38,100 matches
-
un eveniment editorial. Și asta nu numai fiindcă Valea Issei oferă o lectură agreabilă, a cărei savoare o transformă într-o cronică privată sui generis, ci mai ales pentru că ea constituie, în egală măsură, un prilej de reflecție pentru orice cititor lucid, mai cu seamă atunci cînd luciditatea este dublată de complicate resorturi afective. Într-un cuvînt, avem de-a face cu unul dintre acele texte care ne obligă să ținem seama de contexte. Mai întîi, nu putem face abstracție de
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
și Isaiah Berlin (The Guest from the Future. Anna Akhmatova and Isaiah Berlin), tradus la Editura Farrar, Straus and Giroux din New York în 1999. Autorul, György Dalos, istoric de origine maghiară, publică inițial cartea în germană în 1996, recuperînd pentru cititori un fragment neprețuit despre legătura dintre mediul literar sovietic și cele mai înalte eșaloane ale conducerii staliniste. Pornind pe urmele arhivelor KGB despre scriitori, recuperînd corespondențe, citînd articole, memorii și interviuri cu supraviețuitorii și reproducînd anecdote din epocă, Dalos scrie
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
a limbilor străine - pentru a ascunde parțial un mesaj ofensiv. Amestecul și contaminarea limbilor sînt și ele, cum se știe, mijloace umoristice frecvente în comediile epocii: care furnizează, în plus, o dovadă indirectă asupra profilului și a competenței lingvistice a cititorilor (fiind de presupus familiaritatea acestora cu cel puțin o parte din elementele străine utilizate în revistă). Parodiile lingvistice iau de obicei formă epistolara. O "jalba a boierilor către Poartă" (Nichipercea, nr. 3, 1859) folosește procedeul comic al acumulării de turcisme
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
de enumerarea termenilor religioși tradiționali (ortodocși), de origine slavona și grecească, este amplificat de contrastul cu restul textului (o scrisore atribuită lui "Franciscus ÎI, ex-rege al Neapolei"), redactat într-o italiană macaronica, făcută pentru a fi înțeleasă fără efort de cititorul român: "Caro fratelo! (...) Îl nostro santissimo padro Pio IX sentendo la gîlceava che avete co i greci, a fato molti litanii, otsfeștanii, paraclisi, acatisti..." (nr. 48, 1862). O română vorbită prost, împînzita de termeni grecești - de exemplu: "Cu nispusa bucuria
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
Alessandru ÎI al Rusiei", în nr. 20, 1861) - "Trimite poscari da dîm i cușat, i mnogo neveste cu zestre haroși, i balov, i nas falca na ghionturi" etc. - s-a dovedit probabil exagerat de dificil, depășind capacitățile de înțelegere ale cititorilor; de aceea a fost tradus în numărul următor: "Trimite-i îndată căci le dam și de mîncare, si neveste multe cu zestre bună, si baluri, si chiar fălcile noastre pentru ghiontuit"... Simple ghicitori, jocuri gratuite, dar uneori și măști pentru
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
a unui om care crede în iubire și în artă, dar care a trecut de mijlocul vieții fără a întâlni marea iubire și fără a-și fi scris marea operă - e un roman greu de uitat. El rămâne în memoria cititorului ca un mod alternativ de a exprima tulburările de adâncime pe care prejudecățile de diferite feluri, preluate fără discernământ, le pot crea în viețile oamenilor. Fericirea poate veni din satisfacția de a fi curmat suferințe precum acelea ale câinilor lipsiți
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
când i-a apărut Arhitectura valurilor, la Editura Cartea Românească). Timp de zece ani, poeta a participat, cu un sentiment de urgență, la viața politică, sperând să vadă România transformată într-o "zonă liberă de comunism". în toată această perioadă, cititorii ei s-au simțit frustrați, deși au înțeles că este vorba de un sacrificiu necesar. Și iată că acum Ana Blandiana este din nou prezentă în librării cu un volum de poeme inedite (există o singură excepție: poemul Dangăt de
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
vizită) Din volum nu lipsesc capodoperele - poeme dintre acelea care, recitate în fața publicului, sunt răsplătite cu ropote de aplauze, iar studiate de critici suscită numeroase interpretări. Un asemenea poem este Suficientă mie, a cărui rezonanță rămâne multă vreme în conștiința cititorului: " Suficientă mie nu mi-am fost niciodată,/ Atârnând mereu ca un fruct de o creangă în vânt,/ Ca de un arc încordat o săgeată,/ Ca de propria sa etimologie un cuvânt.// Ce-am însemnat înainte de-a fi fost pe
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
și făcându-și din mine dovadă// și verigă a unui mister amânat/ Ca să continue diferit însă viu,/ Plătind cu dobândă același păcat// Pe care ți-l las moștenire târziu,/ Ca să-l înțelegi și să-l porți mai bogat,/ Numai tu, cititor nenăscut, ca un fiu..." Se remarcă imediat tonul constatativ și resemnat, asemănător cu acela al unora dintre poemele lui Tudor Arghezi. Pe acest ton sunt enunțate adevăruri existențiale de o gravitate specifică stilului poetic inventat de Ana Blandiana. Poeta își
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
iar acest destin și-l suportă cu seninătate. Poemul se clasicizează chiar în timp ce-l citim. Versul "Ca de propria sa etimologie, un cuvânt" conține o comparație care poate fi citată în manualele școlare. Iar ultimul vers al poemului, " Numai tu, cititor nenăscut, ca un fiu..." este un posibil motto pentru orice volum de poezie și chiar pentru poezie, ca gen. Gloria de a vorbi într-un pustiu Concomitent cu volumul de versuri, poetei i-a apărut și o culegere de articole
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
prin această autenticitate s-ar încălca limitele tradiționale ale "bunei cuviințe" în scris; pentru a-i verifica existența, ar trebui trasată istoria receptării cărții, începînd cu reacțiile la apariția sa. Ar mai fi de verificat un paradox: s-ar părea cititorul a acceptat mai ușor limbajul personajelor lui Eugen Barbu din Groapa decît pe cel al Moromeților lui Preda. în cazul lui Barbu, violențele lingvistice au fost probabil tolerate pentru că erau atribuite unui mediu limitat (lumea interlopă), asociindu-se cu argoul
Paradoxuri ale limbajului agresiv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16577_a_17902]
-
mult mai mare; totuși acestea sînt, ca în vorbire, desemantizate, automatizate, avînd valoarea unui alt act de limbaj (sînt exclamative, folosite pentru a alunga, a schimba vorba) etc. Imaginea e mai realistă, dar tocmai de aceea mai puțin gustată de cititori. Revenind în planul politic, constatăm că strategia periculoasă e cea a dublului discurs: violențe inimaginabile - insulte, injurii, atacuri la persoană - sînt limitate la anumite canale și puse sub semnul polemicii, sub scuza pamfletului și sub protecția pseudonimului. E un limbaj
Paradoxuri ale limbajului agresiv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16577_a_17902]
-
a dublului discurs: violențe inimaginabile - insulte, injurii, atacuri la persoană - sînt limitate la anumite canale și puse sub semnul polemicii, sub scuza pamfletului și sub protecția pseudonimului. E un limbaj a cărui responsabilitate e atribuită celuilalt, un limbaj savurat de cititorii săi fideli, care își oferă scuza estetică sau justițiară; pentru ocazii solemne, se alege în schimb stilul înalt, discursul patriotic, clișeele sentimentale și cuvintele cu inițiale majuscule. Agresivitatea limbajului ca instrument politic atinge și problema umorului: limbajul vulgar și atacul
Paradoxuri ale limbajului agresiv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16577_a_17902]
-
Andreea Deciu Într-unul din ultimele numere ale României literare de anul trecut am prezentat cititorilor cea mai recentă, atunci, carte a unui eseist și filozof american pe nume Harry Frankfurt. Voi zăbovi de astă dată asupra unei cărți mai vechi a autorului, considerată însă emblematică pentru filozofia lui: The Importance of What We Care About
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
se înjură științific, cu răbdare, și aproape filosofic. Jurnalist cu ochiul nesățios plimbat pe realitate, autorul excelează pe terenul descrierii. Fiindcă prozele sale sunt descrieri și în epic și în dramatic, dialogul e doar un prilej de a-i oferi cititorului niște personaje aproape remarcabile, chiar fără pretenția fineții analizei psihologice. E plăcerea pură a observației unor inși interesanți, de obicei culeși de prin gări sau de pe stadion, ei înșiși cu un registru larg al posibilităților umorului, de la ironie și bășcălie
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
se solidarizează de la sine cu ideea abstractă și cu tremurul metafizic. Spațiu enorm, așa cum este configurată și peisagistic lumea sudului, poezia lui Drăghici se așterne panoramic în literatura noastră de astăzi, cu linia orizontului joasă și îndepărtată, și prin ea cititorul rătăcește ca printr-o ceață groasă, din cînd în cînd străpunsă de fulgerul unei lumini inexplicabile. Putîndu-se termina oriunde și pregătite să ofere orice vers drept început, densele lui poeme sînt visuri epopeice, mărturii ale fragilității, semne ale unei mari
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
ale fragilității, semne ale unei mari timidități care-și amînă mereu lovitura decisivă și care întîrzie voluptuos momentul retragerii, dar și argument al unei copleșitoare generozități. înspăimîntat de singurătate și avînd un adevărat cult al prieteniei, Ștefan Drăghici își absoarbe cititorul cu un ingenuu instinct al posesiunii și oferă exact atîta poezie cîtă poate duce fiecare: de la imaginea instant și pînă la marile estuare ale unor fluvii de cuvinte și de imagini care se răsfiră și împregnează infinitele spații plane. Un
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
foarte strânsă și afectuoasă cu lectorul meu prezumptiv. Evident, câteodată îmi place și mie să mă joc cu ce știe și ce așteaptă el de la mine. îmi place să redau realitatea în întreaga ei complexitate năucitoare, dar nu văd în cititor un rival ori o victimă. Ar fi prea comod. Și în orice caz, lectorul meu nu mă înfruntă ci îmi șade alături, contemplând lumea în paralel cu mine. Nu fac decât să discut cu cititorul ca prieten tot ce văd
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
năucitoare, dar nu văd în cititor un rival ori o victimă. Ar fi prea comod. Și în orice caz, lectorul meu nu mă înfruntă ci îmi șade alături, contemplând lumea în paralel cu mine. Nu fac decât să discut cu cititorul ca prieten tot ce văd, tot ce-mi trece prin cap. L.V.: E drept că nu aderați la nici un curent de bună voie, că sunteți extrem de independent. V-ați gândit cum ați descrie "mișcarea Julian Barnes"? îndrăzneață, curioasă să știe
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
văd, tot ce-mi trece prin cap. L.V.: E drept că nu aderați la nici un curent de bună voie, că sunteți extrem de independent. V-ați gândit cum ați descrie "mișcarea Julian Barnes"? îndrăzneață, curioasă să știe tot, flămândă de afecțiunea cititorilor? Sau poate indiferentă, autonomă, disprețuitor ironică sau distantă (lucru de altfel extrem de neadevărat)? J.B.: Nu m-am văzut niciodată ca o mișcare cu un singur reprezentant, ori un scriitor cu trăsături ca ale nimănui altcuiva. Prefer să văd situația mult
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
întrebarea. Scriu adesea despre partea întunecată a lucrurilor, e drept ( deși până acum nu se prea ucide în romanele mele). Și apreciez sfatul dat scriitorului de Cehov, " Dacă vrei să emoționezi, fii distant," adică mânuiește-ți bine tehnica, nu spune cititorului ce și cum să simtă. L.V.: Poate că timpul cât ați lucrat la Oxford English Dictionary v-a influențat stilul, care e în același timp năucitor de bogat în sinonime și spiritual în mod extrem de subtil. Mă gândesc că pentru
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
limbajul mai mult decât alunecos și o stare de spirit de-a dreptul sfidătoare. Iubiți cuvântul dar nu-l slujiți. Vreau să spun că distrugeți toate înțelesurile convenționale, în vreme ce aparent nu faceți decât să construiți o poveste. Vreți comunicare cu cititorii dar îi reduceți la tăcere. Vă doriți semnale de la lectori? Vă interesează ce cred despre dvs. criticii și cititorii de rând? Vă fac plăcere/ vă lasă indiferent/ vă displac interviurile? J.B.: Da, recunosc afirmațiile, care erau însoțite și de altele
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
slujiți. Vreau să spun că distrugeți toate înțelesurile convenționale, în vreme ce aparent nu faceți decât să construiți o poveste. Vreți comunicare cu cititorii dar îi reduceți la tăcere. Vă doriți semnale de la lectori? Vă interesează ce cred despre dvs. criticii și cititorii de rând? Vă fac plăcere/ vă lasă indiferent/ vă displac interviurile? J.B.: Da, recunosc afirmațiile, care erau însoțite și de altele în acel context. încercam să sugerez că scrisul mi se potrivește temperamental (ceea ce nu e cazul tuturor scriitorilor), și
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
care erau însoțite și de altele în acel context. încercam să sugerez că scrisul mi se potrivește temperamental (ceea ce nu e cazul tuturor scriitorilor), și că sunt profund legat de roman ca formă de artă. Nu cred că îmi reduc cititorii la tăcere (nu mai departe cazul dvs., nu-i așa?). Primesc multe scrisori de la cititori. Interviuri? Le îngădui, dar nu-mi fac nici plăcere nici neplăcere. Evident, depinde de întrebări. Mi se pare, totuși, că obsesia recentă de a pune
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
se potrivește temperamental (ceea ce nu e cazul tuturor scriitorilor), și că sunt profund legat de roman ca formă de artă. Nu cred că îmi reduc cititorii la tăcere (nu mai departe cazul dvs., nu-i așa?). Primesc multe scrisori de la cititori. Interviuri? Le îngădui, dar nu-mi fac nici plăcere nici neplăcere. Evident, depinde de întrebări. Mi se pare, totuși, că obsesia recentă de a pune artistul să explice ceva de îndată ce creația s-a încheiat e cam absurd. Iar artiștii nu
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]