5,493 matches
-
o armonie intimă între trup și suflet, între om și colectivitate, între el și Dumnezeu. Această împletire ni se înfățișează și ca o necesitate pentru echilibrul frumosului moral-spiritual. Știm că rugăciunea este legătura noastră intimă și directă cu Dumnezeu; este comuniunea de viață cu divinitatea. Prin ea preamărim, mulțumim și cerem ajutorul lui Dumnezeu. Ea alungă ispitele, șterge păcatele, mijlocește mântuirea, atunci când izvorăște dintr-o credință puternică. Dumnezeu ne-a spus să-l chemăm la vreme de necaz și știm că
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
pe care trebuie să-l săvârșim, cea mai puternică, cea mai vie concentrare o poți afla în murmurul cald și sfânt al rugăciunii. Prin rugăciunea plină de credință avem unul din firele care ne ține viața în legătură și nedeslipită comuniune cu Domnul, izvorul vieții și puterii sufletești. Mare este puterea ei. Rugăciunea lui Iosua a oprit soarele: „Și a stătut soarele și luna până când a făcut Dumnezeu izbândă asupra vrăjmașilor lor”. „Auzi-Mă Doamne”, se ruga Ilie, cu ardoare, „și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
care se dăruiește în brațele Tatălui ceresc de la care venise. Căci, de la Dumnezeu venise, ca pe noi să ne mântuiască și acum se reîntorcea la sânul aceluiași Părinte ceresc de la care venise. Dacă și Fiul lui Dumnezeu a fost în comuniune cu Tatăl ceresc, prin rugăciune, în timpul vieții lui pământești, cum să ne lipsim noi de puterea ei? Ea luminează, mângâie, întărește și înalță pe om. Scris este: „că nu numai cu pâine va trăi omul, ci și cu tot
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cunoaștem pe Dumnezeu, prin credință ne însușim și mărturisim această cunoștință, prin rugăciune vorbim și comunicăm cu Dumnezeu. Religia, credința și rugăciunea mea sunt împreună cunoștință despre Dumnezeu, încredere în Dumnezeu, respect, dragoste și ascultare de Dumnezeu, legătură, vorbire și comuniune cu Dumnezeu Prin rugăciune vorbim și comunicăm cu Dumnezeu.” Rugăciunea izvorâtă din adevărata credință ne dă sensul vieții și ne pune sub ocrotirea lui Hristos și a Maicii Sale. Trăim o perioadă în care valorile moralcreștine își găsesc tot mai
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
o mulțime de lucruri despre Dumnezeu și totuși să nu trăim cu Dumnezeu, ci să ne mulțumim cu cele pământești. în acest sens Sf. Ap. Iacov ne spune: „și diavolii cred, ba și se cutremură”, însă rămân diavoli, în afară de orice comuniune cu Dumnezeu. Ceea ce se cere într-un chip deosebit în gândirea, fapta și rugăciunea creștină e angajarea totală de trăire a creștinismului, primirea adevărurilor, mărturisirea lor cu vorba, cu rugăciunea și fapta în viața de fiecare zi. „Acum securea stă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
lucrurilor. O putem defini, de asemenea, ca fiind o înălțare a sufletului către Dumnezeu, asemenea unui act de dragoste și de adorare către Cel care este izvorul minunii numită viață. Rugăciunea reprezintă, de fapt, efortul omului de a intra în comuniune cu o ființă nevăzută, creatoare a tot ce există - înțelepciune supremă, putere și frumusețe dumnezeiască, Tată și Mântuitor al fiecăruia dintre noi. Departe de a fi o simplă recitare de formule mecanice, adevărata rugăciune este o stare mistică, în care
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
unei lumânări. Chiar așa neînsuflețită cum pare, ea simbolizează aspirația unei ființe omenești către Dumnezeu. Ne rugăm, de asemenea prin acțiunile noastre. Sfântul Ludovic de Gonzaga spunea că îndeplinirea datoriei este echivalentă rugăciunii. Modalitatea cea mai bună de intrare în comuniune cu Dumnezeu este, fără îndoială, aceea de a-l îndeplini în totalitate voința. „Tatăl nostru Care ești în Ceruri, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în Cer, așa și pe Pământ...” A face voia lui Dumnezeu constă, neîndoielnic, în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
căci în fiecare faptă creștină, de fiecare zi, vedem esența vieții creștine. Lucrarea Bisericii, practicată prin propovăduire și cult a fost și este de mare importanță. Poporul român a fost învățat în Biserică despre adevărurile de credință, fiind luminat asupra comuniunii cu Dumnezeu, asupra scopului și valorii vieții, asupra a ceea ce trebuie să creadă și să facă pentru a fi eliberat din robia păcatului și pentru a primi puterea de a trăi o viață autentic creștină. Formarea unui credincios bun înseamnă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Paisie de la Mănăstirea Sihla. Astfel, moartea este înțeleasă ca așteptare a învierii cu părinții și cu strămoșii. Un prilej de bucurie spirituală, revărsată din rugăciuni de mulțumire adresate Mântuitorului Iisus Hristos, îl constituie zilele onomastice, care adună pe credincioși în comuniune pentru a aduce slavă și recunoștință Sfinților a căror nume îl poartă. Misiunea Bisericii este aceea de a fi prezentă în toate momentele de bucurie și de tristețe în viața credincioșilor, prin rugăciuni stăruitoare adresate lui Dumnezeu și Sfinților Lui
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
a putut fi identificată ca atare în toate etapele vieții noastre ca popor. în momente de adversitate istorică, elementul nostru spiritual creștin rămâne implicat în totalitatea vieții ca neam circumscris spațial unor tradiții și obiceiuri, care au întărit viața de comuniune, prin Biserică, cu o puternică rezistență spirituală la cele impuse oficial. Concepția poporului român a fost că, o societate fără Dumnezeu nu poate dăinui și nu poate avea identitate. Este foarte important să știm că, într-o lume degradată de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
făcută și trăită totdeauna cu inimă curată, smerită și plină de iubire, și de asemenea cu mintea îndreptată spre Dumnezeu. Prin această rugăciune ne exprimăm, simultan, credința noastră, dar și harul care vine de la Dumnezeu și ne dăruiește starea de comuniune cu Dumnezeu. Totodată, este cea mai completă rugăciune, exprimă toate cererile și poate fi ușor înțeleasă de fiecare copil sau om matur, datorită simplității cererilor ce privesc viața de fiecare zi a creștinilor. Fericitul Augustin, în acest sens zice: „De
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Duhul: Fă din rugăciunea mea o taină.” Ducând la adâncirea relației credinciosului cu Persoana divino-umană a Fiului Omului, rugăciunea lui Iisus ne introduce și în această comunitate a persoanelor în Hristos prin Duhul Sfânt pe care Sfinții Părinți o numeau comuniunea Sfinților.” Așadar toată viața noastră nu e decât un pelerinaj extraordinar către locul inimii noastre, către acest altar interior. Pentru a pacifica și a curăți mintea, și a o „face să coboare în inimă”, „metoda” folosită invocarea numelui lui Iisus
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
curățitoare față de raporturile noastre cu lucrurile și cu celelalte persoane, pentru că Dumnezeu nu poate fi închis de nimeni în granițe strâmte ca să slujească numai unei singure persoane, ci El se dăruie numai în măsura în care fiecare îl primește în comuniune cu toți ceilalți. Astfel, a te apropia de Dumnezeu și a te deschide Lui înseamnă curățire, pentru că în Dumnezeu noi vedem lucrurile și persoanele dincolo de limitele lor, în legătură unele cu altele, iar pe noi înșine în comuniune cu ele
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
primește în comuniune cu toți ceilalți. Astfel, a te apropia de Dumnezeu și a te deschide Lui înseamnă curățire, pentru că în Dumnezeu noi vedem lucrurile și persoanele dincolo de limitele lor, în legătură unele cu altele, iar pe noi înșine în comuniune cu ele. De aceea, pentru a avea o privire adevărată asupra lucrurilor, Sf. Marcu Ascetul recomandă să oferim iubirea ca pe o jertfă lui Hristos. Această ofrandă a reprezentărilor lucrurilor adusă lui Hristos se identifică cu intrarea lor în profunzimea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
lipsea preocuparea pentru Dumnezeu. Credinciosul simte astăzi nevoia de a se ruga poate chiar mai mult decât în trecut, pentru că prin rugăciune se salvează de singurătate, atât de greu de suportat. El găsește în rugăciune mijlocul de a fi în comuniune cu Dumnezeu. îl are în rugăciune pe Dumnezeu însuși, este în dialog cu El prin toate lucrurile, îl vede și îl înțelege prin toate. Cel ce se roagă ia cunoștință de rădăcinile sale în realitatea personală infinită a lui Dumnezeu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ascult chemarea celuilalt și îi răspund în duhul rugăciunii și mă rog în ambianța acestui dialog și mă rog pentru capacitatea de a sluji în mod jertfelnic. în rugăciune eu mă sensibilizez cu totul față de celălalt așa cum o cere comuniunea dialogului. Prin dialog intru în comuniune de rugăciune cu aproapele meu și cu Dumnezeu. Prin fapte noi ne oferim mai mult unul altuia și lui Dumnezeu. De aceea, rugăciunea pentru celălalt trebuie să fie unită cu fapta pentru el și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în duhul rugăciunii și mă rog în ambianța acestui dialog și mă rog pentru capacitatea de a sluji în mod jertfelnic. în rugăciune eu mă sensibilizez cu totul față de celălalt așa cum o cere comuniunea dialogului. Prin dialog intru în comuniune de rugăciune cu aproapele meu și cu Dumnezeu. Prin fapte noi ne oferim mai mult unul altuia și lui Dumnezeu. De aceea, rugăciunea pentru celălalt trebuie să fie unită cu fapta pentru el și, atunci când trebuie, cu milostenia. „Milostenia și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
prin provocarea unor contexte de criză a hranei, credința creștină suprimată. Absurdul unei astfel de vieți din care îți sunt extirpate (atraumatic) pe rând toate bucuriile de a trăi, poate fi îndepărtat prin sens. Iar religia poate da sens, sensul comuniunii. - Lectura descâlcește psihismul. Există teorii psihologice care propun înțelegerea comportamentului matur patologic prin analiza hranei afective din copilărie, așa cum unui intoxicat i se analizează conținutul supus digestiei. Mai mult decât oricând, în copilărie, ființa noastră trebuie să primească nutrienții afectivi
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
și Nicolae Steinhardt. Intelectualii români, prigoniți pentru vina de a fi citit cărți scrise de alți intelectuali conaționali, dar în exil, fac din pușcărie o universitate dar și o biserică. Spațiul care e iadul pe pământ-închisoarea, devine un cer al comuniunii, al cunoașterii, al prieteniei. Lupta celor care sau opus fatalității istoriei cu mijloacele diplomației, ori cu cele scriitoricești, ori cu amândouă la un loc, trebuie cunoscută. Dar și cumplita suferință a celor care au suferit urgia represiunii fiindcă cineva din
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pentru răbdarea cu care îndură. El știe că urâțenia este un medicament. Se strânge în el, își comută atenția dinspre exterior spre interior. Acolo găsește un chip, chipul lui Hristos pe care Îl contemplă îndelung și cu care rămâne în comuniune continuă până la sfârșitul zilelor. Avându-L pe Hristos în el, Manolios Îl urmează pe Hristos. Până la jertfa de sine. Când Aga își pierde pe Iusufachi al lui cel asasinat, pentru că nu găsește asasinul, își propune să spânzure tot satul. Manolios
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
față de cel aflat în suferință, față de săracii din Sarachina. Desfacerea de această lume începe prin cedarea a unei părți din ceea ce le aparține, celor lipsiți. Apoi prin vizitarea lor. Merg în Munții Sarachinei și se împărtășesc de cuvânt. Trăiesc în comuniune, participă la planurile lor de supraviețuire care nu exclud furtul din prisosul celor de au ca ultimă strategie. Văduva cea ușuratică pare cea dintâi convertită. Dragostea ei pentru Manolio trece dintro patimă carnală într-una spirituală. Gabriel Liiceanu întemeiază în
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de intelectual este un vanitos. Pentru a analiza structura complicată a vanitosului, apelăm la Adler, care pornește în aventura cunoașterii omului prin a identifica două fenomene general umane, folosite și ca etaloane ale judecării unui caracter: unul este sentimentul de comuniune socială, constituind “fermentul marilor realizări ale culturii și civilizației”, celălalt este “aspirația către putere și către superioritate”. (Adler, Cunoașterea omului, Editura Științifică, pag. 149). Iată cum descrie Adler cristalizarea vanității: „De îndată ce tendința de a se pune în valoare devine predominantă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
viață psihică, deși de multe ori în forme deghizate chiar în opusul acesteia, în modestie extremă ori în amabilitate exagerată, ori, și mai interesant, în neputință strigată. Oriunde am regăsi-o, arată Adler, vanitatea intră în conflict cu sentimentul de comuniune socială, scopurile noastre exclud binele comun, îl urmăresc doar pe cel individual, cu orice preț, ceea ce nu conferă confort psihologic nici individului, nici grupului în care individul își joacă rolul său de vanitos incurabil. Ca și cum n-ar fi suficient că
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
foamei, deși își neagă culpabilitatea) trăiește într-un infern al nemulțumirii de sine, deși cu speranța chiar mărturisită la un moment dat: O să auziți voi de mine! Consecința nemulțumirii de sine, a unei autocritici virulente, duce la izolare, la lipsa comuniunii sociale. Atunci când se întâmplă să intre în relație cu alții, acest tip de intelectual (căruia nui regăsim numele pe parcursul întregii cărți) creează disfuncționalități, tapaj, neînțelegeri, creează povești paralele cu realitatea. Tendința de a-și cosmetiza imaginea de sine îl aruncă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ale excluderii? O cămașă purtată trei săptămâni și care rănește corpul ca o așchie, din pricina transpirației, nu-l aruncă pe purtătorul ei dincolo de câmpul social? Vertijul, incoerența, furia, leșinul, toate consecințe directe ale foamei, nu-l aruncă pe om în afara comuniunii cu alți oameni? Până unde ar putea suporta cineva lipsa stimei de sine și în ce s-ar putea transforma aceasta dacă e dublată de conștiința propriei valori?: „Deaș avea măcar un pic de pâine! O pâine mică, gustoasă, de
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]