5,771 matches
-
și mai ciudate. Tot gândindu-se, Gosseyn consideră, totuși că nu asta era explicația. Mai profund își lăsă mintea să lucreze asupra ideii lui Crang despre jucătorii de șah posibili și pericolul ce-l pândea pe Gosseyn. Era ciudat de convingător și gândul zbură din nou la Janasen ca fascicolul unui far. Acest om era punctul de plecare. Cineva îl plasase pe "eșichier", poate pentru un moment infinitezimal al timpului universal, simplu pion într-o imensă partidă - dar pionii au locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Am omorât un om că l-am pocnit cam tare și sunt aici și-mi risc pielea. Dar n-am chef să mai stau la palavre cu tine, mă obosești cu poveștile tale idioate. Gosseyn ezită. Protestele lui Jurig erau convingătoare, dar nu era dispus să abandoneze. Un aspect special necesita lămuriri. - Dacă ești atât de ignorant, zise el, acuzator, cum de vorbești atât de bine engleza? Concepu răspunsul în momentul în care pronunța cuvântul "engleza". Jurig completă gândul său. - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dispăru. De fapt. Leej îl pregătise la ceva de acest gen. Povestindu-i vizita Discipolului din perioada lui de inconștiență, ea îl descrisese ca pe un individ care prefera să se servească de oameni în loc să-i ucidă. Interesant, dar nu convingător, dacă s-ar fi decis pen-tru o ofertă echitabilă... Gosseyn nu cerea decât să fie convins. - Între noi fie vorba, zise umbra cu glasu-i puternic, dumneata și cu mine; am putea domina galaxia. Gosseyn poate că zâmbi, dar fu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Acolo se vor ocupa de dumneata, zise. Bun, vreți să plecați imediat? Sunt șapte etape. Gosseyn nu răspunse imediat. Studia fluxul nervos al omului. Nu prea normal - ceea ce era firesc. Iregularitățile indicau o tulburare emotivă, dar fără orientare definitivă. Era convingător. Căpitanul nu avea nici un plan, nici un obiectiv secret, nici un pic de perfidie în cap. Mai judecă încă o dată situația. Era acordat pe dinamul și pila atomică ale navei. Era în măsură să poată ucide pe fiecare individ de la bord, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
covorul din studio. Apoi începu să decupeze plăcile de metal ale pardoselii cât mai aproape de locul în care își amintea că se materializase Discipolul. Descoperi distorsorul la câțiva centimetri de locul în care se aștepta să-l găsească. Părea destul de convingător. Verifică pentru a doua oară în celula pe care o ocupa la sosirea lui pe Yalerta. Yanar îl pândea furios de după bare cum spinteca podeaua de metal masiv și descoperi al doilea distorsor. Imaginea devenea și mai clară. Criza trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
o ia în considerație ca un gest posibil al Irinei și suntem pregătiți, ca și Sandu dealtfel, să acceptăm la sfârșitul cărții o astfel de soluție ca foarte probabilă. După o ceartă, ea amenință cu sinuciderea și lucrurile par destul de convingătoare pentru Sandu: Niciodată nu am văzut-o așa de hotărîtă". Nimic nu modifică chipul cunoscut al Irinei, nici o notă de ambiguitate nu se adaugă trăsăturilor sale. Astfel, O moarte care nu dovedește nimic nu diferă structural de Ioana, romanul static
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
avea habar ce se ascunde, de cele mai multe ori, dincolo de cochetăria feminină. Joacă, glumă sau ceva cu bătaie lungă? Nu, nu-i adevărat că n-aveam ochi pentru tine, a spus Paul fără să fie câtuși de puțin sigur că e convingător. Atunci spune-mi ce profesiune am declarat atunci că îmi doresc, nu-l slăbi ea. Cineva în spatele lui Paul, cu o farfurioară în mână, ceru permisiunea să treacă printre masa lor și masa învecinată căci locul de trecere se pare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fiindcă a insistat Iulian? Îi atinsese urechea și ceafa boarea umedă și caldă venită din adâncul feminității ei trupești. Totuși nu asta era important. Răspunse moale: Nu, n-a insistat. Nu, deloc. Simți cu amărăciune că nu știa să fie convingător. Se întreba dacă nu cumva puteau să comunice prin căldura brațelor care se atingeau. Nu era oare de-ajuns? Dar deodată își dădea seama că, pentru a ajunge s-o atingă, fără voia lui se înclinase ușor spre ea. Și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Gaston însuși. Poate că el, și nu chistul, ar fi trebuit drenat zilnic. 4 Tentativa Primul lucru de care își dădu Alan seama când se trezi în dimineața următoare era că reușise să-i servească lui Naomi o poveste destul de convingătoare, dată fiind situația. Numai că, în adâncul sufletului său, era convins că rutina, și numai rutina, este elementul-cheie pentru o minciună adulterină de succes. Noaptea de dinainte fusese o excepție, deci un germene al îndoielii - indiferent cât de legitimă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
clădire neorenascentistă franceză; e-adevărat însă, nu chiar ca una franceză, ci o palidă copie, întrucât ne aflam în Jackson City, nicăieri altundeva. În timp ce tocmai admiram satisfăcut nesfârșitele oglinzi ce păreau că se rabatează la fiecare privire aruncată mai puțin convingător spre vreuna dintre ele și care dădeau impresia că se sprijină una pe cealaltă la capătul lor, într-o negură absolută, iată că deodată am auzit larma unor petrecăreți voioși ce se distrau undeva la etajele superioare. Am auzit apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
aș ruga să ne spui câteva cuvinte despre textul pe care l-ai auzit. Experiența dumitale îi va fi fără îndoială benefică acestei minunate tinere. - Nu, vă rog... - Dar insist, domnule Maro, insist! Pesemne, însă, că nu sunt suficient de convingător, nu-i așa? Bietul Maro dădea din colț în colț, așteptând, probabil, ca undeva, cumva, cineva să sune de ieșire. Numai că aici nu era nici un clopoțel. Se codea, căutând idei alese care să nu curme mult prea devreme zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dădea din colț în colț, așteptând, probabil, ca undeva, cumva, cineva să sune de ieșire. Numai că aici nu era nici un clopoțel. Se codea, căutând idei alese care să nu curme mult prea devreme zborul tinerei speranțe. - Sigur că sunteți convingător, domnule Euripide... sigur că da... vorbi el absolut la întâmplare, amânând cât mai mult cu putință momentul adevărului. Ăăă... - Și-atunci? - Și-atunci nimic. V-am spus, aș prefera să las pe altcineva să-și spună părerea, eu... nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mai amintesc. După câte se pare, am făcut-o curvă, i-am aruncat în față că e o târfă care o face doar pentru bani și am azvârlit-o afară. S-a trezit zvârlită în noaptea vieții fără o lețcaie. Convingător, nu? Sau n-o fi așa? Nu mai pot să-mi amintesc. Acum nu prea mai discutăm despre ce s-a întâmplat. Discutăm despre bani. Vrea un cont comun la bancă. Ce crezi tu? — Ooo! făcu Roger, a cărui respirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tu? — Ooo! făcu Roger, a cărui respirație nu prea semăna nici ea a parfum, dacă vreți să știți adevărul. În clipa aceea, gura îmi era îndopată cu un trio instrumental care bolborosea de zor. — O, am suspinat eu cât mai convingător. Ia-mă încet. Te-a supărat ceva? — Te referi la durere? Durere? Da, cât cuprinde. De asta și sunt aici. Mda, așa se pare. Uite, parcă se mișcă ceva acolo. Așa cum rostise el „se mișcă“, ai fi putut crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am tot fâțâit de-a lungul străzii, până am reușit să găsesc ușa murdară. — Și acum, domnule Self, „John“: în legătură cu filmul nostru, spuse Caduta Massi. Am văzut din scenariu că doamna e din... Bradford. Ceea ce nu mi se pare deloc convingător. — Păi, Caduta, scenariul pe care l-ai văzut era versiunea englezească. Acum ne-am mutat la New York și putem... — Prefer Florența sau Verona. — Sigur, în regulă. Alege ce dorești. — Și care e titlul filmului? — Good Money, i-am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-mi pasă, dar noi doi ne batem o dată, nu-i așa? — Ta și cu fiul tău. Așa e. — Și în scenariu, John, scrie că el învinge. — Corect — Ei, eu nu cred că din punct de vedere dramatic asta e prea convingător John. — De ce nu? — Păi, asta dă impresia spectatorului că el e mai tare ca mine. — Așa e. Adică el are douăzeci de ani și tu ești - tu ești un bărbat ajuns la maturitate. Dar îl știu pe puștiul care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fac lui Butch. — Cum? Nu poate fi chiar așa de gelos daci o fute și el. — Mă bucur că ai ridicat problema asta. Știi, John, eu nu cred - și nu am crezut niciodată - că din punct de vedere dramatic e convingător că și el ar, că ar fute-o și el, John. M-am uitat fix la el. — N-are nici o noimă. Nu aduce nimic în plus, râse Lorne. Dacă Butch se fute cu Garfield, cum ar putea ea să riște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
surprinsă migălind un aranjament floral. Caduta găsi scena neconvingătoare. E neconvingător, spunea Caduta ca o târfuliță nepricepută ca Butch să fie surprinsă în timp ce migălește un aranjament floral care cădea în sarcina Cadutei. Acum, dacă totuși Caduta aranja florile, totul era convingător. Oricum, ar fi convins-o pe Caduta. Am sunat-o imediat pe Butch, care a admis cu răceală schimbul. A nu, n-o vezi pe Butch aranjând florile. Tocmai ce mă întorsesem în hol, când a sunat telefonul: era Thursday
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aștepte și să păstreze discreție. Sigur că s-au simțit puțin vexați pentru că m-am dat mare tot timpul acelui prânz care avea gust de spermă de focă proaspăt capturată și cap de țipar. Da, eram cât se poate de convingător, de pasionat. Și chiar așa eram. am treizeci și cinci de ani, am descoperit eu stând acolo, și sunt un tată frustrat. Poate că ar fi trebuit să fac copii la tinerețe, înainte de a fi avut timp să mă gândesc. Spunk s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se sili ofițerul să rânjească. - Ba chiar eu. - Ai auzit-o de la vreunul, în pușcărie. - Eu sunt făptuitorul. - Te-am prins cu șopârla. - Spun adevărul. - Mai bine ai recunoaște cinstit... El însă se replie. Veni cu alte amănunte. Încă mai convingătoare. Iar ei se văzură siliți să înghită gălușca. Redeveniră mofluzi. Și își frânseră mâinile de ciudă. Spre marea lui satisfacție. Pe care le-o picura ca pe un venin în sânge. Deși sta jos, tolănit în scaun, îi privea de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
urma să-i spună, purta amprenta unor argumentări incontestabile. Totul trebuia să se întâmple cât mai curând... cât mai repede posibil... Era o seară ambiguă de septembrie. O ploicică rece încerca să alerteze împrejurimile cu promisiuni cât se poate de convingătoare că toamna nu se află prea departe de porțile orașului. Se părea că o desparte de intrarea în drepturile ei depline o barieră asemenea celei de la trecerea peste nivel a unei căi ferate. Ploaia însoțită de o vântoasă îi încuraja
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Împotriva disperării. Disperarea te salvează numai În momentele critice, asta credea Vasile. Căreală era doar beat, și delira, și nu era deloc disperat. Așa că a intrat În casă Încercând să zâmbească, și-a salutat părinții cu respect, le-a spus convingător că nu Îi e foame și s-a Închis În dormitor, unde Îl aștepta, nedeschisă, neîncepută, Istoria literaturii române a lui George Călinescu. Totuși, ce ascundea maistrul Căreală În creierul lui scelerat? Ce anume Îl chinuia pe el Într-atât
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și Manlius le construiseră, așa cum promiseseră. Coloanele fuseseră ridicate. Plăcile aurite se aflau pe mal. Burnița însă, și șantierul era închis; muncitorii își pregăteau masa de prânz în barăci. În ciuda ploii, o delegație de senatori, aleși dintre oratorii cei mai convingători, urcă până la vilă, se prezentă la poarta păzită de gărzile germanice și află cu ușurare că Împăratul accepta să-i primească. Cu o ușurare la fel de mare primise și el vestea sosirii senatorilor. I-au explicat că domnia lui Tiberius însemnase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o vom îngropa, vom construi altceva deasupra ei. Conjurații îl priviră nehotărâți; până și ei îl considerau un extremist exaltat și periculos. Asiaticus se gândi însă că nu era cazul să-l potolească. În asemenea situații, violența oarbă era mai convingătoare decât vorbele. Saturninus continua înșiruirea: — Și acel cryptoporticus, cu harta imperiului schimbată după cum a vrut el, o să-l umplem de gunoaie; și acel obeliskos înălțat în Circus Vaticanus - dărâmați-l, legați-l cu funii și doborâți-l... Oamenii comentaseră uimiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vorba, iar ceilalți martori pesemne că nu au înțeles. Cluvius Rufus îi reproduse lui Asiaticus răspunsul bizar (după părerea lui) al lui Callistus; însă Asiaticus, care-și alesese un ambasador lipsit de experiență tocmai pentru ca buna lui credință să fie convingătoare, înțelese foarte bine replica otrăvită. Știa că în noaptea din Horti Vaticani fuseseră mulți martori care, într-o bună zi, aveau să-și aducă aminte. — Sfătuiește-l pe grec că e primejdios să trăiești cu anumite secrete, șopti furios. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]