5,380 matches
-
pornea și marele joc al întunericului, pentru că, în selvă, jumătate de viață se petrecea ziua, iar cealaltă jumătate aștepta noaptea. Maimuța avea nevoie de lumină ca să descopere fructul sclipitor, dar jaguarul prefera întunericul ca să pândească maimuța adormită. Pasărea își construia cuibul sub un cer strălucitor, dar șarpele îi devora ouăle noaptea. Tucanul exploda în culori, iar bufnița era la fel de cenușie ca și umbra prin care zbura... Orele treceau. Ziceai că doarme în caiac, care de abia se legăna pe mlaștina liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ale primul afluent al râului San Pedro, care sărea din piatră în piatră, pe bolovani, vărsare naturală a mlaștinii și a lagunei. Cină pe plaja de nisip, unde descoperi urma lată a unei broaște țestoase care îl conduse la un cuib de ouă proaspete. Își pregăti cea mai pantagruelică omletă din viața lui. Dormi atârnat în hamac între două trunchiuri de palmier, protejat de apărătoarea de țânțari ușoară și cârpită, fără alt acoperiș, decât cerul fără nori, și fără alți pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dificile... Oh, drace! Credem în ceea ce facem, dar nu suntem decât o șleahtă de zdrențăroși, singuri împotriva întregii lumi... Cerul se colorase într-un roșu furios, iar râul avea acum tonuri arămii strălucitoare. Ultimii stârci ai serii zburau căutându-și cuiburile și doar un nor rebel continua să se arate necrezut de alb în mijlocul acelei risipe de culori. Se așeză pe vine lângă Inti Ávila și arătă din cap spre copaci și spre râu: — Poate că dacă îi aducem să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de bâtlani albi. Vâsli grăbit în orele după-amiezii prin șuvoaiele repezi ale afluenților râului San Pedro, sărind din piatră în piatră sau peste bolovani... Cină pe plajele de nisip, unde descoperi urme late de broască țestoasă care îl conduseră la cuiburi de ouă proaspete, cu care își pregăti omlete pantagruelice... Dormi atârnat în hamac între două trunchiuri de palmier, protejat de apărătoarea de țânțari cârpită, fără alt acoperiș, decât cerul fără nori, fără alți pereți, decât pădurea de o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și paznicul acesta neplătit și prost hrănit. Grădina era năpădită de buruieni și în spatele casei bălăriile adăposteau șerpi, șoareci, guzgani și o cușcă cu trei găini care nu produceau ouă. Sau poate produceau, dar cine știe pe unde, prin ce cuib ascuns în sălbăticia din grădină. Ion n-ar fi curățat buruienile nici dacă le-ar fi găsit gustoase într-o ciorbă mai hușchită. Totul creștea natural și chiar gunoiul avea prostul obicei să se împrăștie și prin dormitorul său. adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în expansiune. Costică avea 35 de ani și era virgin ca apa de izvor. Întîi să-mi fac o situație... Muncitor și deloc prost, Costică și-a făcut o situație bunicică și de un an așteaptă să aterizeze femela în cuibul său, mobilat, curățat și cu televizor gigant cu plasmă. Binevoitori, vecinii săi au făcut reclamă holteiului și cîteva păsărele, cam călătoare, ce-i drept, au venit la chirăitul insistent al bărbătușului. Asta nu. Prea a stat mult prin Italia. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mamă, acum 15 ani. Dar crezi că de atunci a mai văruit-o cineva? Hai să-l dăm naibii. Of, tînărul însurățel, ne-a adus mamă nouă. Voi să-i ziceți mamă? Dacă mi-ar da casa... Casă cu strigoi, cuib de duhuri rele. Ferească Dumnezeu de așa casă! De unde o fi adus matracuca? Lumea zice că de la Rădăuți-Prut. Ptiu, Doamne ferește, de acolo îi cățeaua? O să-i ard o bătaie să mă țină minte. O să-i ung pereții cu rahat, curva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
puternică folosind un flux de date în locul sunetului înregistrat. — Și, am spus, sunt aranjate sub forma unei ambarcațiuni. — Da, așa e. Fidorous făcu un gest amplu cu brațul în direcția montajului. — Bun venit pe Orpheus. Scout ridică privirea de la un cuib de ștecăre și adaptoare, apoi își văzu mai departe de treabă. — Vino, vino, spuse doctorul, conducându-mă spre grămada de lucruri de pe jos. Uită-te mai de-aproape. Am ezitat. — În capătul ăsta sunt locuri goale, zise Scout, îndreptându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu codița lor stufoasă că o flacără veselă, țopăiau acum din copac în copac și din creangă în creangă, apoi alergau spre vizuinele lor cu nuci și ghinde în lăbuțe, pregătindu-se astfel pentru iarnă. Păsările călătoare și-au părăsit cuiburile și au plecat spre țările unde vremea e mai caldă. Doar un stol întârziat abia acum se ridică din copacii aurii spre înaltul cerului. Parcă le este greu să se desprindă de locurile natale. Pentru o clipă au acoperit cu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
greu m-am despărțit de acele meleaguri, dar cu siguranță voi reveni să admir frumusețile acelei păduri. Revenirea pe meleaguri dragi Maria Iftene — Of! În sfârșit am ajuns! Ce bine e acasă, în mult iubita mea țara. Iată vechiul meu cuib în care mi-am crescut puișorii. Și iat-o și pe surata mea, ciocănitoarea! Mă duc să o anunț că am sosit. — Bună ziua, surato! Ce mai faci? — Bine, bine...dar tu, cum te mai simți? — Binișor, dar după drumul acesta
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
pentru că iarna asta a fost tare lungă și grea pentru mine. Îmi pare rău pentru tine! Dar vrei să bem un ceai și o să mai discutam în acest timp? — Sigur, hai să mergem! Și cele două au pornit fericite spre cuibul gazdei. Aventuri într o bibliotecă Teodor Ionescu Odată, într-o bibliotecă atârna pe perete o pendulă veche, dar foarte frumoasă. Avea probabil mai bine de o sută de ani și de aceea se simțea prea nobilă să poarte o discuție
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Cred că începusem să sufăr din pricina unui trai din cale afară de trîndav. Amestecînd în dragostea ei mila, mama înlătura din calea mea spinii, fără a cugeta mai mult la urmări. De atîta puf, cînd îmi veni vremea să zbor din cuib, m-am pomenit chinuit de neliniști. Nici acum n-am scăpat de năravul de a căuta bunăvoință în jur: mai simt nevoia de îngeri păzitori. Pentru asta însă trebuia ori să fi rămas veșnic copil ori să ajung răsfățatul tuturor
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
În ultima vreme, masa cenușie a fetelor preferă să se îmbrace cu așa ceva, fiindcă materialul e ieftin, producția e mare, iar fusta inspiră voie bună, atunci când e roșie, și dramatism, atunci când e albastră. Să deșurubezi capetele pătrate și tapate (modelul „cuib de cioară“) ale unor fete incredibil de urâte și să le strici coafura, scoțându‑le clamele și acele de păr. Să rumegi puloverele Nicky în dinți, până când nu mai rămâne nici urmă de Nicky în ele, ci doar materialul lăbărțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
revărsau unul asupra celuilalt. Unii - printre care se aflau mulți șomeri fără drept la ajutor social, forțați să‑și apere patria - erau înarmați până în dinți de către stat. Armată federală, artilerie, trenuri blindate. Iar de cealaltă parte: mitraliere fără nici o șansă, cuiburi cu spini ale unor păsări slăbănoage în spatele ferestrelor marilor clădiri ale municipalității, în căminele muncitorești. Cuiburi de mitraliere. Cortina istoriei, croită din unul și același material, e sfâșiată și crapă ca un pepene copt: aici cei deposedați de drepturi, dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
forțați să‑și apere patria - erau înarmați până în dinți de către stat. Armată federală, artilerie, trenuri blindate. Iar de cealaltă parte: mitraliere fără nici o șansă, cuiburi cu spini ale unor păsări slăbănoage în spatele ferestrelor marilor clădiri ale municipalității, în căminele muncitorești. Cuiburi de mitraliere. Cortina istoriei, croită din unul și același material, e sfâșiată și crapă ca un pepene copt: aici cei deposedați de drepturi, dincolo cei lipsiți de ele. Iar purtătorii de cuvânt ai justiției se țin departe de împușcături și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
frișcă. Sunt scumpe și au un gust îngrozitor. Iată cât de mult a plătit deja tata pentru ea. Fiul mai are puțin și varsă. Tatăl îi distruge grăsanei frizura înaltă, tapată și‑și bagă degetele de‑a dreptul în acest cuib de pasăre, pot să îndrăznesc? Ho‑ho! Sigur că da, maestre, hi‑hi. Fata îl măsoară pe fiu, care arată ca un tânăr studios. Fiul privește țintă la draperia de plastic, cu desene mari, de la fereastră. Invalidul privește atent ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Cristina participa mai puțin la aceste mizanscene, ea era pur și simplu bucuroasă că scăpase de corvoada unor astfel de clienți, se mutase cu fetele la Șiria, ocupând căsuța din curte pe care, Împreună cu Andreea, o amenajase ca pe un cuib familial. Căsuța fusese revendicată și de Sorin, el Își dorea un atelier lângă dormitor, Însă se mulțumise cu o cameră În conac. Acolo a pictat, ocupând un colț generos, pe terasă, până toamna târziu, când a profitat de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a apărut Krog pe lume, Îmi zisese Moru. Pe frate-tău l-ai ucis Încă din pântecele maică-ti, i-ai băut tot sângele cât timp ați Împărțit pântecele, iar pe ea ai ucis-o ieșind la lumină, spintecându-i cuibul. A dat, biata, la sânge pe jos până s-a făcut albă de tot și n-a mai avut putere să sufle. Zisese Moru că Încă din ziua nașterii mele Își dăduse seama că pe mine mă aștepta. Era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Meșteră? Hoașca... Ia zi, cum face? Am plescăit și iarăși mi-am dat ochii peste cap: - Hoașcă, zici? M-a sleit de tot, cât mă vezi de mare! Mormăia așa, ca un urs din ăla care a dat peste un cuib de viespi plin cu miere și nu-mi dădea drumul deloc, măi Enkim! Știa, blestemata, știa să se tăvălească. - Cum Îi plăcea cel mai mult? Preț de câteva clipe n-am spus nimic. Cum adică - cum Îi plăcea cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
s-o văd pe Siloa, mai ales dacă blestematul ăla de Gau plecase și el pe urmele mele, ca să se fălească În fața ei. Hm. Și așa nu ucisesem pe nimeni de când plecasem În călătorie, eu care eram ucigaș Încă din cuibul maică-mii. Pe Gau ăsta... Pe el o să-l dau Umbrei, mi-am spus. Apoi o să mă uit la Siloa și o să mă așed cu Nunatuk Într-o casă În satul meu din munte, dimpreună cu copilul pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Pe Gau ăsta... Pe el o să-l dau Umbrei, mi-am spus. Apoi o să mă uit la Siloa și o să mă așed cu Nunatuk Într-o casă În satul meu din munte, dimpreună cu copilul pe care Îl are În cuib. Poate că am s-o mai Împuiez pe Nunatuk o dată. Sau, poate că am să-mi iau Încă o femeie - cine știe ce se va alege din Krog, stăpânul Vorbei după ce Își va fi Încheiat călătoria? Poate că o să aibă și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
noi, am zis și l-am pus pe Logon să se țină bine. M-am urcat pe umerii lui și m-am uitat de jur-Împrejur, dar n-am văzut altceva decât apă. Parcă eram Înainte să apar pe lume, În cuibul mumă-mii, atâta apă era! M-am gândit la asta: apa și cerul, iar Între ele, noi și luntrele lui Dyas. Și dacă lumea toată era un cuib, precum al mumă-mii - atunci, cine era muma În care stătea lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
văzut altceva decât apă. Parcă eram Înainte să apar pe lume, În cuibul mumă-mii, atâta apă era! M-am gândit la asta: apa și cerul, iar Între ele, noi și luntrele lui Dyas. Și dacă lumea toată era un cuib, precum al mumă-mii - atunci, cine era muma În care stătea lumea? Un hohot de râs mă smulse din gânduri. - Închide gura aia mare, stăpân al vorbei, că ne furi vântul! Era Dyas care, vesel nevoie mare, Îmi făcu semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se uită lung la Gupal iar acesta, fâstâcit, se Întoarse spre Logon. Îi era teamă că eu, mut și pregătindu-mă să fiu tată, nu eram În stare să-i răspund. - Nu a numărat nimeni zilele de când e pruncul În cuib? - Cum să numeri zilele? se holbă Logon la Gupal. - Of, of, făcu femeia și o puse pe Nunatuk să se Întindă pe un așternut de paie. Ia! Voi, ăștia care nu știți decât să Împuiați femeile, afară! Gupal râse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Pasărea cardinal, pasărea albă, pasărea verde, pasărea fecioară și altele încă, fac bună casă cu cele ce poartă nume neîntâlnite prin părțile noastre: tuit-tuit, tec-tec. Cea mai interesantă poate fi socotită, însă, pasărea bellier. De ce? în timp ce rândunica noastră își „zidește” cuibul din glod amestecat cu paie Îchirpici, să zicemă, bellierul își țese cuibul, atârnat de crengile copacilor. Un cuib de forma unei mănușe de box, dar fără deget, țesut din firele de iarbă uscată într-o manieră incredibil de complicată. Dar
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]