, în general, va evita să se ocupe de trecutul mai îndepărtat, bucuros să lase aceasta în seama amatorilor de antichități și "filologilor". Un exemplu de acest fel ne oferă literatura medievală, în special literatura medievală engleză, care - poate cu excepția
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]