KorAP: Find »[drukola/base=colorat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...195 196 197 ...371 >

9,252 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903

și manevrîndu-le ca pe un fel de clește nichelat. In rest, mese goale, cu mușamaua în pătrate albe și roz, cu câte un pahar decorativ cu crenguțe de brad. Pe când mâncam fără să știu ce mănânc, privind absent formele pestriț colorate din sala de mese ai cărei pereți de sticlă răsuceau din nou lumina lămpilor către interior, așa încît ardeau ca niște stele în bălțile galbene ale geamurilor, mă gândeam la tine, Victor, ghemuit acolo-n oglindă, în cămara ta, în

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
Puștii jucau fotbal pe iarbă, în jurul fîn-tînii, iar cei de la liceu pe terenuri. Concursurile serioase, între echipele diverselor licee, începuseră chiar din a doua zi de tabără, și cu ocazia lor se producea un dialog 78 al galeriilor, exuberant și colorat, la care luau parte băieții care nu jucau și mai ales fetele, care râdeau și fredonau încîn-tate, se ridicau de pe bănci și țopăiau, aplaudau prostește fiecare fază mai deosebită a meciului... Lulu, liderul galeriei din Cantemir, era mereu în picioare

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
gol, în oglinda de la baie. Coastele mi se înșirau ca într-o lecție de anatomie. Picioarele, aveam impresia, îmi erau ridicol de strâmbe. Pielea, galben-verzuie, deja ofilită. Nici o femeie nu avea să facă, împreună cu mine, ceea ce făceau cele din fotografiile colorate. La treisprezece ani găsisem în vechea și rablagita bibliotecă a părinților mei o carte de educație sexuală, cu coperți mizerabile de carton verzuliu, scrisă de o RDG-istă, probabil domnișoară bătrână, pentru că tonul, în trei sferturi din carte, era liric

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
Sub soarele ca o pungă de fiere, sub stelele ca ganglionii intestinali... După mai bine de o oră de mers cu capul în pământ am luat-o peste câmp până la valea plină de flori. Cerul albastru deschis, fulgerat de fluturi colorați, se arcuia peste vale ca un clopot de sticlă. Totul era feeric, ca într-unui dintre acele globuri în care ninge, și la fel de neverosimil. M-am lungit în fața dâmbului pe iarba înțepătoare. Am mângâiat cu o ciudată voluptate, trecîndu-mi mâna

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
uneori mature, închise într-o enigmă care deja era trista umbră a lunii, a femeii și a fecundității pe fețișoarele lor, dar dacă stăteai de vorbă cu ele îți dădeai imediat seama că erau copii, copii care desenau încă prințese colorate în caietele de matematică... Privindu-le, uram și mai mult urgia hormonală, dezastrul care în douăzeci de ani avea să le preschimbe în femele putrede de lascivitate, în cucoane snoabe, în gospodine șleampete, în profesoare refulate, în intelectuale masochiste, în

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
să conștientizez acea clipă unică din trecut, care niciodată nu avea să se reîntoarcă, suferința aceea violentă și triumfătoare a cărnii, am rămas țintuit pe loc, căci am revăzut, din adâncul adâncului copilăriei mele sau de și mai departe, fereastra colorată unde, pe viscol, s-a arătat un chip arlechinesc, o fată îmbujorată, cu ochi întunecat-sclipitori, cu confetti în părul tuns scurt și cu buzele rujate în formă de inimioară. Atunci, o dată cu aburul răbufnit pe fereastra deschisă, nările mele, înfundate în

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
al său, că tocmai nimicul, moartea și putrefacția, și ruinele și fecalele și jegul, și suferința și atrocitatea sânt adevărul, că lumea este un infern pe care înflorește mucegaiul precar al paradisului, iluzoriu ca globul de păpădie. Oricât de mirific colorat, păianjenul rămânea o fiară și veninul său era omorî-tor. Despre toate astea aveam să scriu acolo-n mansardă. Deși hidos, eu aveam să rămân și nu ei, despre mine și nu despre ei se va vorbi peste zeci de ani

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
pisică. Acum știam ce se află în centru. înaintam prudent, pas cu pas, iar când drumul a luat-o în sus m-am cățărat încet până la marginea cuibului, de unde doar ghearele din față ale păianjenului, cu căngi înspăimîntătoare, păroase, dar colorate floral, se puteau zări. Am rămas acolo, pe buza cuibului, adâncit într-un strat alb ca laptele de pânză proaspătă de păianjen. Animalul colosal fremăta, mormăia, își agita labele, făcând să se zgâlțâie întreaga plasă. Totul în cea mai năucitoare

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
încăperi sau peisaje... alteori desfă-cîndu-mi-se în față spații indescifrabile, cu galerii, campanele și fațade lucioase de piatră, reflectând norii; câteodată surâzând 156 unor prieteni dragi, alteori presimțind un amor sinistru sau o mutilare sadică. O cameră de copil, cu creioane colorate aruncate peste tot și cu o păpușă de cârpă, desenată strâmb cu pixul pe față, azvârlită pe podea. O debara plină cu saci și bocanci scorojiți, pe care stă ghemuită o fată numai piele și os. Niște turle fantastice, văzute

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

și ochii mei sorb cu nesaț fiecare linie a desenului, vrând să uit, să șterg definitiv din mintea mea cealaltă imagine, cea a femeii lipite de cearceaful patului meu, dar poza aceea tăiată cine știe din ce revistă dubioasă, puternic colorată, brutalizându-mi simțurile prin atitudinea vulgară a femeii îmi stăruie încă în minte și, pe lângă realitatea violentă a acestei imagini, desenele lui Theo îmi par, Las caietul la o parte și încep să mă dezbrac, sting lumina din cameră și, înainte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
mă oblige să nu fac nimic, pentru a avea un temei bun ca să dea jos toată pictura mea și să aducă niște meșteri care să-i picteze așa cum poftește el, să facă din biserică un depozit de imagini moarte, frumos colorate și care nu mai pot emoționa pe nimeni, dar imagini care îi măgulesc vanitatea lui de cunoscător și iubitor al frumosului, al kitsch-ului, îi stau în gât picturile mele, nu le poate digera, vrea să sfințească biserica în toamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Corinei, ea râde lăsându-se sărutată de frate, Simțurile tale de artist, dragul meu, nu pot fi nicicând luate prin surprindere, Theo! Theo! copiii aleargă zgomotoși la el, agățându-se de picioarele lui, două mogâldețe, fluturând ca două stegulețe viu colorate, Theo îi ia în brațe pe rând și eu, sărutat scurt de Corina, mă străduiesc să-mi umplu nările de parfumul ei subtil, dar nu reușesc nicicum să fac tainica legătură între culoarea rochiei subțiri și adierea covârșitoare a parfumului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
să treci pe la ea, cum?! Trei sute, VI Instalați în camera mare de la etaj a casei în care a locuit o vreme și Theo, la Aida, mi-l imaginez urcând aceste trepte de lemn pe lângă pereții împodobiți cu ștergare țărănești, viu colorate, chemat la telefon, sau pur și simplu urcând să-și salute gazdele, după moartea mamei ei, Aida a revenit în casa părinților, locuiește acum numai cu tatăl ei, Cine sunt oamenii aceștia? a întrebat-o neliniștit bătrânul maestru dând nefericit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
soare mult și curtea mănăstirii e plină de oameni, sărbătoare, dar eu sunt prea mic ca să-mi amintesc ce sărbătoare o fi fost, încă nu mergeam la școală, o urmăresc de două zile de când a apărut la mănăstire, fustele ei colorate și lungi mi-au atras privirile încă de când a intrat în biserică aruncându-se smerită la picioarele părinteluui Ioan, capul învelit într-o broboadă groasă de lână, și sunetul dulce al clopoțeilor care-l cheamă pe copilul Daniel, își întoarce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
ironic îi cuprinde pe rând toate trăsăturile, Și ce-mi pasă mie?! Nu-i copilul meu! Mă uit spre Natașa, așteptând de la ea să-i vorbească întâi, dar ea tace așezându-se pe patul acoperit la întâmplare cu o cuvertură colorată, Sabina te cheamă! încerc eu din nou, Nu înțelegi, se răstește la mine, că eu nu am nimic de împărțit cu ea, puțin îi pasă de mine! De ce nu și-a chemat frățiorii?! Te-a chemat pe tine! M-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
a văzut vreodată cu ochiul lui cunoscător veșminte de îngeri, Și rândurile astea de apostolic și îngeri?! E împărtășirea apostolilor și liturghia îngerească, îi explic eu părintelui, De ce i-a făcut așa simplu?! Apostolii au de obicei veșminte bogate, frumos colorate, în tradiție bizantină! Să-ți bucure ochiul și sufletul, nu să te încrunte, Nu-mi place deloc ceea ce văd, Daniel! Eu nu voi putea niciodată în biserica asta săruta picioarele acestor sfinți, nu-mi inspiră deloc încredere ceea ce văd, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Luca se scarpină meditativ în barba aspră și căruntă, dacă ar fi avut cupolă mi-aș fi putut permite să fac împrejurul Pantocratorului liturghia îngerească așa cum scrie la carte, hmm, Lumina alburie a dimineții se filtrează fără putere prin sticla colorată a uriașei încăperi și meșterul Luca suferă neîmpăcat de lipsa cupolei, Mai întâi, se-ntoarce el vioi spre mine, să te învăț cum se citesc pereții, și mă ia după umeri, te asigur că sunt astăzi mulți preoți, ca să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
pictez o biserică, așa cum ți-am spus, Eu tot nu înțeleg obsesia asta a ta cu bisericile! nu înțelege Radu, de parcă eu aș înțelege ceva dar, După cum te cunosc, Theo, n-o să te oprești la îngerași și sfinți în mantii colorate, vei vrea altceva și, Și, Radu?! Și mă tem pentru tine, ești prea bun pentru un zugrav de biserici, Ridic paharul cu cognacul diluat în gheața topită și închin cu Radu, cel ce se teme pentru mine, Hotărârea mea e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
îi zâmbește fratelui drag apoi, când privirea bărbatului ales ajunge la ea, ochii ei alunecă de la mine și o pierd, Un aer de mare praznic în biserică, meșterul Duma cu ucenicii lui și-a încheiat misiunea, au terminat biserica, frumos colorată, roșu, albastru, mov, verde, bordo, alb, nu lipsește nicio culoare, veșminte bogat ornamentate pe trupurile zvelte ale sfinților, Ai lumânare? se-ntoarce tata la mine, îmi duc mâna la buzunar, la batista dată de mama, mi-a înfășurat în ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
dovezi despre existența lui Dumnezeu, mânuiește cu ușurință tastatura și mouse-ul, ecranul îl ascultă, îi dă exact ceea ce Radu îi cere, nu-l pot prea bine urmări, imaginile de pe ecran se schimbă până când Radu se oprește la o figură abstractă, colorată, e prima dovadă, Dovada ontologică, îmi explică el, Și cuvintele care trec pe lângă mine n-au nicio dezlegare în universul meu lingvistic, grafica turtle, limbaj pascal, fractali, mie mi-a instalat programul un prieten programator, asta pare o propoziție coerentă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Radu nu știe că există una singură, dovada ontologică, Daniel neînțelegând nimic, pe buze cu fiorul primului sărut, Diana cu cartea în mână, mai mult cred că visează decât citește, nu-i văd titlul cărții, e învelită într-o hârtie colorată cartea, Radu își pregătește expoziția cu grafica pe calculator, îmi explică și mie cum funcționează, tot la fraza asta am rămas, Diana la ce cuvinte s-a oprit? întoarce pagina, ea citește și nu și-a mai dat jos fusta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
chestie tare?! și Daniel știe acum că lângă fata părintelui Dumitru nu va mai putea citi din caietul lui Theo, Diana mă surprinde cu privirea trecându-mi degetele peste buzele sărutate de ea, înfiorându-mă, lasă cartea învelită în hârtia colorată deoparte și se apropie de mine, cu buzele, cu trupul, Părintele Dumitru reîntors de la episcopie, stau împreună cu părintele afară la masă, Diana și preoteasa în bucătărie pregătind cina, noi, bărbații, așteptând, dar ce-i cu tine, Daniel?! se miră pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
îl îmbrățișează neîngăduindu-i să respire, acaparându-l și-n acest moment excitat aș fi în stare să mă lupt și cu cel mai bun prieten al meu pentru o femeie, mă ridic din scaun, nu știu ce să fac cu desenul colorat de pe ecran, îl las acolo și mă strecor spre ieșire, nu mă voi mai îmbăta în seara asta, femeile n-au pic de rușine, năvălesc așa în viața ta! afară plouă sau ninge, n-am nimic pe cap, n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
sărbătoare nu lucrez în biserică, am isprăvit tabloul ungerii din Betania, cu caietul de schițe prin curte aș vrea să merg spre, o recunosc de departe pe Floarea, Florița din Drăgosteni, înfofolită în cojocul ei înflorat și învelită cu baticuri colorate de lână, la piept șiraguri de mărgele, clopoțeii, coborând pe cărare n-am cum s-o ocolesc, ne îndreptăm unul spre celălalt, ea urcă de la izvor cu fața albă neatinsă de soare și pieptul ca laptele, un val de căldură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
limbi străine pe lângă noi, chiar și câteva cuvinte românești am auzit, paralelă cu Allée Dauphine, Allée Sainte-Sophie, eșarfe multicolore, obiecte de artizanat mai mult sau mai puțin tradiționale, chipuri cioplite de negri, prăvălia chiliană, casete cu muzică din Anzi, mărgele colorate, brățări de piele împletită, veste de piele cu franjuri, un instrument muzical ciudat, făcut probabil din trunchiul mai subțire al unui copac scobit pe dinlăuntru și astupat la ambele capete, scuturat sau întors cu susul în jos scoate un sunet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]