7,023 matches
-
Prin aceasta Gorbaciov nu reușește decît să ofere lumii spetacolul unei intrasingențe veleitare și fragile. El convinge astfel ansamblul republicilor URSS că tactica faptului implicit este o cale mai recomandabilă în cadrul procesului de distanțare față de puterea centrală, decît obținerea unui compromis. Efectul se va vedea în decursul lunilor de după 11 martie 1990, cînd nu numai Letonia și Estonia dar și Geor-gia și Moldova își scutesc recruții de obligația efectuării serviciului militar în Armata Roșie. Parafrazînd zicala, exemplul sovietic amintește că greșelile
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
face ca explozia să fie ireversibilă. Acesta își trage forța din abisul creat prin deriva criminală, rapidă și deliberată a războaielor civile care antrenează o ruptură fără întoarcere între grupuri umane pînă atunci acomodate unele cu altele ca și cu compromisul unui conducător lipsit de scrupule. În Iugoslavia, recucerirea pozițiilor, pe care sîrbii consideră că le-au pierdut în raport cu republicile rivale, începe în primăvara lui 1985, cînd o comisie a Academiei de Științe și Arte se angajează la efectuarea unui studiu
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în cadrul universității din Bilbao unde se lansează publicația clandestină Ekin. Cu toate că se pretinde aconfe-sională, aceasta provine în realitate din intoleranța lui Arana, dînd naștere, la 31 iunie 1959, formațiunii ETA382. De aici înainte, această organizație teroristă va cultiva refuzul oricărui compromis cu "statul spaniol", la orice nivel, în numele unei utopii conform căreia limba bască se revelează ca fiind strict legată de ideea de revoluție. O dovadă în acest sens o constituie faptul că printre cele 558 de victime ale terorismului politic
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
popor să primească mijloacele necesare pentru a se instrui în limba sa"394. Faptul cel mai remarcabil se raportează totuși la reformele în curs de realizare din timpul de față. În Moravia, cehii și germanofonii tocmai au ajuns la un compromis lingvistic și politic ce urmează să asigure o autonomie națională și individuală totodată pentru fiecare grup, ast-fel încît membrii lor să-și poată manifesta apartenența în libertate deplină și nu neapărat în virtutea unei predestinări etnice. Copiii lor se pot
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
poziție de rivalitate. În schimb, dificultățile presupun totuși și un avantaj, anume, stimularea căutării unor formule noi de coexistență politică. Împăratului Franz-Josif, nu-i trece prin minte nici un moment ideea germanizării unificatoare. De altfel, deși eșuează în tentativele sale de compromis cu Ungaria și apoi cu Boemia în 1867 și 1871, el se adresează în mod constant "popoarelor sale", recunoscînd prin aceasta apartenența lor diversă.397 Totuși, abia stînga austriacă, reprezentată prin Par-idul social-democrat și gînditorii austro-marxiști se vor gîndi serios
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
relația dintre puterea politică și "creatorii de cultură", pornind de la analiza unei categorii speciale de documente, scrisorile adresate de intelectuali puterii comuniste. Documentele identificate în arhiva Secției Cancelarie a CC al PCR surprind câteva ipostaze ale existenței scriitorilor în comunism: compromis, activism, obediență, pasivitate, resemnare, revoltă, contestare. Motivațiile pentru care scriitorii s-au adresat puterii țin de natura relației speciale instituite între creatorii de cultură și partid sau liderul acestuia (fie că vorbim despre Gheorghiu-Dej sau Ceaușescu), precum și de poziția acestora
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
artele în România comunistă. 1948-1953, Editura Humanitas, București, 2010. Vasile Cristian, Viața intelectuală și artistică în primul deceniu al regimului Ceaușescu, 1965-1974, Editura Humanitas, București, 2014. Vasile Cristian, Perfectul acrobat. Leonte Răutu, măștile răului, Editura Humanitas, București, 2008. Verdery Katherine, Compromis și rezistență. Cultura română sub Ceaușescu, Editura Humanitas, București, 1991. Vianu Ion, Amor intellectualis. Romanul unei educații, Editura Polirom, Iași, 2010. Un traseu complicat: între înalta birocrație culturală și lumea literară. Două studii de caz: Ion Ianoși și Paul Cornea
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
alt plan - profesorul de estetică și-a atras adversități; de fapt, ele au fost generate (îndeosebi) de discipolii și admiratorii săi care, în mod neinspirat, l-au invocat ca model, inclusiv moral 88, neglijând sau minimalizând o anumită povară a compromisului reprezentată în primul rând de textele sus amintite, din ultimele două decenii de regim Ceaușescu. Faptul că astfel de afirmații și valorizări au venit la pachet cu alte susțineri (mai mult decât) discutabile și exagerate - care au vizat grupări intelectuale
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și remunerare - a primei ediții a cărții i-a aparținut secretarului general al partidului. Așa cum se remarca în materialul Radio Europa Liberă din 15 ianuarie 1976, soluția găsită de autoritățile române pentru a rezolva incidentul diplomatic cu URSS conținea un compromis ce nu afecta angajamentul naționalist al propagandei PCR în plan intern. Astfel, dincolo de introducerea unui capitol destinat luptei antifasciste a comuniștilor - care sugera, totodată, asumarea de către autorul Delirului a promovării cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu - apariția celei de-a doua
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și care, la rândul ei, are grijă să îi rezolve problemele câtă vreme este un "om de înțeles" și nu devine un "caz". Derivată din categoria "omului de bine", aceea a "omului de înțeles" îi desemna pe aceia care acceptau compromisul cu puterea, alegând beneficiile prezente oferite de putere, în locul unei nesigure posterități. De departe cel mai bine plasat din perspectiva relației cu regimul, era "agentul de influență", care în schimbul succesului și gloriei personale era dispus să ofere susținere puterii politice
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
oamenii de litere să scrie lucrări mai valoroase, chiar cu riscul de a nu fi publicate imediat, dar care pe termen lung ar fi putut servi literaturii române. În opinia sa, "era de preferat un gol, lipsa unor lucrări cu compromisuri, decât un plin precar sau nesincer, neautentic 43. Lista destul scurtă a disidenței românești îl cuprinde și pe Mircea Dinescu, fără îndoială una dintre cele mai cunoscute figuri ale sfîrșitului de regim comunist din România. Sprijinul, dar și admirația pe
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ceea ce putea da o direcție generoasă literaturii române, dacă aceasta ar fi avut parte de o istorie așezată. G. Călinescu nu este nici un scriitor rigid-principial, care să refuze radical orice colaborare (cum foarte puțini au fost), nici un ins al tuturor compromisurilor. În plus, se va putea conchide la finele lecturii acestui studiu de caz, rolul său în cumpliții ani '50 a fost unul benefic pentru un climat cultural sugrumat ideologic, iar echilibristica la care a recurs, încercând să apere aparențele și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
viitorul era al celor mulți și, cum altfel, exploatați. Niște înscenări tipice regimului comunist sunt considerate acte de reparație morală, iar vina acuzaților ar fi atât de mare, încât merită o exclamație cinică: "Nebunie, ca să fii cruțător". Între naivitate și compromis Oare chiar credea Călinescu tot ce scria? Putea un intelectual subțire și cu maliția spiritului critic, ca el, să îi prefere pe Gheorghiu-Dej și pe Ana Pauker unor Iuliu Maniu sau Dinu Brătianu? Era el capabil de atâta ură câtă
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
crezut. El intră într-un joc din care nu mai există ieșire și, silit de împrejurări, îl execută cu obișnuita-i seriozitate. Doar că, de data aceasta, direcția în care și-a investit marele talent era una greșită. Călinescu acceptă compromisul cu bună știință - acest lucru nu trebuie să ne ferim a-l rosti. Pe de altă parte, fire paradoxală, nu se dă în lături să spună ce are de spus, nu e o voce dintr-un cor dirijat de la centru
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
tot ce spera era să fie lăsat să-și facă treaba. Și, cumva, și-a făcut-o, de vreme ce a mai scris destule studii și a reușit să publice Bietul Ioanide. Poate că toate acestea nu ar fi fost posibile fără compromisurile pe care, fire echivocă, autorul le-a acceptat. Oricum ar fi, cert este că publicistica dintre 1944 și 1948 reprezintă una dintre petele întunecate ale operei lui G. Călinescu. Și totuși, scriitorul... Ce e interesant e că, și atunci când se
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
sale. Ba chiar continuă a lucra la îmbunătățirea Istoriei literaturii române. Știe limpede că nu mai e cale să o reediteze, dar pariul său nu e cu prezentul, ci cu posteritatea. Iar acest pariu Călinescu l-a câștigat, în ciuda oricăror compromisuri. Ar fi însă tendențios să analizăm compromisurile unui mare scriitor scoțându-le din contextul care le-a generat. Sigur, e vorba de păcatele unui om care, omenește, avea dreptul la ele. Dar e vorba, în aceeași măsură, și de tragedia
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
îmbunătățirea Istoriei literaturii române. Știe limpede că nu mai e cale să o reediteze, dar pariul său nu e cu prezentul, ci cu posteritatea. Iar acest pariu Călinescu l-a câștigat, în ciuda oricăror compromisuri. Ar fi însă tendențios să analizăm compromisurile unui mare scriitor scoțându-le din contextul care le-a generat. Sigur, e vorba de păcatele unui om care, omenește, avea dreptul la ele. Dar e vorba, în aceeași măsură, și de tragedia (nu ocolesc cuvântul) unui mare intelectual, silit
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
era, în primul rând, un scriitor și abia apoi un simplu cetățean. Dacă ar fi fost silit să renunțe la poziția sa publică de pătimaș al cărții, Călinescu ar fi fost anulat și ca persoană. Nu e un alibi al compromisului său; este, cel mult, o tristă cauzalitate. G. Călinescu urmărit de Securitate A apărut, nu de mult, o carte cu un titlu mai mult decât incitant: Asaltul cetății. Dosarul de securitate al lui G. Călinescu 3. Ea îi aparține lui
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Pillat, Ovidiu Papadima și alții) au început să înfunde pușcăriile. Există un paradox trist în toată această poveste, care se hrănește din perspectivele total diferite din care analizăm situația: pentru unii critici-procurori de după 1990, Călinescu a părut un simbol al compromisului; pentru cei în favoarea cărora ar fi făcut compromisul cu pricina, adică pentru oficialii comuniști, el părea cu totul altfel. Să decupez câteva caracterizări ale securiștilor: "Din tot ceea ce spun colaboratorii lui intimi, reiese că G. CĂLINESCU a adoptat o atitudine
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
înfunde pușcăriile. Există un paradox trist în toată această poveste, care se hrănește din perspectivele total diferite din care analizăm situația: pentru unii critici-procurori de după 1990, Călinescu a părut un simbol al compromisului; pentru cei în favoarea cărora ar fi făcut compromisul cu pricina, adică pentru oficialii comuniști, el părea cu totul altfel. Să decupez câteva caracterizări ale securiștilor: "Din tot ceea ce spun colaboratorii lui intimi, reiese că G. CĂLINESCU a adoptat o atitudine foarte elastică prin care vrea să-și păstreze
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
prin care vrea să-și păstreze o totală independență ca scriitor și critic literar. El a declarat că orice scriitor conștient de valoarea lui trebuie să-și păstreze independența de gândire și de creație, făcând, în regimul de azi, numai compromisuri neînsemnate care să nu-l angajeze definitiv". (1958) Este aici, în fond, rețeta eschivării călinesciene din anii "obsedantului deceniu": mimarea angajamentului, histrionismul ca soluție de relativizare a atitudinilor oficiale pe care era obligat să le adopte, prioritatea operei, în care
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cerințele ideologice ale vremii (a făcut-o parțial în Scrinul negru, dar numai acolo unde a considerat că e secundar; dar a și publicat pasaje care nimănui altcuiva nu i-ar fi fost acceptate; citite azi, ele pot da impresia compromisului major; repuse în context, ele sunt minore pe lângă curajul în primul rând estetic pe care autorul îl făcea, totuși, posibil). În nenumărate discuții academice, pe marginea tratatului de istorie a literaturii române, Călinescu nu pregeta să susțină rolul criticii lui
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
metafizice, bășcălia sa poporană primește accente de mit și transcendență"23. Mai juste sunt afirmațiile lui Sîrbu privind literatura lui Eugen Barbu sau D.R. Popescu, deși judecățile sale sunt mai mult etice decât estetice, sancționând impostura, gloria literară clădită pe compromisuri: "Eugen Barbu a avut tot; tot ce ar fi putut să viseze un valah ieșit din groapă; putea, avea obligația să scrie o operă mare și ar fi avut cu ce s-o scrie; i-a lipsit un singur lucru
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de stil", "arta pentru artă" ca fenomene inadecvate contextului social și politic al momentului, blamabile din punct de vedere etic. Afirmațiile radicale, adesea nedrepte ale autorului, decurg dintr-o tranșantă atitudine antitotalitară, din oroarea fostului discipol al lui Blaga față de compromisuri. Există, neîndoielnic, o notă de frustrare în judecățile, uneori lipsite de nuanțe, apodictice, ale scriitorului marginalizat. Cu atât mai de admirat rămâne însă obstinația sa de a scrie pentru sertar, de a nu accepta inevitabilele compromisuri pe care le-ar
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
al lui Blaga față de compromisuri. Există, neîndoielnic, o notă de frustrare în judecățile, uneori lipsite de nuanțe, apodictice, ale scriitorului marginalizat. Cu atât mai de admirat rămâne însă obstinația sa de a scrie pentru sertar, de a nu accepta inevitabilele compromisuri pe care le-ar fi cerut o poziție centrală, de notorietate publică, în sistem. Ironia sa îi vizează, în epistolar, îndeosebi pe colegii din Cercul Literar, care o practicau ei înșiși, în diferite forme. Ținte ale ironiei lui Sîrbu sunt
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]