5,033 matches
-
-i prea târziu! Așa cum spunea chiar Alexa, într-un interviu pe care mi l-a acordat, în orice piesă a lui Cehov, care devine spectacol, se ascund infinite alte spectacole. Ceea ce s-a întâmplat în acea seară a fost forma desăvârșită a teatrului, cu tensiunea maximă, dramatică a vieții... (Irina Budeanu) Schițe de decor și costume de Eugenia Tărășescu Jianu " În Pescărușul domnește risipirea întru timp a iubiri, a sufletului, a vieții. Hazul și harul, bufoni virtuoși ai uitării, ne-au
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și rostuiți de nimicuri ne batem stângaci în soartă, destrăbălându-ne sufletele în ridicole partide de sfâșiere... Ne lăfăim în râs-plânsul de zi cu zi, chiuind a viață... Strigăm metafore în semn de revoltă, hăulind amăreala dulceagă a trecerii. Trecem desăvârșiți și continuu... Suntem ceea ce ne aducem aminte despre noi că suntem." Andrei Finți Trigorin, Nina Udrescu Arkadina, în prim plan profil Lucian Iancu Dorn Pescărușul meu se naște din scândura scenei și eu ucis tot acolo... Scândură de viață... Lemn
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
atenționat, scriind: E vorba de o biserică!!!... Biserica, ne înalță???... avertizare amenințătoare pentru acel timp. Era un proiect dorit obsesiv, care fora în mine, neliniștitor, adânc. Atunci eram cuprins de magia Tarkovski. Am înțeles înăuntrul meu că tema era împlinită, desăvârșită exemplar în capodopera Andrei Rubliov. Veneam prea târziu, mult prea târziu... ca de atâtea multe ori în România. Umanul-suport al imaginației m-a obligat să continui. Ceea ce am filmat în toamna lui 2013 era a cincea varianta a scenariului, un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
această căutare. Dacă nu ard, de ce exist?... De ce să mor? De ce să trăiesc? Ce înseamnă perfecțiunea? Perfecțiunea înseamnă... că ești prost. Foarte prost. Că umbli după o himeră, că privești și nu vezi nimic. Că ai îngâmfarea și liniștea prostului desăvârșit. Perfecțiunea e dincolo de noi...În noi e doar trecerea. Dar singurătatea cum o definiți? Singurătatea apără ființa. Din singurătate se naște și moare dragostea. Dragostea e clipa care dă singurătății aripi și zbor. Singurătatea, așteptarea, iubirea, spaima și moartea, un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
reperele oricărui alt tratat. Acest tratat se adaugă la tratatele comunitare existente, alcătuind împreună cu tratatele institutive (constitutive), dreptul comunitar primar; prin aderarea României la Uniunea Europeană, reglementările și structura Uniunii au evoluat, ele fiind adaptate și completate într-un sens de desăvârșită articulare, pentru a se ține seama de situația nou creată prin această nouă participare. Dacă efectele și implicațiile celor două categorii de tratate, pe care le-am lua ca repere Statutul Societății Națiunilor și Carta O.N.U., au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
întâi simulează și mai apoi stimulează fondul (spiritul) și îl dezvoltă: "Departe de a fi fost vătămătoare, prezența formelor a fost chiar rodnică: prin legea simulării-stimulării, ea a produs în unele ramuri ale activității noastre o mișcare spre fond până la desăvârșita lor adaptare" (Lovinescu, 1997:193). Originile poziției de pe care abordează Lovinescu problematica specificității românilor le găsim în principal în legea "interdependență-determinațiune" a lui Dobrogeanu-Gherea "legea interdependenței și această lege de determinațiune a vieții și mișcării sociale a țărilor înapoiate prin
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
prin el, se află în pasă neagră. De reținut, oricum, acribia observației. Flanările fostei frumoase femei pe niște trotuare imunde, cu tentația aproape mărturisită de a fi acroșată de vreun gigolo musculos, sînt tratate cu rară acuitate. În aceste pasaje desăvîrșite, pînă și scîrba, pînă și epitetele groase, de trotuar, preferate de plimbăreața dezabuzată, dispar, făcînd loc unei lecturi de dragul lecturii. Stilul învingător. Bătrînul pictor, ieșind cînd soarele încălzește blînd, pe terasa din fața atelierului. Și căutînd vorbă. Pitorescul cîrcotaș are verb
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nici să ne prefacem a nu le băga în seamă. Aparițiile lui Valentin Gheorghiu pe scena Filarmonicii ieșene dincolo de tenta lor oarecum sentimentală: revenirea constantă în orașul inimii sale, Roxana oferă ieșenilor înșiși ocazia să-l aibă în mijlocul lor pe desăvîrșitul pianist. Dacă la toate astea mai adăugăm și aerul nedisimulat senin olimpian senin al artistului, avem deja un profil aproape exact. Dar primăvara asta, se vede, își bagă năbădăioasa-i coadă și acolo unde n-ai crede. După ce parcurge minunat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe cei cîțiva foști dinozauri ai comunismului românesc încă în viață cu genul de solicitudine acordat mai degrabă lorzilor, decît tombaterelor dejism-ceaușismului. Desigur, e de înțeles detașarea (aproape) totală a istoricului chiar și față de relatările atarilor... martori, mai mult, politețea desăvîrșită a unui om care s-a format într-o lume, alta decît cea în care au trăit părinții săi. Apropo: cît de neplăcută rămîne amintirii noastre o mai veche emisiune televizată, în care un dezarticulat poet contemporan, secondat de o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
timp de secole, în imaginarul istoriografic. Între cuplul adamic și Fecioară, între păcat și sfințenie, între cotidian și dogmă, dar mai mereu în interiorul casnic, femeia din evul mediu românesc ne apare în scrierile culte supusă, tăcută și redusă la tiparul desăvârșit în comun de biserică și de puterea laică masculină. Cărțile populare: dincolo de regalitate și de cotidian Situate în spațiul culturii la granița dintre scris și oralitate, cărțile populare dezvoltă pe structuri narative de basm o tematică mitico-religioasă și un tip
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
atât. Ideologia polifonică, a cărei formulă ar putea fi încercată numai după cercetarea dictaturii judicativului, deși poate fi luată ca o altă ideologie care se opune celor deja existente, este croită tocmai ca o hermeneutică radicală în fapt față de ipostaza desăvârșită a dictaturii judicativului: ideologia (pur și simplu), așadar față de însăși dictatura judicativului și de cele două discipline ale ei, analitica și dialectica. Dacă această ideologie polifonică este filosofie sau altceva, va fi stabilit la momentul potrivit. Oricum, ea ar trebui
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru ea, în această perspectivă instrumentală: în acest fel și-a împlinit "programul"; ființa sa ajunge, tocmai în acest mod, expusă. Pornind de la toate acestea, devine firesc să pretindem că împlinirea ființei logicii constă în formalism. Totuși, formalismul, ca ipostază desăvârșită a logicii în registru judicativ, se află încă în logos; de fapt, logica însăși este logos; e drept, "de-naturat". Adepții formalismelor de tot felul pretind că tocmai datorită formalizării sale gândirea este purificată de orice particularism, că orice balast "obiectualist
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fapt, fiecare formă de expresie judicativ-constitutivă îi va reprezinta un anumit aspect: logica, aspectul formal; filosofia și știința, aspectul "obiectual", interpretativ; iar ideologia, aspectul său ultim, condiția sa împlinită, sinteza celorlalte două, adică absolutul său. Ideologia, prin urmare, reprezintă forma desăvârșită a dictaturii judicativului, adevărul său. Ea s-a constituit pe baze exclusiv judicative, analitica susținându-i structura formală, ea însăși constituită după o "logică" a supremației unei "părți" dintr-un întreg, dialectica "umplându-i" această structură cu aplicații (interpretări), prin
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
structură cu aplicații (interpretări), prin care ea se apropie de "stilul" demersului filosofic.196 Neîndoielnic, idealul dictaturii judicativului încarnată în aceste forme de cunoaștere l-a constituit adevărul. De aceea adică fiind ideal adevărul nu poate căpăta întruchipare în ipostaza desăvârșită a dictaturii judicativului, ideologia; într-un fel, nici în logică, filosofie sau știință. Nu este de găsit în logică, fiindcă aceasta îl concentrează în semnificații strict cognitive, anulându-i astfel aspectul ontologic, nici în știință, unde este înlocuit cu exactitatea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
delimitat al reducției judicative a dictaturii judicativului; motivul este legat de un fapt pe care aceasta l-a reglat definitiv dintru început: sensurile trans-caracteriale nu pot fi acredidate, nu pot fi socotite "corecte", pentru că ele nu au o "formă" judicativă desăvârșită, nu pot fi transmise printr-o judecată. A spune, de exemplu, că subiectul, ca substrat, trebuie gândit ca fiind nu doar "ceva", ci tocmai ceva împlinit în sine, despre care nu poate fi nimic predicat, înseamnă a vorbi fără rost
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a subiectului în sensul întăririi statutului său de ființare, de substrat de care sunt legate fel de fel de predicate, are o anumită semnificație. Evenimentul se petrece în orizontul dictaturii judicativului, dar ca un fenomen pervers; din cauza aceasta, însăși ipostaza desăvârșită a dictaturii judicativului, anume ideologia, trece în forme ale rostirii cărora le sunt proprii: scenariile de evaziune din "real", tehnicile misticoide, terapeuticile psihice etc.; cărora le sunt proprii, de fapt, tot ce se poate substitui misticii veritabile, care nu poate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gradelor de constituire judicativă, fiindcă dictatura judicativului ni s-a dezvăluit, până aici, numai în orizontul de constituire a elementelor judecății. În privința problemei ierarhiei, sens cerut, totuși, de sensul de transcendență, trebuie adăugat că dictatura judicativului are drept formă discursivă desăvârșită a sa ideologia, iar aceasta are drept țintă justificarea "superiorităților", a diferențelor de nivel, care, deși sunt expresia propriei ființe a ideologiei (desigur, și a dictaturii judicativului), sunt transferate asupra tuturor ființărilor aparținând lumii vieții umane; pot fi superioare față de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ar provoca erori logice; un amestec al sensurilor logice ar conduce către necunoaștere. Urmările propriu-zis pragmatice, așadar de sens "public", vor fi cercetate mai târziu, anume atunci când va fi tematizată, în contextul reluării reducției judicative a dictaturii judicativului, ideologia, ipostaza desăvârșită a dictaturii judicativului. 2. Ordonarea. Nici sensurile ontologice, nici cele logice nu sunt indiferente față de o anume ordine. Dar nu este vorba despre o ordine oarecare, ci despre una esențial ierarhică. Astfel, sensul ontologic de substanță primă este înaintea celui
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a funcțiilor logice și a "demnităților" ontologice) și autorizarea (supunerea față de "autorități" și acreditarea gândurilor, rostirilor și făptuirilor "bune", "reale", "bine formate") sunt înseși formele "raționalității dominante" în "lume". Din ele au rezultat, prin accentuarea rolului reglator al ideologiilor formele desăvârșite ale gândurilor, rostirilor și făptuirilor de sens judicativ pentru "spațiul public", din ce în ce mai larg de-a lungul istoriei, fenomene precum: publicizarea, massificarea, plebeizarea. Sensul ultim pe care îl capătă toate aceste fenomene corespunde asigurării dominației unei părți a însuși spațiului public
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
orizontul judicativului, ordonare, ca așezare ierarhică a funcțiilor logice și a demnităților ontologice, autorizare, ca supunere față de "autorități" și ca acreditare a gândurilor, rostirilor și făptuirilor "bune". Din această perspectivă, ideologia reprezintă însăși aplicația "finală" a judicativului constitutiv, ipostaza funcțională desăvârșită a dictaturii judicativului. Istoria ei începe atunci când cel desemnat ca fiind cel ce "merită" puterea politică ajunge să fie de aceeași condiție "publică" cu cel care nu are acest merit. Atâta timp cât comparația meritelor meritele oferind criteriul de distribuire dreaptă a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este deschisă calea unei înțelegeri non-judicative a ideologiei (desigur, a dictaturii judicativului, în ultimă instanță). Mai sus, exprimam o uimire: am avea putința de a nu fi "ideologi"!? Atâta vreme cât gândim, rostim și făptuim în limitele judicativului constitutiv, a cărui ipostază desăvârșită este tocmai ideologia, nu am avea această putință. Deocamdată, nu ne poate fi clar, în privința acestei putințe, decât următorul lucru: un răspuns capătă șansă în urma unei experiențe prin care să înțelegem faptul că discursul nu iese din "regula" judicativului decât
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu rosturile omenescului; de fapt, ea este într-un acord total cu rosturile gândirii, rostirii și făptuirii după normele judicativului constitutiv, căruia îi oferă, de fapt, rațiunile, căci ea este, cum știm deja, elementul originar al acestuia și ipostaza sa desăvârșită. În acest nou exercițiu identitar, ideologia își uită limitele, prezentându-se ca unic temei al unor prefaceri sociale, culturale, economice etc. Noutatea absolută pentru acest stadiu al ideologiei este tăria cu care ea își trece unele elemente proprii în condiția
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
naturale". Lista lungă a simbolurilor nereflexive, precum și coincidența nominală dintre acestea și anumite ființări veritabile, care se află în mod "natural" în orizonturile de viețuire omenească, în unitățile de viață umană, pot conduce către confuzii în privința conținutului ideologiei ca ipostază desăvârșită a dictaturii judicativului și conținuturile celorlalte ipostaze ale acesteia, logica, filosofia, știința. Dar ieșim din confuzie pe o anumită cale: cercetând modalitățile proprii gândirii, rostirii și făptuirii în ideologie și în celelalte. Cum stau aceste trei acte în logică, filosofie
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fost cuprinsă (și nici nu poate fi) de acest fenomen al tematizării non-judicativului, adică nu poate participa ea însăși la actul destrucției dictaturii judicativului. Ea rămâne, la nivelul structurii discursului și al operațiilor care îl susțin, la condiția de ipostază desăvârșită a judicativului constitutiv și prin această neputință a sa de a fi asemenea celorlalte ipostaze (neîmplinite) ale dictaturii judicativului. De fapt, ideologia nu-și poate însuși tăcerea, care se "prinde" doar de un "subiect" ce se acceptă pe sine și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
început în această structură, iar elementele sale nu pot deveni autonome decât consimțind la a greși din punct de vedere "logic". În cele ce urmează, mai întâi trebuie cercetată această structură a "formei ideologie" și lămurit statutul ei de ipostază desăvârșită a dictaturii judicativului. În al doilea rând, trebuie arătat cum tocmai fenomenul celei de-a doua timporizări este preeminent, cum prima timporizare survine într-un sens "regulativ" stabilit de cea de-a doua timporizare, pentru a desăvârși sensul "constitutiv" al
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]