4,964 matches
-
nu erau asigurate decât de porturile franceze deja ocupate și puternic apărate de germani. Soluția găsită a fost aceea a construirii unor porturi prefabricate, care să asigure descărcarea a tone de provizii, a mii de oameni și vehicule necesare susținerii debarcării din Normandia și a înaintării forțelor aliate în interiorul țării. Au fost proiectate și executate toate părțile componenente ale unui port - diguri de larg, dane, căi de acces auto, etc. Numele celui care a avut primul ideea construirii unui port Mulberry
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
germane puteau fi folosite pentru organizarea unor porturi temporare prin scufundarea unor vapoare în fața plajelor. Conceptul porturilor Mulberry a început să prindă cu adevărat contur după transferul lui Hughes-Hallett în cadrul grupului de planificare din cadrul Marelui Stat Major al Flotei pentru debarcarea din Normandia. A fost programat un test pentru cele trei modele care au fost selectate în final, teste care s-au desfășurat la Garlieston, Wigtownshire. Hugh Iorys Hughes dezvoltase dana „Hippo” și podul „Crocodile” la Conwy Morfa, folosind 1.000
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
valuri mai repede decât s-ar fi așteptat constructorii săi, Port Winston a continuat să fie folosit la capacitate maximă pentru următoarele 8 luni, deși fusese proiectat numai pentru o utilizare de 90 de zile. portul a fost folosit pentru debarcarea a 2,5 milioane de soldați, a 500.000 de vehicule și a 4 milioane de tone de provizii necesare susținerii luptelor din Franța In response to this longer than planned use the Phoenix breakwater was reinforced with the addition
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
planned use the Phoenix breakwater was reinforced with the addition of extra specially strengthened caisson. Geniștii britanici au construit două porturi Mulberry din 600.000 de tone de beton, cu 33 de dane și 15 km de drumuri plutitoare, pentru debarcarea personalului și materialelor. Port Winston este considerat unul dintre cele mai bune exemple de lucrări genistice. Resturi ale acestei construcții mai sunt vizibile și azi în dreptul plajelor de la Arromanches. Porturile artificiale au fost formate dintr-o serie de elemente care
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
în dreptul plajelor de la Arromanches. Porturile artificiale au fost formate dintr-o serie de elemente care au primit diferite nume de cod militare. „Corn cob (coceanul de porumb)” au fost nave ce urmau să fie sabordat în dreptul a cinci plaje de debarcare. Acestea au traversat Canalul Mânecii prin forțe proprii sau remorcate, după care au fost scufundate controlat pentru crearea unor diguri de protecție. Odată plasate pe poziții, „Corn Cobs” au creat „Gooseberries (agrișe)”. Au fost folosite următoarele vase: Radele portuare au fost
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
de Mare, Germania a produs câteva prototipuri de platforme pontoane care urmau să servească drept porturi temporare. Unele dintre ele au putut fi văzute în Alderney până în 1978, când au fost dezafectate. „Mulberry” și numele de cod ale plajelor de debarcare au apărut în careurile de cuvinte încrucișate din ziarul "Daily Telegraph" cu o lună mai înainte de declanșarea debarcării din Normandia. Autorul careurilor, Leonard Dawe a fost cercetat de MI5, care a pus concluzia finală că apariția cuvintelor a fost o
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
dintre ele au putut fi văzute în Alderney până în 1978, când au fost dezafectate. „Mulberry” și numele de cod ale plajelor de debarcare au apărut în careurile de cuvinte încrucișate din ziarul "Daily Telegraph" cu o lună mai înainte de declanșarea debarcării din Normandia. Autorul careurilor, Leonard Dawe a fost cercetat de MI5, care a pus concluzia finală că apariția cuvintelor a fost o întâmplare. Jumătate de secol mai târziu, un fost student a dezvăluit că autorul cerea deseori elevilor săi, unii
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
anului 1944 la peste 1,3 milioane la sfârșitul războiului, devenind astfel a patra forța a Puterilor Aliate în Europa. Divizia a 2-a blindată franceze, unitatea de elită a forțelor Franței Libere, care a participat la Campania din Normandia (debarcarea, eliberarea și ieșirea din Normandia) și la eliberarea Parisului a eliberat Strasbourgul pe 25 august 1944, ducând astfel la îndeplinire jurământul de la Kufra al generalului Leclerc făcut cu patru ani mai devreme. Unitatea comandat de Leclerc, care avea efectivele unei
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
după ce au înregistrat o serie de eșecuri dureroase. Germanii au reușit să păstreze controlul asupra regiunii până când au lansat ultima lor mare ofensivă de pe frontul de vest - cea din Ardeni. La mijlocul lunii septembrie a anului 1944, înaintarea aliaților după reușita debarcării din Normandia și-a încetinit viteza datorită lungirii liniilor de aprovizionare și a reorganizării apărării germane. Următorul obiectiv strategic al aliaților a fost înaintarea până pe linia Rinului și pregătirea traversării fluviului. Armata I americană comandată de Courtney Hodges a întâmpinat
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
sa doar ruine”", el a reușit să câștige alegerile obținând 406 voturi dintr-un total de 780. După restabilirea ordinii în țară, în septembrie 1888, Parlamentul este dizolvat și se organizează din nou alegeri. Opoziția Unită, care își atinsese ținta, debarcarea guvernului Brătianu, se dezmembrează. Conservatorii conduși de Lascăr Catargiu aliați cu gruparea liberală condusă de George Vernescu, obțin majoritatea. Take Ionescu reușește, tot ca liberal disident, să fie din nou ales în același colegiu din Craiova. Perioada de opoziție îndelungată
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
lor de portavioane să se implice în continuare semnificativ în campania din Guadalcanal. La data de 07 august 1942, forțele aliate (în primul rând cele americane) au debarcat pe insula Guadalcanal, Tulagi, și Insulele Florida în Insulele Solomon, ocupate de japonezi. Debarcarea de pe insule a fost menită să împiedice utilizarea acestora de către japonezi că baze în scopul a pune în pericol rutele de aprovizionare între SUA și Australia, precum și pentru a asigura insulele că puncte de pornire pentru o campanie cu scopul
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
pericol rutele de aprovizionare între SUA și Australia, precum și pentru a asigura insulele că puncte de pornire pentru o campanie cu scopul final de izolare a marei baze japoneze la Rabaul sprijinind în același timp, campania aliata în Noua Guinee. Debarcările au inițiat Campania din Guadalcanal, care s-a întins pe o perioadă de șase luni. După Bătălia de la Insulele Solomon, în care portavionul USS Enterprise a fost grav avariat și forțat să se întoarcă în portul Pearl Harbor, Hawaii pentru o
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
al II-lea și pe Iacob, fratele său și moștenitorul său la tron. Printre aceștia se afla și Ducele de Monmouth, care se considera succesorul lui Carol al II-lea și dorea să-l detroneze pe unchiul său Iacob. După debarcarea lui Monmouth la Lyme Regis în Dorset, au avut loc o serie de marșuri și hărțuieli între trupele rebele nepreparate ale Ducelui de Monmouth și trupele regale. Până la urmă armata prost echipată și nepregătită a lui Monmouth a fost împinsă
Bătălia de la Sedgemoor () [Corola-website/Science/331844_a_333173]
-
24 de nave de război și vase de transport comandată de Châteaurenault, a părăsit Brest pentru a purta ajutorul Franței lui Iacob al II-lea. Dar prezența amiralului englez Arthur Herbert (cunoscut mai mult ca "Lord Torrington") a făcut imposibilă debarcarea la Kinsale și l-a forțat pe amiralul francez să-și ancoreze flota în golful Bantry, pe 10 mai. În dimineața următoare escadra lui Herbert formată din 19 vase de linie, se apropie de francezi. Înțelegând perfect situația, Châteaurenault nu
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
situația, Châteaurenault nu se lasă încercuit în golf și îi conduce pe englezi în largul mării unde se înfruntă timp de patru ore. Bătălia din golful Bantry nu este decisivă. Cele două flote suferă pierderi minore, dar manevra a permis debarcarea trupelor și a proviziilor. Flota franceză se reîntoarce la Brest pe 18 mai. Flota anglo-olandeză a obținut la rândul ei un anumit succes. Pe 10 august 1689 amiralul George Rooke a transportat trupe din Anglia în Irlanda pentru a rupe
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
la cale acte de terorism și sabotaj împotriva mașinăriei de război germane. Oamenii ei au aruncat în aer poduri și trenuri, au cules informații. Atkins a parașutat oameni, muniție și armament, stații de emisie recepție, a pregătit „ziua Z” a debarcării în Normandia. În 1987, guvernul Franței i-a acordat Verei Atkins Legiunea de onoare pentru activitatea de coordonare și sprijinire a Rezistenței franceze și pentru aportul ei la eliberarea Franței de sub ocupația germană.
Vera Atkins () [Corola-website/Science/331871_a_333200]
-
malul estic, șapte militari germani speriați s-au predat. Mai mult chiar, au traversat fluviul spre vest într-o barcă fără escortă pentru ca să se fie luați prizonieri. Traversarea din amonte de la Oppenheim nu a decurs fără probleme. Primul val de debarcare se afla la mijlocul albiei fluviului când germanii au deschis focul cu mitraliere. Un schimb intens de focuri s-a desfășurat pentru aproximativ o jumătate de oră între militarii aliați care reușiseră deja să debarce și punctele întărite de apărare germane
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
asaltul. Focul de artilerie fusese atât de eficient și atât de bine coordonat în timp, încât batalioanele de asalt au traversat cu ușurință râul și au cucerit malul de est fără să întâmpine o rezistență notabilă. După ce valurile următoare de debarcare au traversat râul, trupele aliate s-au răspândit și au ocupat satele din zonă, opoziția germană fiind nesemnificativă. La ora 03:00, Divizia a 79-a de infanterie a declanșat acțiunea de traversare, reușind un succes asemănător cu cel al
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
trupele aliate s-au răspândit și au ocupat satele din zonă, opoziția germană fiind nesemnificativă. La ora 03:00, Divizia a 79-a de infanterie a declanșat acțiunea de traversare, reușind un succes asemănător cu cel al primelor valuri de debarcare. după ce echipamentul militar a fost transportat pe malul de est al Rinului, ambele divizii au început să înainteze în forță spre răsărit, reușind chiar în prima zi să înainteze între 5 și 10 km în interiorul teritoriului german. În zona de
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
s-a ocupat de răpirea acestora a raportat că toți cei din grup "s-au îmbolnăvit rapid, iar bărbatul în vârstă și femeia au murit, așa că cei patru copii au fost trimiși înapoi pe insulă cu daruri" O a doua debarcare a fost făcută de către Portman la 27 august 1883, după ce, erupția vulcanului Krakatau, a fost interpretată greșit ca fiind un foc de armă și s-a crezut că este un semnal de salvare al unei nave. O patrulă de salvare
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
viteza lor le-a făcut utile în misiuni de bombardament la țărm și de escortă a portavioanelor. Ambele au asigurat protecția portavionului "Franklin" pe timpul deplasării spre Guam pentru reparații, după ce fuses lovit de două bombe japoneze. Ulterior, "Alaska" a sprijinit debarcarea din Okinawa, în timp ce "Guam" s-a deplasat în Golful San Pedro pentru a deveni vasul amiral al unui nou grup naval, "Grupul 95 Crucișătoare". "Guam", împreună cu "Alaska", patru crucișătoare ușoare și nouă distrugătoare, a condus grupul dislocat în Marea Chinei
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
Nord. Misiunea acesteia era de a sprijini ocupația peninsulei Coreea de către aliați. Aceasta presupunea executarea de misiuni de demonstare a prezenței(„show the flag”)pe coasta vestică a Coreei și în Golful Chihli. Aceste demonstrații navale au precedat "Operațiunea Campus", debarcarea amfibie a forțelor terestre ale Armatei SUA la Incheon, Coreea, pe 8 septembrie 1945. Ulterior, ambele nave s-au întors în Statele Unite la mijlocul lui decembrie 1945, fiind scoase din serviciu activ și introduse „cimitirul” "Flotei de Rezervă", în 1947 după ce
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
USAAF Strategic Air Forces din Europa. James H. Doolittle a primit comanda Flotei Aeriene a 8-a (8AF) și, pe 21 ianuarie, el a ordonat distrugerea aviației germane de vânătoare în cadrul pregătirilor pentru Ziua Z - când avea să se declanșeze debarcarea din Normandia. Pentru atingerea acestui obiectiv, Doolittle a afirmat că "Luftwaffe" poate fi distrusă doar prin lupte de uzură pe toate fronturile. Generalul Eaker a fost numit la comanda Forțelor Aeriene Aliate din Mediterana. Printre forțele pe care avea să
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
ca „Marea Săptămână”. Planificatorii militari americani au încercat să atragă Luftwaffe într-o bătălie aeriană decisivă prin lansarea unor atacuri masive împotriva industriei aeronautice germane. Dacă ar fi reușit să înfrângă Luftwaffe, aliații și-ar fi asigurat supramația aeriană, iar debarcarea din Normandia (Operațiunea Overlord) s-ar fi putut declanșă cu sorți mari de izbândă. Bombardamentele diurne au fost sprijinite de campania de bombardamente nocturne ale RAF Bomber Command. 15AF a pierdut 90 de bombardiere, 8AF a piedut 157 de bombardiere
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
și-au organizat propriile comandori. Începând cu 1943, comandourile au început să întreprindă și raiduri la scară mai mare. Comandourile au fost organizate în brigăzi de infanterie de asalt, care aveau să fie forța de șoc în viitoarele operațiuni de debarcare ale aliaților. Din cele 20 de comandouri, 17 au fost folosite pentru formarea a patru brigăzi „Special Service”. Cele trei rămase - comandourile 12, 14 (Arctic) și 62 au continuat să fie folosite pentru raiduri de mică amploare. Lipsa unor voluntari
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]