6,287 matches
-
Ești un pământ de vise, precum un Om sculptat Și-n frumusețea nopții ești templu de cuvinte. Tresari din cimitire, când o iubire minte Să facă jurăminte în țarina de dor, Pe brațul tău de somnuri din sărutări știute Sunt chinul legendar, în plapuma de nor. Și-n noaptea albă prin ciutura de scrum Mai dezveleam doar florile de ere Printr-un veșmânt de stele, făceam un legământ Să fiu o veșnicie de dragoste-n poeme. 30-10-2007 AȘCHIA DE SUFLET Mi-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
veri, Culcat pe-o rază a dimensiunilor astrale Eu sunt o lacrimă arzândă sub pământ Ce mi-a furat iubirea, dintr-un nor de zare. Trupul mi-e străin în frunzele de toamnă Și parcă-i un vulcan aprins în chinul serii În El e urletul de orb ce se revarsă-n Doamnă Cu doruri arse, din albăstrita taină a mării. Dar ne desparte-un legământ dintr-o iubire stinsă Ce a plecat în AERUL DE CER DURUT, Cu lacrimi vii
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
au știut de ce se lasă noapte, De ce privirile sunt albele chemări, De ce văzduhul pare dus pe ape Cu steaua lumii destrămată-n zări. De ce se beau otrăvuri neștiute Și-n cimitire azi mai dănțuiesc? Poeții stinși pe fețele nuntite Când chinurile lor se veșnicesc. Prin zidurile negre, apăsătoare Durerile s-au transformat în nor, Cutremurată-n taine-amăgitoare Rămân cenușa lacrimii de dor. IUBIREA UNEI LINIȘTI NECUPRINSE E sărbătoare-n suflet și în gând Și calde sunt privirile la semeni, Voi m-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și de raze Să-mi lumineze-n trupul vântului Să fiu pământul răstignit pe oaze. Iubitule, fii fulgerul de gând Și-aprinde o lumină-n candela de stele, Când toate s-or preface-n trupul de cuvânt Vei odihni alături de chinurile mele. OTRAVA DURERILOR DE SERI Din noaptea obosită priveam spre vremuri noi, cu fiecare clipă, mă prefăceam în stană, dansa delirul cu-o lacrimă din ploi, iar umbra nemuririi s-a sinucis în rană și-n dansul nebuniei de spaime
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-n templu precum un mit Și-n lumini astrale tăcerile de lună. M-am abătut din moarte și-am știut Că ploile mă poartă prin blesteme Când sufletu-i albastru și soarele mi-i scut Ființa mea de doruri e chinul din poeme. Am căutat prin viață și am crezut Că iubirea mi-e freamăt de tăcere Când cerul se preface-n taine de cuvânt Îngenunchez în noaptea iubirilor de sfere. AȘTEPTAREA-I LACRIMĂ DE ZARE Nu știu de pot să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
oarbe de cuvinte Cu timpul meu din roua de profeți Ce-l mai sărut pe nopțile de albe infite... GENIUL UNUI TIMP PREA ȘTERS Aveam un microfon de aer Era un duh de liniști și ninsori. El, omul meu de chin cu plete lungi de aur Un răstignit pe crucea devorată-n sori. Era el omul prea iubit de timpuri Și ochii lui prelinși pe univers, Un domn de aer și de muze, El, un Iisus pe geniul unui timp prea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Și au trecut prin ceruri, atâtea dimineți. IUBIREA DE AER IUBIREA DE AER în memoria Eugeniei Moldoveanu Chiar de e primăvară, să știi doamnă că-n azi a nins cu flori mari asemeni lacrimilor mele, sunt fulgi de durere și chin, sunt fulgi de stele din cerul meu de suspin. Voi fi și eu un fulg peste un timp, poate acel timp al neprevăzutelor iubiri când nu va mai însemăna nimic pentru mine, nici doar viața din liniști sfărâmate. Voințele imposibilului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
revăd Aș trece mai ușor prin zile. Eu nu mai am nici o putere Să lupt cu morile de vânt, În mine e târziu și-s efemere, Iar îngerii sunt iarăși pe pământ. Am să îi rog să mă ajute Și chinul să-l alunge-n nori Să vină-n somn și să-mi mai cânte Durerea nemuririi dintre zori. AERUL DIN IERNI în memoria mamei ELENA COSTEA Măicuță dragă a trecut o săptămână De când ai plecat din viață supărată, Sunt însingurată
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
decât trei centimetri! Iar bărbatul tău va clătina din cap atoateștiutor, deși nu va înțelege nimic altceva decât că mai trebuie să se mai plimbe o vreme. Mai are voie să i se citească pe față cum suferă atunci când aude chinurile prin care trece iubita lui înăuntru. Când totul s-a terminat, când mama și copilul au fost spălați, mama e îmbrăcată într-o cămașă de noapte curată și stă sprijinită pe pernele dantelate, extenuată, dar fericită, iar pruncul perfect suge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din avion. Nu s-a mai oferit să-mi dea jos bagajul. Iar eu nu i-am putut găsi nici o vină. Capitolul treitc "Capitolul trei" La drum, către zona de recuperare a bagajelor. Întotdeauna partea asta mi se pare un chin. Înțelegeți ce vreau să spun? Neliniștea se instalează din secunda în care ajung în holul de la sosiri și aștept la bandă. Dintr-odată devin convinsă că toți oamenii drăguți și manierați cu care am călătorit în avion s-au transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
urmat un ritual de purificare. Toată băutura a fost strânsă și încarcerată. Închisă sub cheie, fără proces, într-un dulap sigur. Numai mama știa unde era ținută cheia și, așa cum a spus chiar ea, mai curând ar fi trecut prin chinurile damnaților decât să-i dezvăluie locația. Normal, n-a fost decât o chestiune de timp până când eu sau una dintre surorile mele ne-am prins cum putea fi neutralizată încuietoarea. A urmat un soi de război de gherilă în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
probabil că, încă un secol de-atunci înainte, aveam să adorm plângând. Dar nu mai eram frântă de pierderea suferită. Fusesem pocnită peste glezne de bâta infidelității și trădării lui James. Lovitura asta mă trimisese la podea, unde horcăisem în chinuri, incapabilă să mă ridic din nou în picioare. Dar acum nu mai aveam decât niște vânătăi. Urâte, e drept. Dar, în ciuda a ceea ce s-ar fi putut crede la prima vedere, nu aveam nimic rupt. Acum mă ridicam în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Adam mâncarea. Era clar că așteptau să-l vadă dându-și duhul. Dar când, după vreo cinci minute, Adam era încă în viață și nu se rostogolea pe podea, ca o victimă a familiei Borgia, urlând să fie cruțat de chinuri, tata s-a aventurat să guste din mâncare. Ei, mi-ar plăcea să vă spun că, unul câte unul, toți membrii familiei au luat în mână câte-o furculiță și, în ciuda prejudecăților inițiale, au fost cuceriți de mâncarea mea sofisticată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de la sufragerie în urma mea, l-am auzit strigând: — Unde te duci fără fustă? Dar mi-am văzut de drum. A fost groaznic s-o părăsesc pe Kate. Era pentru prima dată când plecam fără ea și-a fost un adevărat chin. De fapt, am fost pe punctul s-o iau cu mine, dar m-am gândit că atunci când o să mai crească, o să petreacă destul timp în baruri zgomotoase și pline de fum, așa că nu era nevoie să înceapă de-acum. O s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
uit prin ce ai trecut. Ai suferit îngrozitor. Cine te-ar putea învinovăți că ai senzația că toți suntem o grămadă de ticăloși duplicitari? Eroul meu, m-am gândit eu topindu-mă. Îmi luase vorba din gură. Mă salvase de la chinul de a-i da eu explicația aia și de a-mi asuma riscul. Ce bărbat! Cum de știa chiar așa de bine ce simțeam? Poate că e transexual, m-am gândit alarmată. Probabil că ăsta e marele lui secret. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
James? i-am întrebat. Amândoi stăteau în picioare, uitându-se la mine cu niște expresii pline de grijă și compasiune. —Spuneți-mi odată! am urlat. Spuneți-mi, vă rog! Eram pregătită pentru ce era mai rău. În timp ce eu mă dedasem chinurilor pasiunii împreună cu un alt bărbat, James avusese un accident sau ceva similar. Sigur că am realizat că viața mea se sfârșise. Nu aveam nici o altă opțiune decât să îmbrățișez celibatul. Poate c-aveam să intru într-o mănăstire. Măcar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să-și dea seama, către grădină, sub containerul cu păcură, dar asta nu mai contează. Nimic, i-am spus. Sunt așa de obosită. —De ce nu te duci în pat? mi-a zis ea în grabă. Ai trecut printr-un adevărat chin. O să avem noi grijă de Kate. Helen a fost pe punctul să protesteze. A deschis gura pusă pe harță. Dar după aceea a închis-o la loc. Ceea ce trebuie să spun că a fost un adevărat miracol. —OK, am cedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
place microfonul -, ci doar o biată secvență c-un cinel zburînd printr-un aer albastru, ca o pălărie pop. Altfel, nimic, nu există cel mai subțire fir de fum din zbuciumul, angoasele, tristețea bebop mai adîncă pe alocuri decît bluesul, chinul, disperarea situată dincolo de propria ei Înțelegere ori căutările neîncetate, febrile, prin muzică și viața paralelă ei, ale artistului. Nici acea prietenie cu totul specială dintre muzicienii de jazz nu este redată, ce să mai zic imaginată, cum trebuie, de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un copil, pe urmă-i lipea cu apă de Nil și gata Giseh-ul. Și asta-n vreme ce-n Universul Bucureștilor vedem că lumea științifică se zbate să găsească o soluție pentru a restaura mormîntul lui Tutankhamon. Păi, ce atîta chin, doar am citat, puțin lut, cîteva paie, și gata chirpiciu’ faraonului. Din Vremea, aflăm că dintre tablourile furate de regele Mihai, unul l-a vîndut În SUA. Probabil că era cu Ceaușescu. Octavian Știreanu Își Începe și el editorialul c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
volți, și toată grozăvia a durat pînă cînd au venit chemați de tata profesorii Căruntu și Duminică și au pus diagnosticul și au stabilit tratamentul și după asta am aflat cu toții că pericolul cel mai mare, pe lîngă moartea În chinuri, la o asemenea maladie este orbirea totală, pe urmă a trecut o lună În care și-a revenit Încetișor, eu l-am Întîlnit pe Dumnezeu lîngă pavilionul numărul trei și, cu vreo două zile Înainte de externare, mă cheamă doctorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Elena Marin Alexe Ieri m-am rătăcit în catacombele inimii mele, fără lumină, flămândă, uscată de sete, cu buzele arse de chin, până târziu spre apus, când ultimele săgeți ale soarelui muribund au atins legământul. Trezit, sufletul respira ușurat, scuturându-se de zdrențele incertitudinilor. O clipă mi-a fost deajuns, să reînnod firul zilei și să recuperez timpul pierdut. Ce minuni poate
Prin catacombe by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83273_a_84598]
-
poliție, plătesc, plătesc! Unchiul Ace Kwan l-a trimis la Dewey Shin Grăsanu’, care l-a trimis la un șir de hogeacuri de pe Alameda, Spade a fost aici, da’ nu mai e, „Plătesc, plătesc!“, Încearcă la Unchiul Minh, la Unchiul Chin, la Unchiul Chan. Bătu tot Chinatown și Îi trebuiră multe ore să treacă pe la toți inamicii. Unchiul Danny Tao puse mîna pe pușcă. I-o luă, Îl bumbăci bine, dar tot nu reuși să scoată nimic de la el. Spade a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de puternic moral nu înțelege, nici la sfârșitul sfârșitului, care a fost eroarea lui capitală. I-o explică aproape didactic un prieten care îi arată, pas cu pas, reperele transformării. Părăsindu-l în cele din urmă, după lungi frământări și chinuri ale dragostei, Ioana i-a dat posibilitatea de a se regăsi ca om complet, din care voința și suferința își trag părți egale: „«Ți-ai pus ceva în cap și ai realizat. Ai vrut să te ocupi de probleme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de albastru, care i s-ar fi părut incredibil de albastru și dacă s-ar fi alergat norii cei mai întunecați. Și atunci a izbucnit în plâns, în hohote, continuând să se legene și descărcând tensiunea sporită în săptămâni de chin în București. Iar după asta lumea a văzut-o iarăși cu capul foarte sus, fără să-i fie rușine de ce face ori de ce se întâmplă cu ea, pentru că oricui i se poate întâmpla, mândră, bineînțeles, și mai ales sigură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu mai sclipeau; să fie cu adevărat întocmai cum vede? Dacă nimic deosebit nu se întâmplase, totuși se petrecuse ceva. Nu mai putea fi ca înainte. A mai avut încă o dată noroc și a mai scăpat de o încercare. Atâta chin și caznă cine-ndură... De unde știe vorbele astea, cum de-i răsună în minte? Nu mai are mult și o să împlinească 76. Câți ajung la vârsta asta? Sau câți ajunși la vârsta asta mai au norocul să scape, ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]