5,499 matches
-
că, În locul ochiului meu stîng și-n locul piciorului său drept, sînt montate niște proteze, a mea de sticlă, a lui de lemn. O căpătasem Înainte de a ajunge la școala pentru orbi din Cluj și de aceea poate cea dintîi comuniune de simțire pe temeiul infirmității, una deosebit de stranie pentru că e rară și solitară, am Încercat-o față de bătrînul Weisz. Niciodată nu i-am știut prenumele. Memoria alor mei a clacat și ea În acest punct, nu se puteau hotărî pentru
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în dragoste fizică, femeile rele de muscă și domnișoarele cu intenții matrimoniale roind în jurul lui ca fluturii de noapte în jurul lămpii.“ Analiza propriu-zisă a poeziei este, la fel, ridicol-encomiastică: „Poetul e o fire solară, capabil să-și trăiască plenitudinar bucuria comuniunii cu sevele dezlănțuite în lumina aurorală“ etc. etc. În mod curios (și amuzant) monografistul consideră că europenizarea poeziei lui Arthur Porumboiu se realizează prin traducerea ei în... turcă: „Așadar, prima certitudine a intrării poetului în Europa o constituie apariția ediției
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de canalizare. Trotuare țăndări cu ciorchini de butoaie de gunoi. Piatră de fațadă. Cărămida galbenă a clădirilor cu lift, ca a lui. Pâlcuri de antene de televizor. Ca bicele, grațioase, dendrite dătătoare de fiori desenând imagini din aer, aducând frăție, comuniune oamenilor de apartament Înzidiți. Spre apus râul Hudson se punea Între Sammler și uzinele Spry din New Jersey. Ele Își scânteiau mesajul electric prin noaptea interpusă. SPRY. Dar la urma urmei era pe jumătate orb. În autobuz văzuse destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Lal. — Vederile mele? — O, da, papa. — Da, dragă unchiule Sammler. — Vederile mele. Se Întâmplă un lucru straniu. Simți că era pe cale să spună exact ce avea În minte. Cu voce tare! Ăsta era cel mai izbitor aspect. Nu era obișnuita comuniune cu sine a persoanei vârstnice și ciudate. Era pe cale să spună ce gândea, și viva voce. — Shulei Îi plac conferințele, mie nu, spuse el. Sunt foarte sceptic În privința explicațiilor, a practicilor raționaliste. Îmi displac religia modernă a categoriilor goale, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
acțiunile conștiinței eliberate și ura minții sângeroase, plăcerea ucigașului În fața eșecului și a Înjosirii ei. — Scuzați-mă, dar nu am reușit să fac această legătură, spuse Lal. — Da, sunt sigur că aș putea fi mai lucid. Este parte din obsesia comuniunii cu sinele pe care o am. Dar În Cartea lui Iov apare plângerea că Dumnezeu cere mult prea mult. Iov protestează că Îi pasă prea mult de el1 - „Ce este omul, ca să-ți pese atât de mult de el, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ocupă de problemă. Ieși În grădină și Sammler Încercă din nou să sune la spital. Toate liniile erau ocupate În acel loc mohorât, așa că Închise, amuțind cârâitul repetat al aparatului. Gândindu-se la numărul colosal de conversații, la toate acele comuniuni. Folosind puterile invizibile ale universului. Afară În grădină, Shula era și ea angajată Într-o conversație. Era cald. Lalele, narcise albe, narcise galbene și un paradis de rafale de vânt. Evident Întreba florile ce mai fac. Nu era nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
purta numele meu, pe atunci încă evlavios și crezând, dacă nu în Dumnezeu, atunci măcar în Fecioara Maria, o sâcâise la orele de catehism pe fetița cu codițe. Fiind de aceeași vârstă, un capelan ne pregătise pe amândoi pentru prima comuniune în casa parohială a Bisericii Inima lui Christos. Lista pedepselor din chestionarul prntru confesiune - care sunt păcatele tolerabile, care sunt cele grele, care de moarte - ne picurase de pe buze fără nici o poticneală. Alături de unul dintre frații fetiței, se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Moni m-a părăsit. Extraordinar, au trebuit să treacă șaptesprezece ani de când m-am despărțit de Moni ca să mă prind că, de fapt, EA m-a părăsit. Pe toate celelalte le-am părăsit eu, am fugit de ele, am refuzat comuniunea, familia, responsabilitatea vieții în doi. Sânt convins că, dacă nu m-ar fi părăsit ea, aș fi părăsit-o eu: Când a fugit cu prietenul meu, am fost atât de marcat, încît am făcut cele mai mari greșeli din viața
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
remarca: "sentimentul creștinismului ortodox se simte aprope în fiecare dintre nuvele [...] este una dintre laturile cele mai puternice ale prozei" sale. Deși nu este domeniul său predilect de referință, Emanoil Rei nu rămâne insensibil la partea nealterată a vieții, la comuniunea (pe cât posibil) cu natura, la îndemâna tuturor, dar ignorată de cea mai mare parte a actualei societăți de "orășeni". Iată doar o pildă: "Rondourile de narcise albe și galbene și tufele roșii de merișor din grădină și de pe alei încântau privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
apa la closet. Imaginează-ți că Pămîntul fiind distrus, ai fi singurul supraviețuitor. Ai mulțumi lui Dumnezeu că te-a scăpat?” Și, iată V. tînăr devin Robinson, ultimul. Se cheamă că deja am murit pentru că spiritul nu există decît în comuniune. Sînt un mort-viu. Dumnezeu nu m-a lăsat să pier și mă ia lîngă El. Să nu fiu singur. Dar, ce contează? Am Puterea asupra lumii noastre. Și ce beție: să lași puterea liberă, fără rost, înfruntînd ultime, vînturile și
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a mă „lămuri” într-un scepticism desuet. Îmi spune: „-Energia ta crește odată cu tine și, cînd te va umple, va exploda. Durere sau fericire, te va face ferfeniță, incapabil de a-ți mai păstra vreo acumulare. Dar dacă durerea e comuniunea cu lumea însăși, fericirea e animalică, modificare a ceva ce nu s-ar putea suporta: senzația de a fi stăpînul lumii. E capcana oricărui scriitor.” Ceea ce spune mă contrariază. „-De ce calmezi durerea, atunci?”-îl întreb și el rîde. Mă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cameră "ultima, pînă la vară" așa a spus și așa a și făcut. Tonul camaraderesc a trei bărbați în jurul unei lămpi, într-o cameră pe canalul întunecat, trei bărbați cu un scop comun, acea atmosferă a unei aproape deloc forțate comuniuni, nu a mai existat niciodată între noi trei. Era imposibil, eram prea diferiți unul de celălalt pentru asta și, de asemenea, era prea mare deosebirea între ceea ce făceam. Dar ceva din ceea ce a fost creat în seara aceea s-a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
-l privească lung. — Poftiiiiim? făcu ea. — Ați putea descoperi ce-nseamnă sauna cu adevarat. Nu, mersi. — De ce nu? — Nu obișnuiesc să iau interviuri la pielea goală, spuse ea. — Ah, dar la sauna nu se discută, zise Adrian. Se stabilește o comuniune tăcută cu dogoarea. Putem discuta după aceea. Fanny rămase tăcută. Îl privi, încercând parcă să-i citească gândurile. De ce vă temeți? o întreba Adrian. Doar n-aș riscă să fiu demascat în suplimentul duminical al lui Sentinel drept un obsedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
decât ce spune unul sau altul dintre filozofi? Preocupat de felul în care sunt explicate visele, Cicero are în vedere câteva tradiții care s-ar fi impus în gândirea filozofică. Una dintre ele consideră sufletele omenești de proveniență divină, în comuniune unele cu altele, încât „pot vedea în somn viitorul“. Pitagora și Platon sunt încrezători în puterea vizionară a sufletului, prin urmare recomandă chiar o anume pregătire înaintea somnului și a viselor. Pitagoreicii au mers până la interzicerea acelor alimente, precum bobul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Sa. Cu alte cuvinte, noncomprehensiunea celor divine face posibilă comprehensiunea lor. Aduce în atenție, astfel, ceea ce e cu adevărat propriu unei asemenea experiențe. Este vorba de asumarea distanței de nedefinit în raportarea la cele divine, a distanței ce face posibilă comuniunea însăși.<ref id="157">Cf. în această chestiune JeanLuc Marion, L’idole et la distance, Éditions Grasset & Fasquelle, Paris, 1977, îndeosebi §§ 17-19. </ref> Odată PARADOX ȘI NONSENS 159 156. 157. cu aceasta, recunoaște deschis caracterul lor antinomic. Ne amin tim
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în care s-a adâncit, spre a regăsi cărarea pierdută spre pensiunea Morfeu. Ca și în Caraibe ori Brazilia, visul este mediul în care marinarul fără de flotă se mișcă cu naturalețea unui argonaut. Trezirea la viață nu înlătură sentimentul de comuniune cu teritoriul tainelor. În fine, întâlnirea lui Steiner și Corto cu Hermann Hesse se produce. Ca de atâtea ori, la capătul viselor Corto pare incapabil să își mai aducă aminte de ceva - după ce a gustat din fântâna miraculoasă, el primește
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Saint-Exupéry devine, în Le dernier vol, personajul ce sfidează sfârșitul prin contopirea cu reveria și visul. Ca și frații Bronzi ori Tristan Melrose, Saint-Exupéry aparține familiei de spirite tulburate și damnate, spirite ce nu își pot descoperi liniștea decât în comuniunea cu elementul care îi absoarbe în pântecele sale. Departe de baza din Bastia ce încearcă zadarnic să reia legătura radio cu el spre a-l avertiza de pericolul iminent al avioanelor inamice, Saint-Exupéry se abandonează vagabondajului oniric ce devine o
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este copilul iubit, zămislit cu trudă intelectuală și cu ardere sufletească. Dragoste Între cititorul împătimit și carte se naște o dragoste pasională trainică pe durata întregii vieți. Prietene Ca prietene devotate, cărțile nu-și trădează și nu-și bârfesc cititorii. Comuniune Când cititorul este captivat de conținutul unei cărți și o parcurge cu viu interes, înseamnă că trăiește aceleași stări sufletești de care a fost stăpânit creatorul cărții atunci când a scris-o. Carte O carte bună se scrie cu migală, din
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
fi depuse jerbe de flori albe și roșii, ramuri de cetină proaspăt retezate, lalele și crizanteme, tuberoze, hortensii azurii, decadenți stânjenei secesioniști, un dezmăț floral, zambile și inabordabile lalele negre, regine ale nopții, lugubri crini cerați, floarea neprihanei A Primei Comuniuni, liliac violaceu, atât de sensibil la descompunere, hortensii destrăbălate și gladiole crâmpoțite (majoritatea) absolut divine În nuanțe pastelate, pecetluite parcă de simbolul mistic spada‑și‑trandafirul, toate aceste gladiole cu aură macabră aflate sub pecetea umbroaselor vile somptuoase, stropite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
era doar efectul pătrunderii puternice a pozitivismului În cercurile burgheziei progresiste. Spiritualiștii declaraseră - influența lor fiind covârșitoare - că acel caz admite forța magnetică incontestabilă a omului. În final pronunțase și celebrul Kardeck, o autoritate absolută, omul care se afla În comuniune cu forțele Întunericului. POVESTEA CU MAESTRUL ȘI DISCIPOLUL CELE ce urmează s‑au petrecut la sfârșitul secolului trecut la Praga, „orașul misterelor“. Întâmplarea, dacă poate fi numită astfel - va fi relatată de diverși autori, În tonalități distincte, diferențierile nefiind Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
valma Într‑un hotel din Baku: hainele ni se vor Împreuna În dulapuri, pe umerașe, Într‑o intimitate lascivă. (De data asta mă voi abține de la orice comentariu pe marginea interpretării pe care Nina Roth‑Swanson o va da poeziei „Comuniune epidermică“, care depășește limita bunului‑simț.) Desigur, domnule, vă veți Întreba ce legături pot avea toate astea cu opera lui Mendel Osipovici. Eu sunt Polimnia, domnule, din poezia omonimă (iar semnificația ei devine evidentă doar În contextul conviețuirii noastre). „În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
la preot și-i spune că vrea să se împărtășească. Asta presupune că respectiva persoană s-a pregătit, în felul ei, să primească darul Părintelui Ceresc, să se înalțe, pentru câteva clipe măcar, la Dumnezeu. Pentru fiecare în parte această comuniune înseamnă un gest, un simbol deosebit și atâta timp cât omul respectiv crede cu toată tăria în săvârșirea lui, comunicarea cu Cerul și încărcarea energetică a individului se va produce. Dar, ca la noi, la nimeni: preotul, indiferent din ce colț de
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
încurajarea turismului. Mai ales în sezonul estival, care, într-un fel, se prelungește pe tot parcursul anului, se organizează diverse concerte, spectacole de teatru, concursuri de pictură, activități sportive și multe altele. La Collonges la Rouge înțelegi mai bine, parcă, comuniunea om- natură, întreaga operă oferind tuturor un semnificativ model în acest sens.
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92331]
-
fețele, semănau în mod ciudat cu mine, nu înțelegeam și nici nu încercam să înțeleg cum de îmi semănau atât de mult puștiul ăla amărât și bătrânul senil, cu mutra lui de capră jumulită, simțeam că există între noi o comuniune de nedefinit, ne zbenguiam parcă, toți trei, în aceeași apă răcoroasă și i-aș fi pocnit pe toți trei fiindcă nu mă lăsau să dorm. Pe urmă Dragoș s-a instalat tacticos pe scaunul meu, la masa mică unde obișnuiam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
își continuau plimbarea, treceau pe lângă noi ca într-un vis. În farmacie s-au aprins becuri puternice, albastre, i-am propus doamnei Gerda să vină afară, să ne așezăm pe bordura trotuarului, să discutăm discuții. Mă gândeam că o scurtă comuniune verbală i-ar face plăcere. „Vai, nu !“, s-a opus ea „ce-ah zice lumea, mai ales acum, când sunt căsătohită ?...“. M-am proptit cu palmele și cu fața în vitrină, mi se turtise nasul, mi-ar fi plăcut să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]